Verificarea legalităţii şi oportunităţii măsurii arestării preventive. Obiect.
C. proc. pen., art. 3002, art. 160b
Dacă instanţa de recurs a admis recursul, a casat încheierea atacată, trimiţând cauza spre rejudecare în privinţa stării de arest preventiv a inculpatului, prima instanţă nu poate să constate cauza ca rămasă fără obiect, chiar dacă, la un moment ulterior încheierii casate, instanţa de prim grad s-a desesizat, restituind cauza la procuror pentru refacerea rechizitoriului.
La data de 6 aprilie 2011, în dosarul nr.2483/96/2010/a*, Tribunalul Harghita pronunţă în cauza privindu-l pe inculpatul S.N., încheierea prin care a constatat, ca rămasă fără obiect, cauza.
Pentru a hotărî în acest mod, instanţa de prim grad jurisdicţional a reţinut următoarele:
Prin încheierea nr.1/30.03.2011 pronunţată de această instanţă, în baza art.3002 Cod procedură penală s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.N..
Prin decizia nr.214/R/04.04.2011, s-a admis recursul inculpatului menţionat şi s-a casat, în parte, încheierea atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita, pentru punerea în discuţia părţilor a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului.
Verificând dosarul, instanţa a constatat că prin încheierea penală nr.76, din 01.04.2011, tribunalul, în baza art. 300 alin.2 Cod procedură penală, a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –D.I.I.C.O.T., Structura Centrală pentru refacerea actului de sesizare şi că prin aceiaşi încheiere s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.N..
Instanţa a constatat că, prin încheierea nr.76 din 01.04.2011, starea de arest preventiv a inculpatului S.N. a fost menţinută, astfel că a constatat că discutarea menţinerii stării de arest a inculpatului a rămas fără obiect.
Această încheiere a Tribunalului Harghita, în termen legal, a fost atacată cu recurs de către inculpatul S.N., care, prin apărătorul său ales, a înţeles să solicite, casarea parţială a acesteia, şi a se dispune rejudecarea cauzei (a aspectului legat de oportunitatea menţinerii sale în stare de arest preventiv) de către instanţa de fond – Tribunalul Harghita. S-a invederat faptul că, în data de 6 aprilie 2011, la prim grad jurisdicţional nu au fost respectate dispoziţiile instanţei de control judiciar expuse, în decizia penală nr.214/R/04.,04.2011 a Curţii de Apel Tg.Mureş, fapt reflectat în pronunţarea unei încheieri penale nu doar netemeinice, dar şi nelegale.
Analizând recursul astfel declarat prin prisma prev.art.3859 raportat la dispoziţiile art. 38518 Cod procedură penală se apreciază că acesta are caracter nefondat, impunându-se a fi admis, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
La data de 4 aprilie 2011, instanţa de control judiciar a dispus Tribunalului Harghita (instanţă de prim grad jurisdicţional), să rejudece aspectele legate de menţinerea inculpatului S.N., în stare de arest preventiv, în contextul în care, la termenul din 30.03.a.c. , această instituţie – a menţinerii inculpatului menţionat în stare de arest preventiv – nu fusese pusă în discuţia părţilor, în condiţiile reglementate de legiuitorul român în prev. art.389 Cod procedură penală. Constatându-se astfel încălcate principiile de bază ale procesului penal, instanţa de recurs a dispus instanţei de fond să reia, cu ocazia rejudecării cauzei, analizarea oportunităţii menţinerii măsurii preventive a arestului, iniţial dispusă, faţă de inculpatul S.N., aspect ce avea momentul dezbaterii la 30.03.a.c. şi care trebuia avut în vedere de instanţă. Ignorând dispoziţiile instanţei de control judiciar, expuse în decizia penală nr.214/R/04.04.2011, dar şi momentul, în funcţie de care trebuia să se păşească, în cauză, la verificarea ce trebuia efectuată de instanţa de fond, prin prisma prev. art.3002 Cod procedură penală, Tribunalul Harghita are în vedere un moment, ulterior, celui indicat de instanţa de recurs şi anume acela de 01.04.2011, în loc de 30 martie 2011, dată la care s-a pronunţat de această instanţă de fond – Tribunalul Harghita, încheierea de şedinţă casată, parţial, prin decizia penală criticată. Adoptând o soluţie neprevăzută de legea procesual penală română, instanţa de fond nu găseşte necesar să analizeze temeiurile de fapt şi de drept ce ar justifica menţinerea acestui inculpat în stare de arest preventiv, în contextul în care prin încheierea de şedinţă anterior casată (se are în vedere aici încheierea nr.1/30.03.2011 a Tribunalului Harghita, din dosarul nr.2483/96/2010) s-a reţinut ca temei de drept al menţinerii acestei drastice măsuri preventive, prevederile literei a, a art.148 Cod procedură penală, deşi:
temeiul legal avut în vedere, de Tribunalul municipiului Bucureşti, la emiterea mandatului de arestare preventivă, pe seama inculpatului S.N., a fost cel prev. în disp.art.148 lit.f Cod procedură penală;
nu s-a argumentat, în niciun fel, de instanţa de fond de ce s-ar impune a fi reţinute ca fiind incidente faţă de inculpatul S.N. şi disp. art.148 lit.a Cod procedură penală, respectiv de ce s-ar impune a se înlătura faţă de acesta a disp. art.148 lit.f Cod procedură penală;
care a fost temeiul legal pentru care a operat o aşa-zisă excepţie „cea a rămânerii fără obiect”, în detrimentul soluţionării pe fond, a instituţiei vizate de disp. art.3002 Cod procedură penală.
Cum instanţa de fond nu şi-a motivat soluţia pronunţată (a încălcat disp.art.385 pct.9 teza I Cod procedură penală) şi a ignorat şi prev. art.38518 Cod procedură penală urmează ca potrivit disp. art.3859 pct.2 lit. c Cod procedură penală să se admită recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva încheierii penale nr. 1 din 6 aprilie 2011 pronunţată în dosarul nr. 2483/96/2010/a6* al Tribunalului Harghita.
Va casa integral încheierea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
