În cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin Încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin Încheierea din 01 februarie 2007 Tribunalul Buzău a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor şi a menţinut această măsură preventivă.
În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpaţilor.
Împotriva hotărârii au declarat recurs inculpaţii S.S.G.şi P.V.,criticând-o ca fiind netemeinică şi au solicitat, în esenţă, admiterea recursurilor, casarea Încheierii şi pe fond punerea în libertate, deoarece nu prezintă pericol social , sunt la prima abatere, au recunoscut faptele comise şi nu mai pot influenţa cercetarea judecătorească.
Criticile recurenţilor-inculpaţi sunt neîntemeiate, aşa cum se va arăta în continuare :
Prin Rechizitoriul nr.117/D/2006 întocmit de DIICOT – Biroul Teritorial Buzău, au fost trimişi în judecată,în stare de arest preventiv, inculpaţii:
1.S.S.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 (două fapte) , art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 (două fapte) , art.25 din Legea nr.365/2002 (două fapte în formă continuă) şi cu reţinerea art.33 lit. a C. pen., a art.75 lit.c C. pen., în raport cu fiecare infracţiune şi art.9 alin.2 din Legea nr.365/2002 ;
2. P.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 (două fapte) art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 C. pen. (două fapte) , art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 C. pen. (două fapte) şi cu reţinerea art.33 lit.a C. pen., a art.75 lit.c C. pen., în raport cu fiecare infracţiune şi art.9 alin.2 din Legea nr.365/2002.
S-a reţinut, în fapt, în sarcina inculpatului S.S.G. că a deţinut, în două rânduri, în anii 2005 şi 2006 câte un echipament de falsificare de instrumente electronice tip MSRW 206 cu ajutorul cărora a falsificat cu inculpatul P.V. mai multe instrumente electronice de plată (cartele de metrou şi cartele PVC în alb-blanc) prin introducerea în memoria sau suportul magnetic al acestora a datelor de identificare ale unor titulari legitimi de cărţi de credit bancare emise de bănci din SUA şi Ungaria. Aceste date au fost transmise prin diverse canale de numiţii B.A. şi A.M. cu consecinţa utilizării de către inculpat a instrumentelor astfel falsificate la efectuarea unor sustrageri de numerar bănesc de la ATM-urile din municipiul Buzău şi de la un ATM din municipiul Urziceni.
Prin urmare, faptele celor doi inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, falsificare de instrumente electronice la plată prevăzute de art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, deţinerea de echipamente în vederea falsificării de instrumente de retragere de numerar bănesc, utilizând în mod neautorizat datele de identificare a unor titulari legitimi de cărţi de credit bancare prevăzute de art.27 alin..2 din aceeaşi lege, sunt deosebit de grave şi reprezintă indicii temeinice care justifică menţinerea în arest a inculpaţilor.
Mai mult decât atât, motivele invocate de recurenţi, în sensul că nu prezintă pericol social, sunt la prima abatere, au recunoscut faptele comise şi nu mai pot influenţa cercetarea judecătorească chiar dacă nu au fost audiaţi, nu conduc la ideea că s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Judecarea unor asemenea fapte, pericolul concret pentru ordinea publică – condiţie cerută de prevederile art.148 lit.f C.proc.pen., – unite cu situaţia că pentru aceste infracţiuni pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare, întăreşte convingerea că hotărârea atacată este temeinică şi legală.
Prin urmare, temeiurile de drept şi de fapt care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat şi justifică pe deplin concluzia instanţei de fond privind legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive în condiţiile art.300/2 rap.la art.160/b C.proc.pen..
