Instanta de fond nu a justificat în niciun fel masura dispusa, respectiv mentinerea arestarii preventive a inculpatului în continuare, pe o durata de 60 de zile, rezumându-se sa retina doar faptul ca subzista temeiul avut în vedere la arestarea preventiva.
Mentinerea masurii privative de libertate fata de inculpat trebuie sa se raporteze si la alte criterii, spre exemplu apararea ordinii publice, existenta riscului exercitarii unor presiuni asupra martorilor din dosar, existenta riscului savârsirii unor noi infractiuni iar daca din datele de la dosar nu se desprinde existenta unor probe din care sa rezulte ca ordinea publica este efectiv amenintata, prelungirea starii de detinere nu se mai justifica.
Prin încheierea penala din 7 ianuarie 2011 data de Judecatoria Baia Mare în dosar nr.13710/182/2010 s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive precum si aceea de înlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, formulate de aparatorul ales al inculpatului C.I.M. În temeiul art.3002 Cod procedura penala raportat la art.160b Cod procedura penala s-a mentinut pe o perioada de 60 de zile masura arestarii preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive fata de inculpat subzista în continuare si nu au aparut temeiuri noi care sa justifice punerea în libertate a acestuia, nefiind administrate probe pâna la momentul formularii cererilor respective.
Judecatoria a constatat ca prin propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Baia Mare–dosar nr. 4716/P/2010 înregistrat sub nr.dosar 12686/182/2010, s-a solicitat, în cursul urmaririi penale, arestarea preventiva a inculpatului C.I.M. pentru savârsirea infractiunilor de ucidere din culpa, fapta prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal si parasire a locului accidentului, fapta prevazuta de art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea ca în data de 05.11.2010, în jurul orei 18.30, în timp ce se deplasa din Baia Mare spre Sacalaseni, ajungând în localitatea Catalina în dreptul imobilului nr. 36, a surprins-o si a accidentat-o mortal pe numita L.A. în vârsta de 72 de ani care se deplasa pe acostamentul din partea dreapta a directiei de deplasare, dupa care a parasit locul accidentului, fiind identificat în data de 08.11.2010.
Împotriva încheierii penale nr.1649 din 9 noiembrie 2010 a Judecatoriei Baia Mare, prin care s-a admis propunerea de arestare preventiva, a declarat recurs inculpatul C.I.M. solicitând casarea acesteia si rejudecarea cauzei cu consecinta respingerii propunerii de arestare preventiva. Prin încheierea penala nr.352/R din 11.11.2010 Tribunalul Maramures a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat si a mentinut masura arestarii preventive luata fata de acesta.
La data de 22 noiembrie 2010, tot în cursul urmaririi penale, inculpatul prin aparator ales a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cerere respinsa de Judecatoria Baia Mare prin Încheierea penala nr.1781 din 26.11.2010 pronuntata în dosar nr.13214/182/2010Solutia primei instante a fost mentinuta prin decizia penala nr.383/R/30.11.2010 pronuntata în dosarul nr.13214/182/2010 de Tribunalul Maramures.
Dupa înregistrarea dosarului la instanta de fond, masura arestarii preventive a inculpatului C.I.M. a fost mentinuta prin încheierile din 6 decembrie 2010 si 7 ianuarie 2011.
Prin decizia penala nr. 6/R din 12.01.2011 Tribunalul Maramures a admis recursul declarat de inculpatul C.I.M., a casat în întregime încheierea pronuntata de prima instanta si rejudecând cauza, în temeiul art.139 alin.1 Cod procedura penala, a dispus înlocuirea masurii arestarii preventive luata fata de inculpatul C.I.M. cu masura obligarii de a nu parasi tara prev. de art.1451 Cod procedura penala rap. la art.145 Cod procedura penala, impunându-i acestuia respectarea urmatoarelor obligatii:
a). sa se prezinte la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;
b). sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea lui (la Politia Copalnic Manastur) conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;
c). sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea organului judiciar care a dispus masura;
d). sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;
e). sa nu conduca nici un vehicul
I s-a atras atentia inculpatului ca, în caz de încalcare cu rea credinta a obligatiilor stabilite, masura obligarii de a nu parasi tara va fi înlocuita cu masura arestarii preventive.
S-a dispus punerea de îndata în libertate a inculpatului C.I.M., daca nu este arestat în alta cauza.
În considerentele deciziei, tribunalul a retinut ca pedeapsa prevazuta de lege pentru faptele pe care se presupune ca le-a comis recurentul-inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, însa lasarea lui în libertate nu mai prezinta un pericol concret atât de ridicat încât sa se justifice mentinerea starii de arest preventiv raportat în primul rând la vârsta acestuia dar si la lipsa de antecedente penale. S-a avut în vedere si împrejurarea ca faptele pentru care a fost arestat preventiv sunt grave prin modalitatea în care se prezuma ca au fost comise, dar si faptul ca instanta de fond nu a justificat în nici un fel masura dispusa rezumându-se doar a conchide ca subzista temeiul de la momentul arestarii.
S-a apreciat ca, desi planeaza indicii serioase cu privire la vinovatia inculpatului, acest aspect precum si gravitatea infractiunilor pentru care este cercetat, nu pot justifica o detentie îndelungata. Asadar, mentinerea masurii privative de libertate fata de inculpat ar trebui sa se raporteze si la alte criterii, spre exemplu al apararii ordinii publice, al riscului exercitarii unor presiuni asupra martorilor din dosar, al realizarii unor întelegeri cu alte persoane sau al riscului savârsirii unor noi infractiuni. Mai mult, detentia nu ramâne legitima decât daca ordinea publica este efectiv amenintata întrucât continuarea arestului preventiv nu trebuie sa serveasca pentru a anticipa o pedeapsa privativa de libertate, ori din datele de la dosar nu se desprinde existenta unor probe în acest sens.
Raportat la toate aceste împrejurari, tribunalul a considerat ca o perioada de arest preventiv de doua luni este suficienta pentru realizarea scopului acestei masuri.
