Asistenţa juridică obligatorie. Cerere formulată de condamnat ce are legătură cu cauza în care a fost condamnat.


Asistenţa juridică obligatorie. Cerere formulată de condamnat ce

are legătură cu cauza în care a fost condamnat.

 Chiar dacă, în conformitate cu dispoziţiile art.171

alin.3 Cod pr.penală, asistenţa juridică este obligatorie în

cauzele în care legea prevede pentru infracţiune săvârşită

pedeapsa de 5 ani sau mai mare, textul de lege mai sus

arătat are incidenţă şi în cazurile în care se soluţionează

o cerere ce are legătură cu cauza în care persoana

condamnată

a fost judecată pentru infracţiunea pedepsită cu închisoare

de 5 ani sau mai mare.

 (Curtea de Apel Piteşti, decizia penală

nr.656/R

din 27 noiembrie 2008). 

Prin sentinţa penală nr.401 din 30 septembrie 2008,

pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a admis sesizarea formulată de Biroul

de executări penale al acestei instanţe, s-a revocat suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin

sentinţa penală nr.211/2002 a aceluiaşi tribunal.

S-a dispus executarea în întregime a pedepsei în condiţii de

penitenciar.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut

că, pe perioada suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani

închisoare, inculpatul nu s-a prezentat la Serviciul de probaţiune de pe

lângă Tribunalul Argeş, plecând în Spania.

Impotriva acestei sentinţe, a formulat recurs inculpatul şi

procurorul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Procurorul a invocat faptul că instanţa nu a dat eficienţă

dispoziţiilor art.6 Cod pr.penală, negarantând dreptul de apărare al

condamnatului, prin desemnarea unui apărător din oficiu. La rândul său,

condamnatul, a susţinut că nu a beneficiat de toate garanţiile unui proces

echitabil, prin lipsa unui apărător, suferind o vătămare procesuală.

Prin decizia penală nr.656/R din 27 noiembrie 2008,

pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-au admis ambele recursuri, s-a

casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă,

respectiv Tribunalul Argeş.

Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că, prin sentinţa penală

nr.211 din 27 februarie 2002, pronunţată de Tribunalul Argeş, inculpatul

a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt

calificat prev. de art.208, 209 alin.1 lit.a,e şi g Cod penal, cu executare în

condiţiile art.86/1 Cod penal, supravegherea fiind în sarcina Serviciului

de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş. Pe perioada termenului de

încercare de 6 ani, inculpatul nu s-a prezentat la termenele fixate la

serviciul de probaţiune, plecând în Spania.

In raport de această situaţie de fapt, în mod corect curtea a apreciat că

soluţionarea sesizării Biroului de executări penale privind revocarea

suspendării executării pedepsei, avându-se în vedere că pentru

infracţiunea pentru care a fost condamnat, legea prevede o pedeapsă cu

închisoarea mai mare de 5 ani, dar şi pentru faptul că, condamnatul nu a

fost prezent la judecarea cauzei, se impunea desemnarea unui apărător

din oficiu, care să-i reprezinte interesele în cauză şi să-i formuleze

apărările necesare.