Soluţionarea cauzelor având ca obiect contestarea hotărârii Comisiei de încadrare a copilului cu dizabilităţi într-un grad de handicap fără participarea procurorului. Sancţiune. Invocarea din oficiu a neregularităţii de către instanţa de recurs.
Procedând la soluţionarea cererii fără participarea reprezentantului Ministerului Public tribunalul a pronunţat o hotărâre nelegală raportat la dispoziţiile exprese ale art. 10 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului şi art. 125 alin. 1 din Legea nr. 274 /2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, din interpretarea cărora rezultă fără echivoc că soluţionarea unor astfel cauze se face cu participarea obligatorie a procurorului.
Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 114/19 februarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 279/03.12.2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu – Secţia I civilă în dosarul nr. 5903/85/2012 a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea SLN în calitate de reprezentantă legală a minorului SDŞ în contradictoriu cu intimatul Consiliul Judeţean Sibiu, Comisia pentru protecţia copilului Sibiu şi în consecinţă:
S-a dispus modificarea Hotărârii nr. 5451/20.06.2012 emisă de Consiliul Judeţean Sibiu –Comisia pentru protecţia copilului în sensul încadrării minorului SDŞ, în gradul de handicap mediu. S-a dispus anularea Certificatului de încadrare a copilului într-un grad de handicap nr.449/20.06.2012 şi a fost obligat intimatul Consiliul Judeţean Sibiu –Comisia pentru protecţia copilului Sibiu să emită un nou certificat de încadrare a minorului în gradul de handicap accentuat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut următoarele:
Minorul SDŞ suferă de autism atipic şi retard mintal uşor.
Prin Hotărârea nr. 5451/20.06.2012 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Sibiu s-a aprobat încadrarea copilului în gradul de handicap mediu emiţându-se şi certificatul de încadrare în acel grad de handicap.
Pentru a stabili gradul de handicap în care se încadrează afecţiunile de care suferă minorul s-a încuviinţat efectuarea unei expertize medico – legale care a concluzionat că acesta prezintă tulburare pervazivă de dezvoltare (autism atipic ) şi retard psihic formă uşoară ( VM = 2 ani ). S-a mai concluzionat că deşi retardul mintal este doar uşor , în condiţiile asocierii tulburării pervazive de dezvoltare minorul este încadrabil în grad accentuat de handicap.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs în termenul legal, pârâtul Consiliul Judeţean Sibiu – Comisia pentru protecţia copilului Sibiu solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive de instanţă .
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că sentinţa recurată este criticabilă sub aspectul faptului că nu s-a ţinut cont de obiecţiunile la raportul de expertiză medico-legală , în sensul că din cadrul comisiei de medici experţi de la SML , care a întocmit expertiza a făcut parte şi medicul curant al minorului în cauză, medic care şi-a exprimat odată opinia medicală prin emiterea actelor medicale, care a stat la baza încadrării minorului în grad de handicap prin hotărârea Comisiei pentru protecţia copilului .
Ca o chestiune prealabilă, care prevalează examinării motivelor de recurs invocate de recurent, Curtea, potrivit art. 306 alin. 2 Cod proc.civilă, a analizat din oficiu, ca motiv de casare, problema neparticipării procurorului la judecata cauzei în primă instanţă, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1437 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a Comisiei pentru protecţia copilului şi art. 125 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului .
Cauza dedusă prezentei judecăţi are ca obiect contestarea hotărârii Comisiei de încadrare a copilului cu dizabilităţi într-un grad de handicap.
În faţa instanţei de fond procedura de soluţionare a cererii s-a derulat pe parcursul a 6 termene de judecată, fără participarea reprezentantul Ministerului Public.
De asemenea, soluţionarea în fond a cauzei a avut loc fără participarea reprezentantului Ministerului Public , potrivit practicalei sentinţei civile nr. 273 din 21.11.2012 , hotărâre supusă actualului control de legalitate.
Procedând la soluţionarea cererii deduse judecăţii fără participarea reprezentantului Ministerului Public tribunalul a pronunţat o hotărâre nelegală raportat la dispoziţiile exprese ale art. 10 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului (denumită în continuare H.G. nr. 1437/2004) şi art. 125 alin. 1 din Legea nr. 274 /2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (denumită în continuare Legea nr. 272/2004), din interpretarea cărora rezultă fără echivoc că soluţionarea unor astfel cauze se face cu participarea obligatorie a procurorului.
În concret, potrivit art. 1 din H.G. nr. 1437/2004 ,,Comisia pentru protecţia copilului, denumită în continuare Comisia, prevăzută la art. 104 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, este organul de specialitate, fără personalitate juridică, al consiliului judeţean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, cu activitate decizională în materia protecţiei şi promovării drepturilor copilului.’’
Comisia pentru protecţia copilului are printre atribuţiile principale şi stabilirea încadrării copiilor cu dizabilităţi într-un grad de handicap şi, după caz, orientarea şcolară a acestora (art. 2 lit. a) .
Conform articolul 10 alin. 3 din H.G. nr. 1437/2004, ,,Hotărârile Comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluţionate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004.’’
Regulile speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004 sunt cuprinse în Capitolul XI intitulat ,, Reguli speciale de procedură’’ , art. 124- 131.
Potrivit art. 125 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 ,, Cauzele prevăzute la art. 124 se soluţionează în regim de urgenţă, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi cu participarea obligatorie a procurorului.’’
Din economia acestor dispoziţii legale, Curtea a constatat că instanţa competentă să soluţioneze în primă instanţă contestaţiile împotriva hotărârilor Comisiei pentru protecţia copilului în situaţia copilului cu dizabilităţi aparţine Tribunalului, care va urma regulile speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004, participarea procurorului fiind obligatorie.
Participarea procurorului la soluţionarea cauzelor este obligatorie în considerarea faptului că acesta, printre alte atribuţii, are şi rolul de a apăra drepturile şi interesele legitime ale minorilor ( art. 63 lit.,,g’’ din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată).
Faţă de aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. 3 din H.G. nr. 1437/2004 şi art. 125 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, din care rezultă fără echivoc că soluţionarea unor atare cauze se face cu participarea obligatorie a procurorului, Curtea a constatat că recursul declarat în cauză este fondat şi în baza art.304 pct. 1 Cod procedură civilă şi art. 312 alin. 1, 2, 3 şi 5 Cod pr.civilă, l-a admis, casând sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, Tribunalul Sibiu , Secţia I civilă.
