Acţiune în anularea hotărârii A.G.A..Necesitatea stabilirii prin convocator a unei date de referinţă ulterioară convocării. Obligaţia notificării asociaţilor că situaţiile financiare anulare sunt disponibile gratuit, la cerere. Nulitatea votului administratorului asupra propriei descărcări de gestiune.
Prin sentinţa civilă nr.21/30.03.2003, Tribunalul Braşov – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a admis în parte cererea formulată de reclamanta Broadhurst Investments Limited Nicosia în contradictoriu cu pârâta S.C. I.C.I.M. S.A: Braşov şi în consecinţă a dispus anularea punctului 2 al Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor a S.C. I.C.I.M. S.A. din 22.04.2004, privind descărcarea de gestiune a administratorilor. A respins pretenţiile privind anularea celorlalte puncte din hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele :
Potrivit Convocatorului publicat în M.O., partea a IV-a nr.1016/6.04.2004 a Consiliului de Administraţie al Societăţii Comerciale I.C.I.M. S.A. a convocat adunarea generală ordinară a acţionarilor înregistraţi în Registrul acţionarilor la sfârşitul zilei de 13.03.2004 pentru data de 22.04.20004 cu următoarea ordine de zi :
1. – aprobarea situaţiei financiare pe anul 2003, pe baza rapoartelor depuse de administratori şi cenzori; 2. – descărcarea de gestiune a administratorilor; 3. – realegerea membrilor Consiliului de administraţie, revocarea cenzorilor şi numirea unei societăţi de audit; 4. – stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli.
S-a constatat că, în conţinutul convocatorului este cuprinsă data de referinţă, convocarea fiind efectuată cu respectarea prevederilor art.117 şi 122 din Legea societăţilor comerciale.
Referitor la încălcarea dreptului de informare şi nerespectarea dispoziţiilor art.9,1 din Reglementările contabile din 29 ianuarie 2001 armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E., precum şi ale art. 120 din O.U.G. 28/2002, instanţa a reţinut că acest drept a fost încălcat având în vedere prevederile art.179(1) şi (2) din L.S.C. şi faptul că în cauză nu s-a făcut proba prezentării la sediul societăţii pârâte şi a unui eventual refuz privind consultarea sau eliberarea contra cost a situaţiilor financiare solicitate.
Cu privire la ultimul motiv de nulitate invocat, instanţa a apreciat că acesta este întemeiat faţă de încălcarea dispoziţiilor imperative ale art.125(1) din L.S.C. potrivit cărora : “Administratorii nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal nici prin mandatar, descărcarea gestiunii sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie”.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambele părţi.
Reclamanta, prin apelul său, solicită schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii în întregime a acţiunii şi anulării în tot a adunării generale ordinare a acţionarilor S.C. I.C.I.M. S.A. din 22 aprilie 2004.
În motivarea apelului se susţine că în mod greşit a reţinut prima instanţă că intimata a respectat dispoziţiile legii referitoare la stabilirea datei de referinţă.
Iniţial, convocarea s-a publicat în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr.929/14.III.2004 şi nu includea data de referinţă. Intimata a publicat încă o convocare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a nr.1016/6.IV.2994, care conţine şi data de referinţă (13.03.2004). Chiar dacă s-ar lua în considerare această a doua publicare, dispoziţiile imperative ale legii privind stabilirea datei de referinţă sunt încălcate, pentru că plata de referinţă a fost anterioară datei de publicare a convocării.
Se mai susţine că în mod greşit a reţinut prima instanţă că dreptul la informare al acţionarilor intimatei ar fi fost respectat, ignorându-se încălcarea dispoziţiilor art.9.1 din Reglementările contabile armonizate, art.120 alin.1 din O.U.G. nr.28/2002 şi art.179 alin. 1 din Legea nr.31/1990 (actualul art.184 alin.1).
În apelul său, pârâta critică soluţia de anulare a punctului 2 al hotărârii.
În dezvoltarea motivelor de apel se susţine că, de la regula stabilită prin art.125 alin. 1 din Legea nr.31/1990 există o excepţie prevăzută de alin. 2 al aceluiaşi articol, aceea că administratorii pot vota în baza acţiunilor pe care le posedă, descărcarea gestiunii dacă deţin cel puţin jumătate din participarea la capitalul social şi fără votul său nu se poate forma majoritatea legală.
În speţă, fără votul acţionarului majoritar al societăţii nu s-ar forma majoritatea legală, întrucât acesta deţine 63,88% din capitalul social.
În probaţiune, ambele părţi au depus înscrisuri.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de apel, în raport de probele administrate şi de dispoziţiile legale în materie, curtea a reţinut următoarele :
Cu privire la apelul reclamantei :
Instanţa de fond a reţinut că în conţinutul convocatorului este cuprinsă data de referinţă, convocarea fiind efectuată cu respectarea prevederilor art.117 şi 122 din Legea nr.31/1990.
Dar, în conformitate cu art.2 alin. 1 pct. 9 din O.U.G. nr.28/13.03.2002, data de referinţă trebuie să fie ulterioară publicării convocării adunării generale a acţionarilor.
În speţă, publicarea convocării s-a făcut în Monitorul Oficial nr.1016/6.04.2004, iar data de referinţă stabilită este 13.03.2004, deci anterioară, încălcându-se dispoziţiile legale mai sus amintite.
Apărarea pârâtei, că art.123 alin. 2 din Legea nr.31/1990 republicată, care prevede obligativitatea stabilirii unei date de referinţă pentru identificarea acţiunilor care participă la adunarea generală aplicată numai pentru acţionarii nominalizaţi la alin.1 respectiv cei care posedă acţiuni la purtător, nu are nici un temei, acest text de lege nefăcând distincţie între acţionarii care posedă acţiuni la purtător şi cei care deţin acţiuni nominale.
Din probele administrate rezultă că pârâta a încălcat şi obligaţia stabilită prin art.9.1 din Reglementările contabile din 29 ianuarie 2001 armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E., în conformitate cu care : ”Cu minimum 15 zile înaintea adunării generale a asociaţilor sau acţionarilor, la care se discută şi se aprobă situaţiile financiare anuale, întreprinderea are obligaţia :
a) să trimită copie de pe situaţiile financiare anuale ale întreprinderii, aprobate de consiliul de administraţie, împreună cu raportul administratorilor şi raportul auditorilor asupra situaţiilor financiare respectiv denumite generic raport anual, tuturor asociaţilor sau acţionarilor sau
b) să notifice tuturor asociaţilor sau acţionarilor că raportul anual este disponibil la întreprindere, gratuit, la cerere”.
Dacă trimiterea unei copii de pe situaţiile financiare anulare tuturor asociaţilor ar fi fost prea costisitoare pentru societatea pârâtă, notificarea că raportul anual este disponibilizat la întreprindere se putea face prin convocator, însă acesta nu ccuprinde o astfel de menţiune.
Având în vedere că atât dispoziţiile referitoare la convocarea adunării generale a acţionarilor cât şi cele referitoare la dreptul acţionarilor la informare au un caracter imperativ, ele protejând un interes de ordine publică şi anume dreptul acţionarului unei societăţi deschise la protecţie împotriva practicilor neloiale, fraudelor şi abuzurilor, se constată că hotărârea luată în condiţiile nerespectării acestor dispoziţii este lovită de nulitate absolută.
Nulitatea absolută putând fi invocată de orice persoană interesată, acţionarul reclamant nu este ţinut să dovedească vreun prejudiciu, astfel cum în mod nejustificat pretinde pârâta.
Rezultă că apelul reclamantei este întemeiat, instanţa de fond ar fi trebuit să constate nulitatea întregii hotărâri a adunării generale ordinare a acţionarilor S.C. I.C.I.M. S.A. din 22.04.2004.
În raport de anularea hotărârii pentru motivele mai sus amintite, apelul pârâtei devine lipsit de obiect, chiar dacă s-ar analiza pe fond, că motivele de apel ale pârâtei sunt neîntemeiate.
Este adevărat că alin. 2 al art.126 din legea nr.31/1990 republicată instituie o excepţie de la regula stabilită prin alin. 1 că administratorii nu pot vota descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie. Această excepţie se referă însă numai la situaţia financiară anuală.
În speţă nu a fost contestat votul administratorului – acţionar asupra situaţiei financiare anuale, ci doar votul asupra propriei descărcări de gestiune, care a fost un punct distinct pe ordinea de zi.
Cum excepţia nu poate fi decât de strictă interpretare, rezultă că prima instanţă a reţinut în mod corect încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin.1 din Legea nr.31/1990, republicată.
