Prin sentinţa civilă nr. 468/CA din 09.4.2015(dosar nr. 4092/62/2014) a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii CM şi CR în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI F, obligată pârâta să comunice reclamanţilor certificatul de urbanism, autorizaţia de construire şi întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire pentru imobilul –casa de locuit- din sat F, înscris în CF, nr. cad.4 proprietatea lui C S V şi respinsă cererea cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin cererea comunicată pârâtei la data de 19.3.2014(f.3,4), reclamanţii au solicitat să li se comunice la domiciliu documentele privind legalitatea şi modalitatea de construire a imobilului-casă de locuit de către C S V, edificat în sat F, înscris în CF, nr. cad. în imediata vecinătate a imobilului teren cu nr. cad (certificat de urbanism, autorizaţia de construire, documentaţia care a stat la baza autorizaţiei de construire, inclusiv avizele de specialitate).
Potrivit Legii nr.554/2004, art.2 ind.1 lit.h constituie refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea, iar conform alin.2 al aceluiaşi articol se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Pârâta nu a dovedit că a răspuns în termenul legal instituit de art. 7 din lege acestei cereri şi nici nu şi-a motivat în 5 zile refuzul comunicării informaţiilor solicitate.
În acest sens, instanţa reţine că în acord cu art. 6 alin. 1 şi alin.2 din aceeaşi lege, orice persoana are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public iar autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal, accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituind unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României.
Conform art. 2 lit. b din lege, documentaţia solicitată de reclamanţi constituie o informaţie de interes public întrucât emiterea autorizaţiei de construire intră în atribuţiile compartimentului de specialitate din structura aparatului de specialitate al primarului, reprezentat de structura funcţională desemnată prin noţiunea de „primărie”.
Potrivit art.3 din Legea nr.544/2001, asigurarea de către autorităţile şi instituţiile publice a accesului la informaţiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, iar în conformitate cu art.5 alin.1 din lege, fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu anumite informaţii de interes public, accesul la aceste informaţii realizându-¬se, astfel cum prevede alin.4 al aceluiaşi articol, prin: a) afişare la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicaţii proprii, precum şi în pagina de Internet proprie; b) consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spatii special destinate acestui scop.
Îndeplinirea obligaţiei de a asigura publicitatea informaţiilor din oficiu nu exclude posibilitatea ca aceste informaţii să fie comunicate şi în condiţiile art.6, care statuează că orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice informaţiile de interes public, iar autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
Fără a deroga de la aceste norme generale, art.7 alin.21 din Legea nr.50/1991 prevede că autorizaţia de construire şi anexele acesteia au caracter public şi se pun la dispoziţia publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice emitente sau prin afişare la sediul acesteia, după caz.
Asigurarea accesului la aceste informaţii publice în modalitatea arătată nu reprezintă decât componenta de publicitate din oficiu, care, aşa cum s¬a arătat, nu o exclude pe aceea de comunicare a informaţiilor publice la cerere, astfel că îndeplinirea obligaţiei de publicare pe pagina de internet sau prin afişare la sediu nu justifică refuzul pârâtei de a furniza informaţiile solicitate de reclamanţi în condiţiile art.6 din Legea nr.544/2001.
În ceea ce priveşte incidenta art.7 alin.22 din Legea nr.50/1991, tribunalul retine că autorităţile au obligaţia de a respecta restricţiile impuse de legislaţia în vigoare în legătură cu secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public şi privat, însă aceste restricţii nu pot limita accesul persoanelor la informaţiile publice decât în condiţiile prevăzute de lege, fără a-¬l putea suprima.
În acest sens, alin.23 al art.7 menţionează că autorităţile fac publică emiterea autorizaţiei de construire şi pun la dispoziţia publicului informaţii privind conţinutul autorizaţiei de construire şi al anexelor aferente, care includ toate condiţiile necesare a fi îndeplinite de solicitanţi.
Prin urmare, pârâta este ţinută să comunice reclamantei conţinutul autorizaţiei de construire şi a anexelor acesteia şi să ia, în acelaşi timp, măsurile ce se impun pentru a respecta secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală etc., fără a putea paraliza accesul reclamantei la informaţiile solicitate.
În ceea ce priveşte modalitatea practică de executare a cererii reclamanţilor, tribunalul reţine însă că în acord cu art. 9 alin. 1 din lege, în cazul in care solicitarea de informaţii implică realizarea de copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condiţiile legii.
În consecinţă, reclamanţii trebuie să se conformeze la rândul lor dispoziţiilor legale precitate.
În final, instanţa reţine că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată dar cererea este scutită de plata acestora iar în plus aceştia nici nu au demonstrat avansarea vreunei sume în vederea susţinerii litigiului, sens în care acest capăt va fi respins ca neîntemeiat iar cererea va fi admisă numai în parte.
