Art.2, art.12 lit.”d-e” – Lg.nr.544/2001 privind liberul acces la informatii
de interes public
Art.51 – Legea nr.215/2001
Art.51, art.52, art.62 – OG nr.35/2002
Art.42 – Legea nr.393/2004 privind statutul alesilor locali
Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta – Sectia contencios administrativ si înregistrata sub nr.271/118/11.01.2010 reclamantul C.F. a chemat în judecata pe pârâtul SEFUL POSTULUI DE POLITIE M., solicitând ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna obligarea pârâtului sa raspunda la cererea formulata la 04.12.2009, cu cheltuieli de judecata.
Motivând actiunea, reclamantul a învederat în esenta ca, la data de 04.12.2009, a solicitat pârâtului informatii despre aspecte privitoare la unele situatii existente în comunitatea locala si deoarece nu a primit nici un raspuns în termen legal, se solicita instantei a se dispune prin hotarâre emiterea unui raspuns.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin Sentinta civila nr.116 din 11.02.2010, pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr.271/118/2010, s-a respins actiunea formulata de reclamantul C.F., ca nefondata, retinându-se în esenta ca, reclamantul, în calitate de consilier local, a solicitat pârâtului sa-i comunice daca un atelier mecanic din localitate functioneaza în legalitate si daca autoturismul care a produs un accident la trecerea de cale ferata la 25.11.2009, are dovada de la politie cu cauza reala a coliziunii.
Pârâtul nu a raspuns solicitarii reclamantului.
Potrivit art.60 din O.G. 35/2002 reclamantul, în calitate de consilier local putea adresa întrebari primarului, viceprimarului, secretarului unitatii administrativ teritoriale si sefilor compartimentelor din aparatul propriu al consiliului local sau ai serviciilor si unitatilor subordonate cu privire la un fapt necunoscut sau interpelari, prin care solicita explicatii cu privire la un fapt cunoscut.
În speta, instanta de fond a retinut ca Seful Postului de Politie nu se regaseste în disp. art.60 din O.G. 35/2002.
Mai mult, cererea reclamantului, în calitate de consilier local cu privire la demersurile unei anchete penale, nu reprezinta o informatie de interes public în întelesul Legii nr.544/2001, iar refuzul autoritatii de a raspunde nu reprezinta un refuz nejustificat în întelesul Legii 554/2004 în conditiile în care organul de cercetare penala nu poate furniza informatii cu privire la desfasurarea unei anchete.
Art.12 lit.”d” si lit.”e” din Legea nr.544/2001 reglementeaza informatiile ce se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul C.F., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.42 al.1 si al.2 din Legea nr.393/2004 si cu motivatia ca a solicitat informatii ce vizau probleme de interes local prin sesizare catre Postul de politie Mereni, fara însa a primi si raspuns, chiar daca acesta se impunea urmarea calitatii sale de consilier local, ce-si exercita obligatiile prev.de art.51 al.3 din Legea nr.215/2001.
Solicita instantei admiterea recursului, cu consecinta casarii sentintei recurate si obligarea intimatului pârât de a raspunde sesizarii recurentului.
Examinând actele si lucrarile dosarului, si vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea apreciaza în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Recurentul reclamant C.F. a chemat în judecata pe intimatul pârât SEFUL POSTULUI M., solicitând obligarea acestuia de a raspunde unei sesizari adresate Postului de politie la data de 04.12.2009, prin care solicita informatii despre aspecte privitoare la functionarea în localitate a unui atelier mecanic „în mod ilegal”.
Prin sesizare, recurentul învedera Sefului Postului de politie M. ca, atelierul are angajati „muncitori la negru, fara a se taia chitanta la cei ce beneficiaza de serviciile sale si de asemenea în conditii tehnice improprii”, fapt pentru care , se solicita persoanei îndrituite a se oferi relatii despre numitul R.V.
Totodata, prin sesizare se facea referire la o împrejurare de fapt, petrecuta la data de 28.11.2009, când masina condusa de numitul L.R., subordonatul Sefului Postului de Politie, a stationat aproximativ 2 ore la poarta sus-mentionatei persoane, folosind semnale acustice, aspect urmare caruia solicita recurentul a i se comunica „daca atelierul mentionat are toate documentele în ordine si daca autoturismul care a produs accidentul la trecerea de cale ferata Ciobanita la 25.11.2009 a fost condus de C.N. din Cobadin, autoturism reparat de R.” si daca cel din urma „are dovada de la politie cu cauza reala a coliziunii”, cu mentiunea ca, „doreste datele exacte pentru ca oamenii spun ca pe dovada de reparatie sta scris cu totul altceva, lucru extrem de grav în opinia mea”.
Curtea retine ca, actiunea adresata instantei de fond a avut indicat ca temei legal de drept: Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informatii de interes public, Legea nr.215/2001 a administratiei publice locale, Legea nr.393/2004 privind statutul alesilor locali.
Având în vedere situatia de fapt sus-expusa, cu referire la continutul sesizarii adresata intimatului pârât, Curtea apreciaza în sensul faptului ca, în mod legal si temeinic instanta de fond a retinut ca, în speta, nu ne aflam în fata unei „informatii de interes public” în întelesul art.2 din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informatii de interes public, potrivit caruia: „În sensul prezentei legi:
a)prin autoritate sau institutie publica se întelege orice autoritate sau institutie publica, precum si orice regie autonoma, care utilizeaza resurse financiare publice si care-si desfasoara activitatea pe teritoriul României, potrivit Constitutiei;
b)prin informatie de interes public se întelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei;
c)…..”
În mod legal si temeinic instanta de fond a retinut indicând Ordonanta nr.35/30 ianuarie 2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare si functionare a consiliilor locale ca, recurentul în calitatea sa de consilier local putea potrivit art.60 al.1 adresa „întrebari primarului, viceprimarului si secretarului unitatii administrativ-teritoriale si sefilor compartimentelor din aparatul propriu al consiliului local sau ai serviciilor si unitatilor subordonate” , cel interpelat având obligatia sa îi furnizeze în termen raspunsul în scris – potrivit art.61 din ordonanta, cu mentiunea ca, potrivit art.62 alin.1 „Consilierii pot solicita informatii necesare exercitarii mandatului” ori, în speta, informatiile solicitate nu pot fi încadrate în textele de lege sus-expuse.
În recurs, recurentul a încercat a justifica sesizarea sa si necesitatea comunicarii unui raspuns pe dispozitiile art.51 al.3 din Legea nr.215/2001, situatie de fapt ce nu poate fi primita de instanta, din cel putin doua considerente.
Pe de o parte, nu este vorba de art.51 din lege, ci de art.52 din lege, iar la acest din urma articol în al.3 se prevede ca: „Consilierii sunt obligati ca în îndeplinirea mandatului sa organizeze periodic întâlniri cu cetateni si sa acorde audiente” ori, în speta, chiar acordarea unor audiente nu îl îndreptateste pe consilierul local C.F. sa solicite Postului de Politie M. informatiile sus-indicate, ce nu sunt informatii de interes public în întelesul Legii nr.544/2001.
Astfel, potrivit art.12 al.1 din Legea nr.544/2001 „Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art.1, urmatoarele informatii:
a)…
b)…
c)…
d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informatiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun în pericol, viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane în urma unei anchete efectuate sau în curs de desfasurare;
f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate în proces;
g)…”
În acelasi sens, Legea nr.393/2004 privind statutul alesilor locali, nu-i confera recurentului reclamant în calitatea sa de consilier local, dreptul la acces la orice informatie ci, potrivit art.42 al.1 din lege accesul la informatii de „interes public” cu mentiunea ca aceste informatii de interes public se refera, potrivit art.42 al.2 la „autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile, serviciile publice, precum si persoanele juridice de drept privat”care sunt obligate „sa asigure informarea corecta a alesilor locali, potrivit competentelor ce le revin, asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes local”, ori, în speta se poate observa ca, petitia consilierul local C.F. reprezinta de fapt o sesizare a unor „aspecte nelegale” în opinia acestuia.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate si vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul, ca nefondat.
