Art. 480 Cod civil conferă proprietarului dreptul de a se bucura de toate cele trei prerogative ale dreptului de proprietate, iar în cazul în care acestea sunt îngrădite prin manifestările altor persoane, proprietarul poate cere ajutorul autorităţii judecătoreşti.
În contextul în care reclamanta este proprietara unui apartament dobândit anterior căsătoriei, după divorţ poate cere evacuarea fostului soţ. Cererea privind partajul bunurilor comune nu înlătură dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu, cu atât mai mult cu cât pârâtul a solicitat să se constate că are o cotă de contribuţie de 20% la dobândirea apartamentului, ceea ce implică existenţa unui drept de creanţă şi nu a unui drept de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr.2974/04.06.2007 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta O.A.L. în contradictoriu cu pârâtul F.A. şi a fost dispusă evacuarea necondiţionată a pârâtului din apartamentul nr. 8 situat în T. M. , str. P., nr. 13 , jud. Mureş , înscris în CF nr. 47500 T.M. nr. top 3675/8 , pârâtul fiind obligat la plata în favoarea reclamantei a sumei ce 519,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că părţile au fost căsătorite în perioada 27.02.1992 -09.02.2007, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentinţa civilă nr. 4159/20.10.2006 a Judecătoriei Tg. Mureş . Imobilul din care s-a solicitat evacuarea pârâtului este proprietate personală a reclamantei, dobândit anterior căsătoriei, aşa cum reiese din înscrierea în cartea funciară. După desfacerea căsătoriei părţile au continuat să locuiască în imobilul în cauză, din probele administrate în cauză reieşind că pârâtul are un comportament ce face imposibilă coabitarea în imobil. De asemenea s-a mai reţinut că pârâtul nu invocat un drept de retenţie asupra apartamentului, iar pe de altă parte , reclamanta a fost de acord ca acesta să-şi ridice bunurile proprii din apartament.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul , solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi respingerea cererii de evacuare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată .
În motivarea apelului a susţinut că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât, deşi apartamentul în cauză, a fost cumpărat de către reclamanta intimată înainte de încheierea căsătoriei, apelantul pârât a avut o contribuţie majoră la plata ratelor, astfel că beneficiază de dreptul de a locui în acest apartament până la finalizarea partajului judiciar. A mai susţinut că deşi apelantul pârât a solicitat reclamantei intimate, în mai multe rânduri, efectuarea unui partaj amiabil al bunurilor comune, reclamanta a refuzat. De asemenea a mai arătat că relaţiile comunicate de către Poliţia Comunitară au fost interpretate părtinitor de către prima instanţă, care de altfel, ar fi trebuit să înlăture declaraţia martorei audiate în cauză , întrucât aceasta a refuzat depunerea jurământului, iar în final a susţinut că starea conflictuală invocată de către reclamanta intimată, este provocată chiar de către aceasta .
Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei atacate, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată. În acest se sens prima instanţă a analizat corect starea de fapt prezentată în acţiunea introductivă , apreciind că apelantul are o atitudine agresivă care impune evacuarea acestuia .
Cererea de apel nu întruneşte condiţiile legale impuse de art. 287 alin l Cod de pr.civilă, nefiind indicate motivele de drept şi de fapt pe care se întemeiază, făcând doar o referire la probele administrate în faţa primei instanţe . S-a mai arătat că apelantul nu plăteşte cheltuielile de întreţinere aferente apartamentului, că adresează în continuare ameninţări atât reclamantei intimate cât şi martorei.
În drept au fost invocate prevederile art.115 şi urm., art. 289 alin.2 , art. 296 şi urm., art. 274 Cod de pr.civilă .
Prin decizia civilă nr.271/11.10.2007 Tribunalul Mureş a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul F.A., şi a obligat apelantul la plata în favoarea intimatei O.A.L., la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând hotărârea atacată în raport de efectul devolutiv al căii de atac, consacrat de art. 292 , 295 Cod de pr.civilă şi în raport de susţinerile apelantului şi cele ale intimatei, tribunalul a reţinut următoarele:
Conform CF. nr. 47500 T.M., reclamanta intimată este proprietară apartamentului nr. 8 situat în T.M., nr.13 , apartament dobândit în anul 1983, înainte de încheierea căsătoriei cu pârâtul apelant, în anul 1992.
Chiar dacă s-a invocat de către apelantul pârât faptul că apartamentul a fost cumpărat cu plata în rate şi că o parte din rate au fost achitate în timpul căsătoriei, prin aceasta el nu ar fi dobândit decât un drept de creanţă proporţional cu partea din preţ plătită în comun, astfel că, odată cu desfacerea căsătoriei apelantul are calitatea de simplu tolerat în imobilul a cărui proprietară este reclamanta intimată, în contextul în care nu s-a solicitat partajarea bunurilor comune iar pârâtul apelant nu a solicitat stabilirea unui drept de retenţie corespunzător dreptului său de creanţă
Apelantul a mai susţinut că prima instanţă a făcut o apreciere eronată a materialului probator în ceea ce priveşte comportamentul său şi care a determinat promovarea acţiunii de evacuare, însă nici în faţa primei instanţe şi nici în faţa instanţei de apel nu a dovedit contrariul celor reţinute prin sentinţa atacată .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul F.A., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile şi în rejudecare să dispună respingerea cererii de evacuare ca nefondată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată conform art.274 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea atacată este nelegală deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină , fiind incidente disp.art.304 ăct.7 teza I Cod pr.civilă.
Instanţa de apel a preluat motivarea din considerentele sentinţei civile, fără ca aceasta să facă referire la probele administrate în faţa instanţei de fond. Reaprecierea probelor de la dosar a fost solicitată pe calea apelului, în contextul în care a considerat că reclamanta nu a dovedit pe deplin starea conflictuală, ori instanţa de apel s-a mărginit să concluzioneze doar că nu ar fi făcut dovada contrarie celor reţinute de instanţa de fond.
Se face referire la calitatea de simplu tolerant în imobil, în contextul în care nu a solicitat partajarea bunurilor comune, aspect nereal, raportat la faptul că la data de 22.08.2007 a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg.Mureş acţiune de partaj judiciar, obiect al dosarului nr.7115/320/2007.
Starea conflictuală este exagerată, aceasta fiind uneori provocată chiar de reclamantă, prin adresarea de injurii la adresa sa, în aşa fel încât să îl determine să plece din locuinţă. Acest aspect a fost confirmat şi de adresa comunicată de Poliţia Comunitară.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că recurentul nu a propus probe în apărarea sa. Partajul nu are nicio influenţă asupra evacuării , întrucât locuinţa este proprietatea exclusivă a sa, fiind cumpărată de ea anterior căsătoriei .
Recurentul are acelaşi comportament neadecvat şi faţă de copii, fiind alungaţi din locuinţă şi nevoiţi a locui în chirie de aproape un an de zile.
In drept, a invocat disp.art.308 alin.2, art.312 alin.1 , art.274 Cod pr.civilă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat următoarele:
Recurentul susţine că instanţa de apel nu a reanalizat probele de la dosar, mărginindu-se la a prelua motivarea instanţei de fond şi că în atare condiţii ar fi incidente disp.art.304 pct.7 Cod pr.civilă – hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Susţinerea este nefondată. Instanţa de apel a arătat că pârâtul nu a înţeles să dovedească contrariul celor reţinute prin sentinţa atacată, arătând că nu are cereri de formulat în probaţiune (şedinţa din 11.10.2007). În faţa instanţei de fond a fost decăzut din proba cu martori, în temeiul art.186 Cod pr.civilă.
Mai mult, dovedirea relaţiilor tensionate dintre părţi nu are o atât de mare relevanţă, câtă vreme s-a dovedit că reclamanta este proprietara exclusivă a apartamentului din care a solicitat evacuarea pârâtului. Art.480 Cod civil îi conferă dreptul de a se bucura de toate cele 3 prerogative ale dreptului de proprietate iar în cazul în care acestea sunt îngrădite prin manifestările altei persoane, poate cere ajutorul autorităţii judecătoreşti.
Cererea privind partajul bunurilor comune nu poate influenţa soluţia dată pe fondul cauzei. Aceasta nu „răstoarnă” dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu, dovedit pe baza înscrierilor din cartea funciară. Mai mult, prin această cerere pârâtul a solicitat instanţei să constate că are o cotă parte de 20% contribuţie la dobândirea apartamentului, ceea ce implică existenţa unui drept de creanţă şi nu a unui drept de proprietate în codevălmăşie.
Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea a constatat că în speţă nu este incident motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.7 Cod pr.civilă şi nici excepţii de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, conform cu prev.art.306 alin.2 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul declarat de pârât a fost respins ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată avansate în recurs, constând în onorariu avocaţial în cuantum de 500 lei (f.11 dosar).
