ÎMPĂRŢIRE BUNURI COMUNE. TRANZACŢIE. NULITATE
ABSOLUTĂ.
Art.36 alin.2 Codul familiei
Art.44 alin.2 Constituţia României
Dobândirea dreptului de proprietate de către cetăţenii
străini este supusă în continuare unor condiţii restrictive:
terenurile agricole, pădurile şi terenurile forestiere pot fi dobândite
în proprietate de cetăţeanul unui stat membru al Uniunii la
împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la
Uniunea Europeană (art.5 alin1.din Legea nr.312/2005); dreptul de
proprietate asupra terenurilor poate fi dobândit de cetăţeanul unui
stat membru în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru
stat membru în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru
cetăţenii români.
cetăţenii români.
Motivul de nulitate absolută referitor la încheierea
tranzacţiei între pârâţi şi protejarea bunurilor în timpul căsătoriei
este întemeiat, întrucât instanţa de apel a aplicat greşit legea,
constatând că pârâţii se aflau într-unul din cazurile prevăzute de
art.36 alin.(2) din Codul familiei.
Instanţa a luat act de tranzacţie fără să observe lipsa
unei condiţii esenţiale prevăzută de lege şi anume aceea că trebuie
să fie desfăcută căsătoria prin divorţ.
(Decizia civilă nr.34/R-MF din 12 martie 2008, pronunţată de
Curtea de Apel Piteşti – Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi
Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin cererea înregistrată la data de 27 septembrie 2006,
reclamanţii P.E. şi P.C.M., în contradictoriu cu pârâţii M.M.S. şi M.A.,
au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate
nulitatea absolută a tranzacţiei încheiată între părţi.
De asemenea s-a solicitat şi citarea în cauză a Ministerului
Public, prin reprezentantul său Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.
Vâlcea.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii
terenului în suprafaţă de aproximativ 4000 m.p., situat în Rm. Vâlcea,
str. Dealul Malului, pct. „Cărbunari”, având printre vecini şi pe pârâţi,
teren ce provine de la autoarea P.M.
În anul 2005 autoarea i-a acţionat în judecată pe pârâţi, pentru
grăniţuirea proprietăţii şi demolarea gardului edificat în mod abuziv,
precum şi modificarea acoperişului imobilului acestora, acţiune care a
fost admisă.
Reclamanţii au mai arătat că în cursul procesului pârâţii au
încheiat un act juridic bilateral intitulat „Tranzacţie”, prin care au înţeles
să împartă bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, tranzacţie ce
a format obiectul dosarului 789/2006.
Ca atare, în timp ce se aflau în litigiu cu privire la unul din
terenurile proprietatea pârâtei, terenul a revenit pârâtului care este
cetăţean străin şi care prin încheierea acestei tranzacţii a încălcat
dispoziţiile legale în materie potrivit cărora, cetăţenii străini nu pot
dobândi terenuri în proprietate pe teritoriul României, deci tranzacţia
este lovită de nulitate absolută.
La data de 14.11.2006, pârâţii au formulat întâmpinare şi au
invocat excepţia lipsei dreptului, excepţia lipsei de interes şi excepţia
lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
În motivare, s-a arătat că în cauză, pentru exercitarea acţiunii
civile trebuie îndeplinite 3 condiţii: existenţa unui drept subiectiv civil ce
se cere a fi proteja, un interes legitim şi calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte condiţia dreptului reclamanţii nu justifică
existenţa unui drept subiectiv ce se cere a fi protejat, căci aceştia nu au
nici un drept cu privire la imobile, drept care să fie încălcat prin
încheierea unei tranzacţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1194 din 27 februarie 2007 a fost
respinsă excepţia lipsei dreptului, excepţia lipsei de interes şi excepţia
lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocate de pârâţi prin
întâmpinare. A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi şi au fost
obligaţi aceştia la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată faţă de
pârâţi.
Împotriva sentinţei judecătoriei au declarat apel reclamanţii.
S-a susţinut în motivele de apel, în esenţă, că pe rolul instanţei
de judecată se află în derulare un proces de grăniţuire şi revendicare ce se
poartă între părţile în prezenta cauză. Interesul reclamanţilor în a formula
acţiunea de faţă este astfel evident, tranzacţia referindu-se şi la terenul ce
se cere a fi grăniţuit respectiv suprafaţa de 868, 81 mp. în str. Dealu
Malului, pct. Cărbunari.
Tranzacţia este lovită de nulitate absolută, care poate fi
invocată de către orice persoană interesată, întrucât M.M. are cetăţenie
germană şi iraniană, nu şi cetăţenie română.
În aceste condiţii, tranzacţia încalcă dispoziţiile art.44 alin. 2
din Constituţie şi Titlul X din Legea 247/2005, ca şi dispoziţiile Legii
nr.312 din 10 noiembrie 2005 privind dobândirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi,
precum şi de către persoanele juridice străine.
Potrivit reglementărilor de mai sus , dobândirea de terenuri
de către cetăţenii străini este supusă unor condiţii restrictive, astfel că un
cetăţean aparţinând unei ţări membre a UE poate dobândi proprietatea
asupra terenului după 7 ani de la aderarea statului respectiv la UE.
Dispoziţiile încălcate de către pârâţi sunt de ordine publică,
atât referitor la vânzarea terenului cât şi la partajarea bunurilor în timpul
căsătoriei, iar interesul reclamanţilor în promovarea prezentei acţiuni
vizează o eventuală dezbatere a succesiunii mamei lor, folosul practic
urmărit de către aceştia , fiind punerea în executare a eventualei hotărâri
în revendicare.
Prin decizia civilă nr.320/A/MIF în 14 decembrie 2007,
pronunţată de Tribunalul Vâlcea, apelul a fost respins ca nefondat.
S-a reţinut că prima instanţă a făcut corect interpretarea şi
aplicarea dispoziţiilor legale în speţă atât în materia partajării bunurilor
comune între soţi cât şi referitor regimul înstrăinării terenurilor
cetăţenilor străini.
Astfel, au fost temeinic şi legal soluţionate excepţiile de fond
invocate de către pârâţi privind calitatea procesuală a părţilor şi interesul
în promovarea acţiunii de către reclamanţi.
În ceea ce priveşte valabilitatea tranzacţiei prin care cei doi
foşti soţi M. şi-au împărţit bunurile comune, deşi lapidar motivată, soluţia
de respingere a acţiunii în constatarea nulităţii acestui act este legală.
Potrivit art.36 alin.2 din Codul familiei este reglementată
posibilitatea împărţirii bunurilor comune în întregime sau în parte, şi în
timpul căsătoriei, în cazul în care sunt motive temeinice care să justifice
separarea patrimoniului. Codul familiei nu defineşte motivele temeinice
cerute pentru împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei,
aprecierea acestora urmând a fi făcută de către instanţa de judecată, în
raport de particularităţile fiecărui caz .
În practică s-a decis că, o convenţie încheiată între soţi nu are
nimic ilicit dacă este făcută după introducerea acţiunii de divorţ şi este
menită să producă efecte după divorţ.
În cauză, s-a constatat că acţiunea de divorţ a fost introdusă
la data de 23 februarie 206, iar tranzacţia soţilor s-a consfinţit prin
sentinţa nr.1608 din 4 aprilie 2006. Este adevărat că acţiunea de divorţ a
fost perimată, însă intenţia părţilor de a divorţa a devenit evidentă prin
reformularea unei acţiuni noi de desfacere a căsătoriei aflată în prezent pe
rolul instanţei de judecată , astfel cum susţin intimaţii fără a fi contrazişi
de către apelanţi.
Cât priveşte temeinicia motivelor ce a determinat pe cei doi
soţi să procedeze la separarea patrimoniului, s-a reţinut că, aşa cum soţii
înşişi susţin, este vorba de o problemă de întreprindere familială,
respectiv de înfiinţarea unei societăţi de către unul dintre soţi care
necesita separarea de patrimonii. Acest motiv nu poate fi caracterizat de
reaua credinţă la care se referă apelanţii reclamanţi, de intenţia de
fraudare a legii de către pârâţi privind dobândirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini, în speţă de către
M.M.. Aşadar, nu poate fi privit ca un motiv ce are caracter ilicit.
Tranzacţia nu se raportează la valabilitatea actului de vânzare cumpărare
prin care M.A. a dobândit trenul de cca. 870 mp din punctul
Cărbunari, str.Malului, act care de altfel nu a fost atacat în justiţie de către
reclamanţii în cauză.
De altfel, prin acţiunea de faţă nu se cere decât constatarea
nulităţii tranzacţiei motivat de împrejurarea că s-a încheiat în timpul
căsătoriei, dar şi de nevalabilitatea actului de vânzare cumpărare încheiat
între M.A. şi autoarea reclamanţilor, asupra terenului de 870 mp, care
prin tranzacţie a revenit în proprietate soţului M.M., acesta din urmă
nefiind în contextul cauzei un motiv propriu-zis de nulitate a tranzacţiei,
primul motiv fiind aşa cum s-a arătat, neîntemeiat.
Prin urmare, nu s-a mai impus a se analiza legalitatea şi
temeinicia înstrăinării terenului de aproximativ 870 mp către M.A., de
vreme ce instanţa nu a fost investită cu o acţiune prin care actul respectiv
să fie atacat conform legii. Pentru a se fi putut pronunţa pe nulitatea
tranzacţiei sub aspectul nevalabilităţii contractului de vânzare cumpărare
autentic nr.1085 din 20 august 2003, ca fiind încheiat prin fraudarea legii,
instanţa de judecată nu putea lua în considerare o eventuală
nevalabilitate implicită a respectivului act, impunându-se o soluţie
expresă în acest sens, iar până atunci, se constată că tranzacţia este una
licită şi neafectată de cauze de nulitate care să-i atingă valabilitatea aşa
cum s-a arătat anterior. Contractul în discuţie este aparent valid câtă
vreme el nu a fost atacat pentru motive de nulitate ce ar putea fi invocate
expres de către părţile interesate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat recurs
reclamanţii, în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură
civilă, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub
următoarele aspecte:
– Tranzacţia pârâţilor a urmărit în mod evident fraudarea
legii, încălcându-se dispoziţiile imperative ale art.44 alin.(2) din
Constituţie, privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra
terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către
persoanele juridic străine.
Art.44 alin.(2) din Constituţia României stabileşte că cetăţenii
străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra
terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la
Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este
Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este
parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute de legea organică.
Dobândirea dreptului de proprietate de către cetăţenii străini
Dobândirea dreptului de proprietate de către cetăţenii străini
este supusă în continuare unor condiţii restrictive.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs referitor la
încheierea tranzacţiei între pârâţi şi partajarea bunurilor în timpul
căsătoriei, instanţa de apel a aplicat greşit legea, concluzionând că pârâţii
se aflau într-unul din cazurile prevăzute de art.36 alin.(2) din
Codul familiei.
Codul familiei.
Instanţa investită cu protejarea bunurilor celor doi soţi a luat
act de o tranzacţie fără să observe lipsa unei condiţii esenţiale prevăzută
de lege pentru ca părţile să poată tranzacţiona şi anume căsătoria să fie
desfăcută prin divorţ.
Analizând recursul în raport de critici, Curtea l-a privit ca
fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte motivul de nulitate absolută referitor la
lipsa cetăţeniei române a lui M. M. şi implicit a interdicţiei legale de a
dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pe teritoriul României,
tranzacţia părţilor a urmărit în mod evident ponderea legii, încălcându-se
dispoziţiile imperative ale art.44 alin.(2) din Constituţie, Titlul X din
Legea nr.247/2005, Legii 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobândirea
dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii
străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine.
Art. 44 (alin.2) din Constituţia României stabileşte că
„cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată
asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la
parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute de legea organică.
Instanţa trebuia să analizeze condiţiile speciale impuse de
legea organică, respectiv Legea nr.312/2005, act normativ care a intrat în
vigoare la ianuarie 2007.
este supusă în continuare unor condiţii restrictive: terenurile agricole,
pădurile şi terenurile forestiere pot fi dobândite în proprietate de
cetăţeanul unui stat membru al Uniunii la împlinirea unui termen de 7 ani
de la data aderării României la Uniunea Europeană (art.5 alin.1); dreptul
de proprietate asupra terenurilor poate fi dobândit de cetăţeanul unui
În ceea ce priveşte al doilea motiv de nulitate absolută
referitor la încheierea tranzacţiei între pârâţi şi protejarea bunurilor în
timpul căsătoriei, instanţa de apel a aplicat greşit legea, concluzionând că
pârâţii se aflau într-unul din cazurile prevăzute de art.36 alin.(2) din
Instanţa a luat act de tranzacţie fără să observe lipsa unei
condiţii esenţiale prevăzută de lege şi anume aceea că trebuie să fie
desfăcută căsătoria prin divorţ.
Potrivit dispoziţiilor art.36 alin.(2) din Codul familiei, pentru
motive temeinice, bunurile comune în întregime sau numai o parte din
ele, se pot împărţi prin hotărâre judecătorească şi în timpul căsătoriei.
Bunurile astfel împărţite devin bunuri proprii.
Instanţa nu a fost însă investită cu o acţiune în care să
motiveze hotărârea judecătorească care a luat act de tranzacţia celor doi
soţi.
La data încheierii tranzacţiei, posibilitatea dobândirii dreptului
de proprietate asupra terenurilor era un atribut exclusiv al calităţii de
cetăţean român.
Fiind încheiată cu scopul de a eluda legea, tranzacţia este
lovită de nulitate.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile
art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul a fost admis şi modificată
decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei
civile nr.1194 din 27 februarie 2007 pronunţată de Judecătoria
Rm.Vâlcea, care a fost schimbă, pe fond constatându-se nulitatea
tranzacţiei încheiată de părţi în dosar nr.789/2006 a Judecătoriei
Rm.Vâlcea.
