Potrivit art. II din Legea nr. 133/2012 privind aprobarea OUG nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 , „în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentaţiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului judeţului, de către Agenţia Naţională, prin instituţiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentaţiei de delimitare, iniţiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanţele de contencios administrativ cu privire la acţiunea privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale”.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi reclamantul xxxxxxx , în calitate de Prefect al Judeţului G a solicitat , în contradictoriu cu pârâţii comuna G prin Primar şi comuna Ţ prin Primar , să se stabilească hotarele celor două localităţi.
Motivându-şi în fapt acţiunea , reclamantul a arătat că după apariţia Legii nr. 133/2012 , OCPI G i-a predat documentaţiile comisiilor de delimitare în care nu s-a ajuns la nici un consens cu privire la stabilirea hotarelor unităților administrativ teritoriale.
Primarul comunei G a propus rectificarea hotarului în zona B , pentru casele aflate pe cealaltă parte a drumului județean DJ 1049 , pe UAT Ţ. Se arată că propunerea este susţinută de faptul că aceste case sunt prevăzute în planul cadastral intravilan al satului B , cât şi faptul că nomenclatorul codurilor SIRUTA al comunei G există satul Gara B , iar la comuna Ţ nu există cătunul B, ci doar Ţ şi Ţ de Jos.
Primarul comunei G invocă Legea nr. 2/1968 care consfinţeşte teritoriul şi menţionează că în nomenclatorul codurilor SIRUTA nu există cătunul B , ci doar Gara B. Conform planului cadastral extravilan al comunei Ţ editat şi tipărit de IGFCOT în anul 1988 , aceste case sunt prinse pe teritoriul Ţ , în T 44 , v.s. 396.
Ca urmare , se precizează că ambele primării contestă limita şi refuză să semneze procesul verbal de delimitare.
În drept , invocă dispoziţiile Legii nr. 133/2012.
Pârâta comuna G a depus la dosar „punct de vedere” prin care precizează că potrivit Legii nr. 2/1968 Gara B se află în componenţa comunei G. Ca urmare , după apariţia Legii nr. 18/1991 , locuitorii din Gara B au fost puşi în posesie cu teren prin reconstituire şi constituire de către comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate a comunei G. De asemenea , aceştia au acte de identitate cu domiciliul în comuna G.
Arată pârâta că în anul 2006 primarul comunei Ţ s-a deplasat în satul B şi a convins oamenii să fie înscrişi în registrele agricole ale comunei Ţ , promiţându-le că le va construi şcoală , grădiniţă , dispensar. Întrucât le-a eliberat adeverinţe , aceste persoane şi-au schimbat ulterior domiciliul în comuna Ţ.
Pârâta comuna Ţ , prin punctul de vedere exprimat în scris , solicită ca linia de hotar să fie stabilită exclusiv pe baza documentelor cadastrale.
Analizând actele şi lucrările dosarului , Instanţa a constatat următoarele;
Potrivit dispoziţiilor art. II din Legea nr. 133/2012 privind aprobarea OUG nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 , „în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentaţiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului judeţului, de către Agenţia Naţională, prin instituţiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentaţiei de delimitare, iniţiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanţele de contencios administrativ cu privire la acţiunea privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale”.
În speţă , OCPI Galaţi a înaintat reclamantului un proces-verbal potrivit căruia atât Primăria comunei G cât şi Primăria comunei Ţ contestă traseul hotarului dintre cele două unităţi administrativ teritoriale şi refuză semnarea procesului verbal de delimitare.
Verificând actele dosarului şi poziţia părţilor , Tribunalul constată că cel mai vechi act normativ aplicabil speţei este Legea nr. 2/1968 , în vigoare şi în prezent , potrivit cu care comuna G are în componenţă următoarele localităţi : G , Gara B , ş. a. , iar comuna Ţ localităţile Ţ şi Ţ de Sus.
Pe de altă parte , potrivit celui mai vechi plan cadastral aflat în posesia OCPI G , întocmit în anul 1977 , cătunul B este arondat comunei G , fiind cuprins în planul cadastral intravilan al satului B .
În aceste condiţii , Tribunalul a constatat că în mod eronat şi fără suport legal , ulterior , cătunul B a fost prins şi în planul cadastral extravilan al comunei Ţ.
Pentru aceste considerente , instanţa va admite acţiunea formulată şi va stabili hotarul dintre comuna G şi comuna Ţ în sensul că imobilele în litigiu , ce formează cătunul B , vor fi arondate comunei G.
