Petentul C.L.al com.P. a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară emisă de O.C.P.J.T.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a solicitat Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din cadrul O.C.P.I.T.înscrierea în cartea funciară a terenului proprietate privată a com.P. sat B.,în suprafaţă de 299 mp, pe care se află construcţiile staţie de autobuz şi grup sanitar.
În susţinerea cererii, petentul a depus la dosar hotărârea C.L.al com.P., privind aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al com.P.,adaptată de C.L. în care, în lista anexă, la pag.8, poziţia 3, apare terneul în cauză înglobat într-o suprafaţă de 800 mp; hotărârea privind încetarea folosinţei de către C.C.P.a terenului intravilan; scrisoarea prefectului judeţului de confirmare că această hotărâre este legală şi scrisoarea C.C.P. prin care aceasta recunoaşte că terenul în cauză este proprietatea privată a com.P.
Deşi, din aceste documente reiese fără echivoc că terenul în suprafaţă de 299 mp este proprietatea privată a comunei P., petentul a susţinut că, în mod eronat, Biroul de cadastru A din cadrul O.C.P.I.T. a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare şi că sunt piedici la înscriere.
Verificând actele şi lucrările dosarului, comunicat de O.C.P.I.T., instanţa a constatat că plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară este nefondată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
În speţă, documentele invocate de petent, respectiv hotărârile emise de C.L. şi scrisori nu reprezintă acte prin care să se fi constituit sau transmis în mod valabil dreptul de proprietate privată al com.P. asupra suprafeţei de teren intravilan de 299 mp. Apărările petentului, conform cărora solicită, pe calea plângerii de faţă, să reţină că terenul în cauză a aparţinut de drept com.P., prin efectul art.477 cod civil, coroborat cu art.25 din Legea nr.213/1998 şi că acesta nu a fost revendicat de nimeni, nu au relevanţă juridică în cadrul acestui proces, aşa cum a motivat instanţa, dar că acestea ar putea avea relevanţă în cadrul unui alt proces civil.
Pentru aceste considerente şi faţă de dispoziţiile art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996, instanţa a respins plângerea ca nefondată.
