DREPT CIVIL
LEGEA NR. 10/2001. OMISIUNEA ÎNTABULĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE AL STATULUI. PRELUARE FAPTICĂ A IMOBILULUI DE CĂTRE STAT. CONSECINŢE.
Pentru stabilirea raporturilor juridice existente între părţi se impune a fi analizate susţinerile reclamantului legate de preluarea imobilului de către stat, omisiunea întabulării dreptului de proprietate în cartea funciară fiind irelevantă sub aspectul aplicaţiunii Legii nr. 10/2001, esenţială fiind dovedirea preluării chiar formale a imobilului în perioada de referinţă 6 martie 1945-2 decembrie 1989.
Decizia civilă nr. 4990/2012
(dosar nr. 5511/111/2009)
Prin sentinţa civilă nr. 419/C din 7 martie 2012 pronunţată de T.B. s-a respins cererea formulată de către reclamantul V. T. în contradictoriu cu I.P.COM. B. – P.COM. B.
Fără cheltuieli de judecată
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Disp. nr.178/30 iun.2009 emisă de P. com. . s-a respins notificarea petentului V.T. privind restituirea în natură a imobilului cu nr. top 130, 131, 132 din CF 62 Albiş reprezentând în natură teren şi construcţii, pe considerentul că nu au fost depuse acte doveditoare din care să rezulte că a fost preluat abuziv imobilul de către S. R.
Prin Dispoziţia nr.179/30 iun.2009 emisă de P. com. B. s-a respins Notificarea nr.292/2001 petentului V.T. privind restituirea în natură a imobilului cu nr. top 128 şi 129 din CF 49 Albiş reprezentând în natură teren şi construcţii, pe considerentul că imobilul solicitat nu face obiectul L. nr.10/2001.
Prin Dispoziţia nr.180/30 iun.2009 emisă de P.com. B. s-a respins Notificarea nr.931/2001 petentului V.T. privind restituirea în natură a imobilului cu nr. top 1735, 1736/1, 1736/2, 1737 din CF 62 Albiş reprezentând în natură teren şi construcţie, pe considerentul că preluarea imobilului nu s-a făcut în mod abuziv.
Din analiza CF – urilor nr.62 Albiş şi a CF – ului nr. 49 Albiş rezultă că reclamantul V.T. este coproprietar alături de numiţii P. I. – C., I.M. – I. asupra nr. topo 130 Albiş, 128 Albiş, 129 Albiş şi asupra suprafeţei de 8183 mp din nr. top 131 Albiş, toate aceste numere topografice fiind constituite în imobilul cu nr. cadastral 90 transcris în CF nr. 1432, conform înscrierilor de sub B 17 din CF 49 Albiş, respectiv de sub B 3 din CF 62 Albiş.
Aşadar, întrucât asupra numerelor topografice indicate în aliniatul precedent reclamantul este coproprietar, în cererea lui de retrocedarea a imobilului s-a apreciat a fi neîntemeiată.
În ceea ce priveşte imobilul cu nr. top 132 din CF 62 Albiş şi diferenţa din nr. top 131 din CF 62 Albiş, precum şi imobilul cu nr. top 1735, 1736/1, 1736/2 şi 1737 din CF 62 Albiş, din piesele dosarului nu rezultă preluarea abuzivă a acestor imobile care, conform situaţie de carte funciară, sunt deţinute în proprietate de către antecesori reclamantului, şi anume O. L. căs. cu C. M.
De altfel, s-a mai reţinut că reclamantul a susţinut că faptic foloseşte o casă ce face obiectul prezentei cereri, dar scriptic nu este proprietar asupra acesteia şi a terenului notificat, iar pe de altă parte solicită despăgubiri pentru două case demolate.
Întrucât susţinerile reclamantului au fost contrazise de înscrisurile depuse al dosar, înscrisuri analizate mai sus, tribunalul a constatat că notificările formulate de către petentul V. T. sunt nefondate pe considerentul că pe unele dintre imobilele ce fac obiectul notificări, reclamantul este coproprietar, iar pentru restul imobilelor nu s-a făcut dovada preluării abuzive, calitatea de proprietar fiind deţinută şi în prezent de către antecesorii petentului.
Faţă de considerentele expuse, tribunalul a respins cererea, în temeiul disp. L.10/2001.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul V. T., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii.
În dezvoltarea motivelor recurs s-a arătat că potrivit art. 44 din Constituţia României dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului sunt garantate.
De asemenea potrivit art. 2 lit. b din Legea 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege orice alte imobile preluate fără titlu valabil şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale, ale puterii sau administraţiei de stat.
Subliniază că bunurile familiei sale au fost preluate de organele locale ale puterii, fiind aruncaţi în stradă şi somaţi ca în termen de 24 ore să părăsească localitatea.
S-a mai arătat că Legea nr. 10/2001 nu condiţionează prezentarea unor acte doveditoare cu privire la preluarea abuzivă a bunurilor şi mai mult cunoscând procedurile de preluare abuzivă din perioada anilor 1945 – 1960 ar fi imposibil să se facă această dovadă, întrucât nu s-au încheiat acte de preluare.
Intimata I.P.C. B. – P.B. nu a depus întâmpinare la dosar şi nici nu şi-a precizat poziţia procesuală în cauză.
Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma criticilor invocate, instanţa de recurs a constatat următoarele:
Prin cererea dedusă judecăţii reclamantul V.T.– L. a contestat deciziile nr. 178, 179 şi 130 din 30 iunie 2009 emise de P.C. B. prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor înscrise în CF 62 Albiş cu nr. top. 130, 131 şi 132, 1735, 1736/1, 1736/2 şi 1737 precum şi din CF 49 Albiş cu nr.top. 128 şi 129.
Reţinerile instanţei de fond în sensul că cererea e nefondată întrucât pe unele din imobilele ce fac obiectul notificării reclamantul e proprietar, iar pentru restul imobilelor nu s-a făcut dovada preluării abuzive, calitatea de proprietar fiind deţinută şi în prezent de antecesorii reclamantului s-a apreciat că nu pot fundamenta soluţia atâta timp cât în ipotezele reglementate de art. 2 lit. h din Legea 10/2001 sunt cuprinse şi situaţiile preluării faptice a imobilelor, ori în situaţia în care nu a existat un act legal de preluare, nu i se poate pretinde reclamantului să facă dovada unui act inexistent.
Astfel, pentru stabilirea raporturilor juridice existente între părţi s-a apreciat că se impune a fi analizate susţinerile reclamantului legate de preluarea imobilului de către stat, omisiunea intabulării dreptului de proprietate al statului în CF fiind irelevantă sub aspectul aplicabilităţii Legii 10/2001, esenţială fiind dovedirea preluării chiar formale a imobilului, după cum s-a arătat mai sus, în perioada de referinţă 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Sub aspectul dovezii preluării au fost avute în vedere Normele Metodologice de Aplicare Unitară a Legii 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003 care la pct. 1 lit. e reglementează faptul că, în cazul în care nu se poate face dovada formală a preluării imobilului de către stat (de exemplu decizia administrativă nu e găsită, iar imobilul se găseşte în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului) soluţionarea notificării făcându-se şi în funcţie de acest element, faptul că imobilul se găseşte în patrimoniul statului constituind o prezumţie relativă de preluare abuzivă.
Aşadar cum în cauză nu s-au cercetat aspectele invocate de reclamant în sensul preluării imobilului de la antecesorii săi, nefiind administrate probe în acest sens, instanţa a apreciat că se impune completarea probaţiunii inclusiv prin efectuarea unei expertize care să identifice imobilele în cauză, precum şi deţinătorii acestora, atât cei actuali, cât şi cei de la data invocată ca fiind data preluării, împrejurări a căror determinare este esenţială, în vederea stabilirii îndreptăţirii reclamantului la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
În consecinţă, constatând a fi fondat recursul, a fost admis în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea fiind casată cu trimitere spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, urmând ca la rejudecare să se ţină seama de considerentele hotărârii pronunţate de Curtea.
