Articolul 20 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 7/1996, republicată stipulează următoarele: dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil; drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimţământul titularului dreptului; hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii administrative va înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale.
Articolul 22 alin. (1) din acelaşi act normativ stipulează că înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urma să fie făcută.
Pe cale de consecinţă, rezultă că pentru radierea şi, respectiv, înscrierea unui drept real în cartea funciară este necesar ca o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să ordone prin dispozitiv efectuarea acestor operaţiuni, iar pe de altă parte, că aceste operaţiuni pot fi făcute doar împotriva acelei persoane care era înscrisă ca titular al dreptului în cartea funciară.
Prin sentinţa civilă nr. 10741/19.04.2012 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. 30524/325/2011, s-a respins plângerea formulată de petentul B.P. în contradictoriu cu intimata Agenţia Domeniilor Statului.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea nr. 163993/20.10.2011 a OCPI Timiş s-a respins cererea petentului de întabulare a dreptului de proprietate conform sentinţei civile nr. 1286/PI/04.05.2009 a Tribunalului Timiş, a deciziilor civile nr. 310/2009, nr. 55/2010 ale Curţii de Apel Timişoara, motivat de faptul că „prin aceste hotărâri nu se dispune nimic în ceea ce priveşte întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, ci se reţine doar obligaţia ADS Bucureşti de a restitui reclamantului imobilele din notificările formulate de acesta, nefiind îndeplinite cerinţele art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 republicată”.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanşat calea de atac a apelului petentul B.P., solicitând admiterea acesteia, schimbarea sentinţei atacate, şi admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În susţinerea căii de atac, apelantul a învederat, în esenţă, că la dosar erau suficiente date de identificare a imobilului şi a cărţii funciare în care urma a se face înscrierea dreptului său de proprietate. În continuare, a invocat în sprijinul solicitării sale practica jurisprudenţială, precum şi dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dar şi împrejurarea că intimata ar fi achiesat tacit la cererea sa intabulare.
Prin Decizia civilă nr. 579/A/6.09.2012, pronunţată în dosarul nr. 30524/325/2011, Tribunalul Timiş a respins apelul declarat de petentul B.P. împotriva Sentinţei civile nr. 10741/19.04.2012 a Judecătoriei Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut considerentele de mai jos.
În adevăr, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate în compunerea dosarului de fond, petiţionarului-apelant i s-au restituit imobilele litigioase prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă. Numai că petiţionarul nu a formulat şi un petit având de obiect rectificarea cărţii funciare în discuţie prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român şi înscrierea dreptului său de proprietate cu titlu de restituire în temeiul hotărârii judecătoreşti. Context în care instanţele, respectând cu rigoare disponibilitatea procesuală, nu au ordonat jurisdicţional prin partea dispozitivă (aceasta fiind şi cea care se pune în executare) şi rectificarea cărţii funciare cu nr. 40[…] Giarmata (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 60[…]) în modalitatea supra anunţată.
Se observă aşadar, că, deşi rectificarea cărţii funciare, în sensul radierii fostului proprietar – Statul Român, şi al înscrierii actualului proprietar – petiţionarul-apelant, reprezintă o consecinţă logică a constatării nevalabilităţii titlului celui dintâi şi a retrocedării proprietăţii imobiliare către cel din urmă, aceasta nu operează automat, în lipsa unui titlu care să dispună astfel; în speţă, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care să prevadă în mod expres restabilirea situaţiei anterioare, prin efectuarea celor două operaţiuni de carte funciare mai sus amintite. Şi aceasta pentru că, potrivit art. 20 apartenent Legii nr. 7/1996 republicată incident în speţă, potrivit principiului „tempus regit actum” (şi care spune că ”Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-a constituit ori s-au transmis in mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciara, cu consimţământul titularului dreptului; … Hotărârea judecătoreasca definitivă şi irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii administrative, vor înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor), pentru radierea, şi, respectiv înscrierea unui drept real (în speţă, cel de proprietate), este necesar, după caz, o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care să ordone, prin dispozitiv efectuarea acestor operaţiuni. Or, prin hotărârile judecătoreşti de care se prevalează petiţionarul, deşi s-a dispus restituirea imobilelor litigioase, nu s-a ordonat şi rectificarea cărţii funciare, în sensul antemenţionat.
Mai mult, potrivit principiului continuităţii înscrierilor, consacrat de aceiaşi lege cu nr. 7/1996 (prin al său art. 22, al rândul lui incident, potrivit aceluiaşi principiu), „Înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută;”. Or, în speţă, petiţionarul nu a dobândit dreptul său de proprietate de la Statul Român (ce apare înscris ca proprietar tabular), pentru a se efectua direct înscrierea celui dintâi, ci, dimpotrivă, ca urmare a constatării nevalabilităţii Statului, în cadrul procedurii speciale consacrate legislativ de legea reparatorie cu nr.10/2001 republicată. Devenind îngăduită şi chiar obligatorie concluzia că este necesar ca, în prealabil, să se rectifice cartea funciară, apelantul având a uza de o acţiune în rectificare de carte funciară introdusă pe cale principală, prin care, prevalându-se de decizia civilă nr. 310/A7.12.2009 a Curţii de Apel Timişoara (rămasă irevocabilă), să solicite restabilirea situaţiei anterioare, conform acestei hotărâri judecătoreşti, prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român şi înscrierea dreptului său de proprietate.
Faţă de cele menţionate, Tribunalul Timiş, în temeiul art. 296 C. pr. civ., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-petent B.P. împotriva Sentinţei civile nr. 10741/19.04.2012 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 30524/325/2011 în contradictoriu cu intimata Agenţia Domeniilor Statului.
Împotriva Deciziei civile nr. 579/A/6.09.2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 30524/325/2011 a formulat recurs reclamantul B.P., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârilor pronunţate de instanţa de apel şi de fond şi să se dispună întabularea definitivă a dreptului reclamantului de proprietate, câştigat prin hotărârea judecătorească de retrocedare, irevocabilă.
Prin Decizia civilă nr. 2522 din 6.12.2012, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de petentul B.P. împotriva Deciziei civile nr. 579/A din 6.09.2012, pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a avut în vedere argumentele ce succed.
Sintetizând cererea de recurs formulată în cauză, Curtea constată că recurentul reclamant a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. şi a susţinut că nu mai era necesară o dispoziţie de rectificare a cărţii funciare, hotărârea judecătorească irevocabilă făcând dovada proprietăţii.
Analizând decizia civilă apelată, Curtea constată că soluţia de respingere a apelului este legală, nefiind incident în speţă cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Astfel, prin cererea adresată OCPI Timiş de către reclamatul recurent s-a solicitat întabularea dreptului de proprietate în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care intimata ADS a fost obligată să restituie acestuia imobilele care au făcut obiectul notificărilor depuse în baza Legii 10/2001.
Conform art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data înregistrării cererii de întabulare), dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii administrative va înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor. Or, în speţă, hotărârea judecătorească de care se prevalează reclamantul obligă ADS să restituie imobilele, deci instituie o obligaţie în sarcina intimatei, fără însă a cuprinde o dispoziţie directă de restituire, restabilire a situaţiei anterioare de carte funciară sau de rectificare a acesteia în sensul intabulării dreptului reclamantului. Textele mai sus citate nu fac decât să dea expresie principiului legalităţii activităţii de înscriere în cartea funciară care cuprinde, conform literaturii juridice, legalitatea formală şi legalitatea materială (care impune ca registratorul să stabilească, pe baza înscrisurilor prezentate, dacă sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale actului supus înscrierii).
Pe de altă parte, în mod legal a constatat instanţa de apel că nu sunt îndeplinite nici dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data formulării cererii) potrivit cărora înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută. Or, prin plângerea formulată şi precizată la termenul de judecată din 22.03.2009 în faţa primei instanţe (f.69 din dosarul judecătoriei), reclamantul recurent a chemat în judecata pârâta ADS pentru a solicita admiterea cererii sale de întabulare, în timp ce în cartea funciară este înscris dreptul de proprietate al Statului Român care nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât.
În consecinţă, Curtea a constatat că Tribunalul a aplicat corect în cauză dispoziţiile Legii nr. 7/1996 aplicabile la data formulării cererii, motiv pentru care, conform art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins recursul formulat împotriva Deciziei civile nr. 579/A din 6.09.2012 pronunţată de Tribunalul Timiş.
