Notarea plângerii penale în cartea funciară. Condiţii
-Legea nr. 7/1996 – art. 26 alin. (4) lit. c)
-Ordinul ANCPI nr. 633/2006 – art. 42 alin. (2) lit. e)
Potrivit art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data introducerii cererii), notarea are ca obiect, printre altele, acţiunile şi căile de atac în legătură cu imobilele din cartea funciară, iar conform art. 42 alin. (2) lit. e) din Ordinul nr. 633/2006, notarea are ca obiect, printre altele, orice acţiune care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară, inclusiv plângerea sau acţiunea penală în legătură cu o infracţiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară.
Din economia textelor legale precitate, reiese că, pentru a fi admisă cererea de notare a plângerii penale în cartea funciară, condiţia necesară şi suficientă este aceea ca plângerea să aibă legătură cu imobilul din cartea funciară respectivă.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,
Decizia civilă nr. 1476 din 6 noiembrie 2013, G.O.
Prin Sentinţa civilă nr. 8897/10.12.2012, pronunţată în dosarul nr. 27975/325/2012 Judecătoria Timişoara a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş, a admis plângerea formulată de către G.C., a anulat încheierea nr. 116285/30.08.2012 pronunţată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş în dosarul nr.116285/03.08.2012, precum şi încheierea nr. 9371/27.01.2011, pronunţată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş în dosarul nr. 9371/25.01.2011 şi a dispus notarea în cartea funciară nr. 414594 Timişoara, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 135381 Timişoara a plângerii penale formulate de reclamant împotriva numiţilor G.C. şi A.C., ce face obiectul dosarului penal nr. 4095/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, fără cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 287/A din 12.04.2013, pronunţată în dosarul nr. 27975/325/2012, Tribunalul Timiş a admis apelul declarat de pârâtul G.C. împotriva Sentinţei civile nr. 8897/10.12.2012, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 27975/325/2012, în contradictoriu cu petentul intimat Municipiul Timişoara prin Primar şi pârâtul intimat Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş.
A schimbat în parte hotărârea apelată.
A respins plângerea formulată de petentul Municipiul Timişoara prin Primar în contradictoriu cu pârâtul G.C.
A menţinut dispoziţiile hotărârii apelate privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş.
A obligat petentul intimat la plata către apelant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Într-adevăr, potrivit art. 42 din Ordinul nr. 633/2006 al Directorului ANCPI, notarea poate viza plângerea sau acţiunea penală în legătură cu o infracţiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară.
În speţă însă, intimatul G.C. şi-a intabulat dreptul de proprietate în baza Sentinţei civile nr. 16167/16.12.2008 a Judecătoriei Timişoara, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 569/16.04.2009, iar nu în baza înscrisurilor defăimate ca false de către petent, aşa cum în mod corect a reţinut şi registratorul de carte funciară. La baza înscrierii în cartea funciara stă deci o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar nu înscrisurile pentru care a fost formulată plângerea penală.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea apelată şi a respins plângerea formulată de reclamantul Municipiul Timişoara prin Primar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul Municipiul Timişoara prin Primar, solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul G.C. împotriva hotărârii primei instanţe.
Pârâtul recurent şi-a motivat în drept recursul cu dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă, ale Legii nr. 7/1996 şi Ordinului nr. 633/2006, arătând că împotriva numiţilor G.C. şi A.C. a formulat plângere penală, pentru infracţiunea de fals şi uz de fals, iar instanţele nu au avut în vedere faptul că în baza unor înscrisuri false (planuri întocmite de expert) s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti care au determinat notarea în cartea funciară a dreptului de proprietate al numitului G.C.
Totodată, recurentul a învederat că în speţă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 26 alin. (4) pct. c), art. 48 din Legea nr. 7/1996 şi art. 42 alin. (1) şi 2 lit. e) din regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară.
Pârâtul intimat G.C. nu a depus întâmpinare, însă a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului cu motivarea că el şi-a intabulat dreptul de proprietate în baza Sentinţei civile nr.16167/16.12.2008 (rămasă irevocabilă) şi nu în baza înscrisurilor defăimate ca false.
Prin Decizia civilă nr. 1476 din 6 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a admis, cu opinie majoritară, recursul declarat de petentul M.T. împotriva Deciziei civile nr. 287/A din 12.04.2013, pronunţată de Tribunalul Timiş.
A modificat decizia atacată, în sensul că a respins apelul declarat de pârâtul G.C. împotriva Sentinţei civile nr. 8897 din 10.12.2012, pronunţată de Judecătoria Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere următoarele considerente.
Prin cererea adresată Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş, petentul a solicitat notarea în cartea funciară a plângerii penale formulate împotriva numiţilor G.C. şi A.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals.
Or, potrivit art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data introducerii cererii), notarea are ca obiect, printre altele, acţiunile şi căile de atac în legătură cu imobilele din cartea funciară, iar conform art. 42 alin. (2) lit. e) din Ordinul nr. 633/2006, notarea are ca obiect, printre altele, orice acţiune care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară, inclusiv plângerea sau acţiunea penală în legătură cu o infracţiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară.
Din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996 şi art. 46 alin. (2) lit. e) din Ordinul nr. 633/2006 reiese că în speţă sunt întrunite cerinţele prevăzute de aceste texte legale, în condiţiile în care notarea are ca obiect o plângere penală „în legătură cu o infracţiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară”, precum şi în condiţiile în care, potrivit art. 22 Cod procedură penală, hotărârea definitivă a instanţei civile nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor de urmărire şi a instanţei penale, aceasta din urmă fiind aceea care stabileşte dacă un înscris a fost sau nu falsificat şi dacă a fost folosit sau nu în vederea producerii de consecinţe juridice, în speţă, dacă a stat la baza pronunţării hotărârii judecătoreşti în baza căreia pârâtul intimat şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
Aşa fiind, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) şi 3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul petentului şi a modificat decizia atacată, în sensul că a respins apelul declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanţe, care este temeinică şi legală.
Opinie separată
Recursul petentului trebuia respins în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, art. 306 alin. (2) Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data formulării de către petent a cererii adresate Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, pot fi notate în cartea funciară drepturi personale, acte şi fapte juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunile şi căile de atac în justiţie, iar art. 42 alin. (1), (2) lit. e) din Ordinul nr. 633/2006 (în aceeaşi formă) permite notarea în cartea funciară a plângerilor sau a acţiunilor penale în legătură cu o infracţiune ce a stat la baza înscrierilor de carte funciară.
În cauză, intimatul G.C. şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară în baza Sentinţei civile nr. 16167/16.12.2008 a Judecătoriei Timişoara rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 569/16.04.2009 a Tribunalului Timiş şi nu direct în baza planului întocmit de expertul A.C. (împotriva acestuia şi a intimatului G.C. fiind formulată plângerea penală a cărei notare a fost cerută).
Petentul nu a invocat, pe calea plângerii penale, că la baza înscrierii hotărârilor judecătoreşti în cartea funciară s-ar fi săvârşit vreo infracţiune ci că aceste hotărâri s-ar fi dat în baza unor înscrisuri false.
Or, cum înscrierea dreptului petentului s-a făcut în baza unor hotărâri ce se bucură de putere de lucru judecat, faptul că ele ar fi fost afirmativ pronunţate în temeiul unui plan ce nu corespunde realităţii, dispoziţiile art. 42 alin. (1), (2) din Ordinul nr. 633/2006 nu sunt incidente în cauză, legătura dintre acest înscris şi evidenţele de carte funciară fiind una indirectă, mijlocită de hotărârile judecătoreşti menţionate, în legătură cu a căror înscriere nu s-a invocat săvârşirea vreunei fapte de natură penală.
În consecinţă, decizia recurată este legală, astfel că se impunea respingerea recursului declarat de petent.
