Într-un proces civil, persoanele care au interese supuse cenzurii instanţelor au dreptul de a participa în mod activ la desfăşurarea judecăţii, combătând susţinerile părţii potrivnice şi exprimându-şi poziţia faţă de măsurile dispuse de instanţă, în baza principiului fundamental al contradictorialităţii. Acest principiu, ce asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare, dar şi caracterul echitabil al unui proces, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, toate interesând ordinea publică, nu a fost respectat de prima instanţă, după cum nu au fost respectate nici prevederile art. 84 şi 129-130 Cod procedură civilă. O atare situaţie, caracterizată printr-o vătămare prezumată, este de natură să atragă nulitatea sentinţei, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 1007 din 25 februarie 2008, Judecătoria Suceava, după ce a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantului, ridicată din oficiu, a respins acţiunea ca nefondată,cu motivarea că nu este îndeplinită condiţia cerută de art. 34 din Legea nr. 7/1996 de a exista o hotărâre judecătorească care să constate că situaţia reală a imobilului nu corespunde cu starea tabulară.
La rândul său, Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 242 din 24 iunie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantului în temeiul unui prim considerent, identic cu cel din sentinţă, la care a adăugat constatarea că Statul Român nu este reprezentat de municipiu şi că nu s-a făcut dovada trecerii dreptului de proprietate în domeniul acestei unităţi administrativ teritoriale.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei tribunalului, pentru motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. În dezvoltare a arătat că tribunalul a menţinut sentinţa printr-o greşită aplicare a art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, deoarece înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală a imobilului.
Recursul se dovedeşte a fi întemeiat, dar pentru motive încadrabile în art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, ce sunt de ordine publică şi verificate din oficiu, conform dispoziţiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă. Acestea evidenţiază o caracterizare defectuoasă a obiectului investirii, nefixarea cadrului procesual cât priveşte participanţii, precum şi o cercetare insuficientă a fondului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 84 Cod procedură civilă şi cu principiul rolului activ al judecătorului, consacrat în art. 129-130 Cod procedură civilă, instanţa este datoare, mai înainte de orice, să dea calificarea exactă a acţiunii cu a cărei soluţionare a fost investită, după natura dreptului invocat, a scopului urmărit şi, în funcţie de aceasta, să dea o rezolvare tuturor capetelor de cerere. În acelaşi sens, potrivit art. 114 Cod procedură civilă, judecătorul poate pune în vedere reclamantului la primirea cererii, respectiv la primul termen, să clarifice sau să completeze cererea, dacă aceasta are lipsuri sau poate să pună în discuţie lărgirea cadrului procesual prin introducerea în proces şi a altor persoane, totul în interesul de a preveni orice greşeală în aflarea adevărului.
În speţă, judecătoria, făcând abstracţie de aceste norme a ignorat că, prealabil solicitării de rectificare tabulară, în petitul acţiunii sunt conturate o cerere de constatare a dobândirii dreptului de proprietate de către Statul Român, în temeiul Convenţiei Româno-Germane din anul 1940, dar şi de constatare a transmiterii aceluiaşi drept către domeniul privat al municipiului Suceava, în a cărui liste de inventar par a fi incluse în prezent bunurile în litigiu, potrivit actului nou depus în recurs (f. 12).
Aceste cereri, ce ar fi trebuit decelate încă de la primirea acţiunii, ar fi impus totodată şi discutarea lărgirii cadrului procesual prin participarea în proces a Statului, eventual a deţinătorilor de fapt a imobilului, lucru ce nu s-a întâmplat. În schimb cauza a fost soluţionată atât în primă instanţă cât şi în apel, într-un mod cât se poate de formal, prin citarea ca pârâtă, într-un ziar naţional, a unei persoane despre care existau suficiente indicii că, împreună cu întreaga familie, a părăsit România încă din anul 1942. Mai mult, aşa cum a rezultat în recurs (f. 13), E. E. M. nu figurează în componenta locală a Registrului Naţional de Evidenţă a Persoanelor, avea în jur de 60-70 ani la data părăsirii României, nu se mai ştie nimic despre ea şi, foarte probabil, nici nu mai este în viaţă.
Într-un proces civil, persoanele care au interese supuse cenzurii instanţelor au dreptul de a participa în mod activ la desfăşurarea judecăţii, combătând susţinerile părţii potrivnice şi exprimându-şi poziţia faţă de măsurile dispuse de instanţă, în baza principiului fundamental al contradictorialităţii. Acest principiu, ce asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare, dar şi caracterul echitabil al unui proces, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, toate interesând ordinea publică, nu a fost respectat de prima instanţă, după cum nu au fost respectate nici prevederile art. 84 şi 129-130 Cod procedură civilă. O atare situaţie, caracterizată printr-o vătămare prezumată, este de natură să atragă nulitatea sentinţei, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Neobservând această neregularitate majoră, tribunalul a pronunţat, la rândul său, o hotărâre lovită de nulitate.
Deosebit de aceasta, ambele instanţe au realizat o judecată excesiv de formală atunci când au statuat că, în cazul în care se invocă o situaţie reală diferită a imobilului, faţă de aceea existentă în cartea funciară, ar fi necesară o hotărâre separată a unei alte instanţe, ce ar urma să constate respectiva împrejurare. În sensul art. 36 o astfel de hotărâre judecătorească este necesară funcţionarului Oficiului Judeţean de Cadastru, dar nu şi judecătorului investit cu rectificarea tabulară, care are suficiente mijloace procedurale pentru a verifica susţinerile reclamantului.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul reclamantului şi va casa atât decizia cât şi sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Reluând judecata, Judecătoria Suceava va da caracterizarea cuvenită cererilor reclamantului şi va pune în discuţie participarea în proces a tuturor celor interesaţi, cu care, eventual, se va pronunţa în contradictoriu asupra tuturor pretenţiilor deduse din petitul acţiunii.
