DECIZIA CIVILA NR. 40/Ap
Sedinta de la 12.02.2009
STINGEREA IPOTECII PRIN PRESCRIPTIE; EXCEPTIA PRESCRIPTIEI DREPTULUI LA ACTIUNE.
T R I B U N A L U L,
A admis apelul declarat de apelantul parat K. F. in contradictoriu cu intimata – reclamanta SC I. SRL R. impotriva sentintei civile nr. 436 din 11.04.2008 pronuntata de Judecatoria Rasnov in dosarul civil nr. 2407/338/2007, pe care a schimbat-o in tot in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamanta SC I. SRL R. in contradictoriu cu paratul K. F..
Pentru a pronunta acesta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 436 din 11.04.2008, pronuntata de Judecatoria Zarnesti, in dosarul civil nr. 2407/338/2007 a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de reclamanta SC I. SRL si actiunea civila formulata de aceasta in contradictoriu cu paratul K. F., iar in consecinta s-a dispus radierea din C.F. 7347 R., nr. top 177 – 178 totul/2 de sub B25, a ipotecii instituite in favoarea paratului si obligarea acestuia din urma la plata a 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta hotararea de mai sus, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin contractul de imprumut, autentificat sub nr. 5780/22.02.1995, paratul a imprumutat societatii reclamante suma de 338.000 marci germane, echivalentul a 452.920.000 lei vechi, pe o durata de 6 luni, suma ce a fost partial restituita, la data incheierii actului, respectiv s-a predat creditorului 230.460.000 lei, anterior actului iar dupa data semnarii contractului, suma de 134.000.000 lei vechi, urmand ca diferenta sa fie restituita pana in ziua de 28.02.1995.
S-a stipulat in contract, la pct. 4, ca garantarea acestui imprumut se face prin constituirea unui drept de ipoteca cu interdictie de instrainare si grevare, in favoarea creditorului, asupra imobilului, proprietatea societatii reclamante, inscris in C.F. 7347 R., nr. top. 177-178 totul /2, de sub B 25, dobandita „prin cumparare dar mai ales prin construire, stiut fiind de ambele parti ca debitorul a demolat constructia veche inscrisa in C.F. si a ridicat o constructie noua compusa din 3 corpuri de cladire, in curs de finisare, deci neiscrise ca atare in C.F. ”.
Intrucat plata debitului nu s-a facut la termenul stipulat in contract, intre parti s-a incheiat ulterior, o noua conventie, cu privire la modalitatea de plata a sumei restante de 150.000 euro, conventie incheiata la data de 15.03.2002 si respectiv o alta, la data de 4.11.2003.
Intrucat creditoarea nu si-a respectat obligatia de plata a debitului nici la aceste termene, creditorul a demarat procedura executarii silite, formuland o cerere de executare silita la data de 9.08.2007.
Potrivit art. 1746 Cod civil, ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligatii, ceea ce acorda titularului sau un drept de urmarire asupra bunului in mana oricui s-ar gasi si un drept de preferinta.
Reclamanta a invocat nulitatea contractului de ipoteca, intrucat s-au incalcat dispozitiile art. 1775 si 1774 Cod civil.
Potrivit art. 1774 Cod civil, ipoteca conventionala nu e valabila daca, prin acul de constituire al ipotecii, nu se specifica anume natura si situatia fiecarui imobil al debitorului, iar art. 1775 Cod civil, prevede ca bunurile viitoare nu pot forma obiectul unei ipoteci.
Dreptul de ipoteca este un drept real accesoriu, o garantie imobiliara instituita numai asupra imobilelor aflate in circuitul civil, fiind supus principiului specializarii, adica – trebuie sa fie determinat atat asupra imobilului afectat de garantie cat si asupra valorii creantei si totodata indivizibil.
Sunt bunuri in circuitul civil acelea care pot face obiectul actelor juridice, deci pot fi instrainate ori dobandite prin act juridic.
Articolul 55 din L 7/1996 – in alin. (1) prevede ca : „Dreptul de proprietate dobandit prin construire se va putea inscrie in cartea funciara pe baza unui certificat eliberat de primaria localitatii unde este situat imobilul, prin care se atesta, cand este cazul, faptul ca proprietarul a edificat constructiile in conformitate cu autorizatia de construire eliberata potrivit legii, precum si a unei documentatii cadastrale”.
In sistemul de C.F. reglementat de D.L. nr. 115/1938, intabularea produce efecte constitutive de drepturi, ceea ce inseamna ca pana la intabularea acestui bun –constructie, proprietarul bunului real imobiliar in cauza nu este considerat ca proprietar.
Asa fiind, fata de dispozitiile sus mentionate, instanta a apreciat ca acest contract nu este valabil, fiind nul.
In ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta a admis-o, pentru urmatoarele considerente :
Potrivit art. 1800 Cod civil, stingerea ipotecilor se poate realiza pe cale accesorie, cand creanta principala se stinge prin plata, novatie, compensatie, confuziune, remiterea de datorie, anulare. Numai in aceste situatii, dispare si ipoteca care garanta creanta, cu precizarea ca stingerea creantei produce stingerea ipotecii doar daca este totala. In cazul in care aceasta este partiala, ipoteca va continua sa existe in intregime datorita caracterului sau indivizibil.
Pe cale principala, ipoteca se stinge, prin altele, prin prescriptie, care poate stinge ipoteca numai o data cu prescrierea obligatiei principale.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul legal de 3 ani, de la data nasterii dreptului.
In speta, dreptul la actiune s-a nascut la data scadentei, respectiv 28.02.1995, fiind astfel depasit termenul general de 3 ani. Mai mult, primul act aditional intitulat „conventie” a fost incheiat la data de 15.03.2002, deci peste termen. Totodata, pentru valorificarea creantei sale pe calea executarii silite, creditorul a lasat sa treaca mai bine de 10 ani .
Asa fiind, obligatia principala fiind prescrisa atrage dupa sine si stingerea ipotecii, ca drept accesoriu .
Fata de aceste considerente, instanta a admis exceptia prescriptiei invocata de reclamanta si-n consecinta, a admis cererea reclamantei, dispunand radierea ipotecii din Cf, instituita in favoarea creditorului .
Totodata, a obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 3.000 lei.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel paratul K. F., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand desfiintarea sentintei si respingerea actiunii, iar in subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare.
In dezvoltarea motivelor de apel, apelantul – parat a aratat ca solutia primei instante de a admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de reclamanta este de neinteles in lipsa unei cereri reconventionale. Astfel, a fost confundata stingerea obligatiei cu prescriptia dreptului material la actiune, iar in speta obligatia nu s-a stins prin plata sau vreo institutie similara acesteia. Apreciaza ca niciodata obligatia nu se poate stinge prin prescriptie, aceasta institutie afectand doar drepturile nu si obligatiile.
Apelantul – parat apreciaza ca ceea ce s-ar fi putut invoca ar fi fost prescriptia dreptului de a cere executarea silita, dar instanta nu a fost investita cu un asemenea obiect, iar daca s-ar fi intamplat aceasta, exceptia nu ar fi fost intemeiata, deoarece prin actele aditionale, prin acordul partilor, obligatia a dobandit din nou caracter civil.
Cu privire la nulitatea contractului de ipoteca, arata ca instanta de fond confunda bunul viitor cu unul existent, dar neinscris in cartea funciara si nulitatea absoluta cu nulitatea totala.
Invocarea dispozitiilor Legii nr. 7/1996, in speta, nu poate avea loc deoarece in anul 1995, cand a fost instituita ipoteca, legea nu era in vigoare, iar intimata – reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 1774 si 1775 Cod civil. Arata ca, efectul constitutiv al dobandirii proprietatii, la care se refera instanta de fond, nu este aplicabil decat in cazurile in care dreptul de proprietate se transmite printr-un act juridic intre vii, ceea ce nu este cazul in speta, unde s-a dobandit prin constructie. Dispozitiile din codul civil si Decretul nr. 115/1938 au fost respectate prin contractul de imprumut supus analizei.
Intimata – reclamanta SC I. SRL nu a formulat intampinare.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizand sentinta atacata, raportat la motivele de apel invocate, la actele si lucrarile dosarului si la dispozitiile legale incidente in speta, tribunalul a retinut urmatoarele :
Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie prin a carei invocare se tinde la respingerea cererii. In aceasta situatie, reclamantul nu are interes sa invoce o astfel de exceptie pentru ca el nu poate urmari decat admiterea actiunii pe care a formulat-o.
Prin urmare solutia pronuntata de instanta de fond in legatura cu aceasta exceptie este gresita din doua puncte de vedere . In primul rand, in mod eronat s-a retinut ca intimata – reclamanta a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in conditiile in care aceasta solicitase numai constatarea stingerii ipotecii prin prescriptie , in conditiile art.1800 alin.1 pct.4 Cod civil si art.1 si 3 din teza nr. 167/1958, iar in al doilea rand pentru ca si daca s-ar fi invocat o asemenea exceptie, in conditiile in care aceasta se admitea, solutia ar fi fost de respingere a actiunii, nicidecum de admitere a acesteia.
Pe de alta parte, trebuie retinut ca in art.1 alin.1 si 2 din decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva se stipuleaza ca dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in temeiul stabilit de lege, iar o data cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii. Prin urmare, prescriptia stinge doar dreptul la actiune in sens material, nu si dreptul subiectiv si nici obligatia corelativa acestuia.
Totodata, trebuie retinut si faptul ca prescriptia la care se refera art.1800 alin.1 pct.4 Cod civil priveste situatia in care ipoteca se stinge o data cu prescrierea obligatiei principale, deci se are in vedere obligatia si nu dreptul la actiune.
Ceea ce este important de retinut in speta, raportat la dispozitiile legale enuntate mai sus, este faptul ca obligatiile intimatei reclamanta, atat cea principala, cat si cea accesorie, nu s-au stins prin prescriptie, ci s-au transformat din obligatii perfecte, in obligatii imperfecte, naturale. Mai mult decat atat, intimata – reclamanta, prin reprezentantul sau legal, J. A., a convenit cu apelantul – parat sa prelungeasca termenul de plata a sumei imprumutate pana la 20.12.2004. Apreciem ca pentru incheierea acestor acte nu se cerea forma autentica deoarece ele nu modifica practic contractul autentic, incheiat de parati in 22.02.1995 si autentificat de BNP C. E. sub nr. 5780, ci consfintesc o invoiala a partilor tocmai in executarea obligatiilor naturale care au supravietuit prescriptiei si pe care partile au inteles sa le respecte. Prin aceste conventii , debitoarea a confirmat ca este dispusa sa execute voluntar obligatia, dar la un alt termen, cu care cealalta parte a fost de acord. Acestea nu au ca efect nasterea unei noi obligatii, ci doar stabilirea unei noi scadente. Mai mult decat atat, partile au aratat expres faptul ca ipoteca ramane in continuare valabila.
De mentionat in speta sunt si dispozitiile art.1786 alin.1 Cod civil conform carora inscriptiile confera dreptul de ipoteca in curs de 15 ani din ziua in care s-au facut.
In legatura cu celalalt motiv de apel referitor la retinerea gresita de catre prima instanta a nulitatii contractului de ipoteca, apreciem ca si acesta este intemeiat , pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Prin contractul de imprumut autentificat sub nr. 5789 din 22.02.1995, partile au convenit ca pentru garantarea imprumutului sa constituie dreptul de ipoteca in beneficiul creditorului pana la completa achitare a creditului asupra imobilului situat in orasul R., str. F. nr. X, jud. B., aflat pe nr. top 177-178/2 din CF 7347 R., proprietatea debitorului prin cumparare si construire, stiut fiind de ambele parti ca debitorul a demolat constructia veche inscrisa in cartea funciara si a ridicat o constructie noua compusa din 3 corpuri de cladire in curs de finisare si neinscrise ca atare in cartea funciara.
Imobilul ipotecat este expres specificat intrucat se arata clar unde este situat si faptul ca este inscris in CF 7347 R. si nr. top 177-178/2, prin urmare acesta cuprinde si terenul parte de uz comun indicat sub aceste numere topografice. In legatura cu constructia indicata in contractul de ipoteca, aceasta exista la momentul incheierii actului, neputandu-se spune ca este vorba de un bun viitor.
Prin urmare, articolele 1774-1775 Cod civil invocate de intimata reclamanta nu sunt aplicabile in speta, iar aprecierea instantei de fond referitoare la nulitatea contractului este gresita.
