Acordarea tranşelor suplimentare de vechime la salarizare prevăzute de art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997, personalului didactic din învăţământul preuniversitar
În lipsa unei menţiuni exprese a legiuitorului că tranşele de vechime prevăzute de Legea nr. 154/1998 şi menţinute prin O.G. nr. 9/2005, O.G. 4/2006 şi O.G. 11/2007 sunt aceleaşi cu cele menţionate de Legea nr. 128/1997, interpretarea corectă este în sensul că acestea trebuie considerate ca fiind trei tranşe suplimentare de vechime, diferite de cele reglementate de teza a II-a a art. 50 alin. 1 din legea statutului personalului didactic.
Curtea de Apel Iaşi, Decizia nr. 791 din 21 noiembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 726 din 21.05.2008 Tribunalul Iaşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Ruginoasa, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi a Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi şi, în consecinţă:
A respins acţiunea formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi, în numele membrilor de sindicat, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi.
A respins acţiunea formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi, în numele membrilor de sindicat, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL LOCAL AL COM. AL. I. CUZA JUD. IAŞI, CONSILIUL LOCAL AL COM. HĂLĂUCEŞTI JUD IAŞI, CONSILIUL LOCAL AL COM. HĂRMĂNEŞTI JUD IAŞI, CONSILIUL LOCAL AL COM. HELEŞTENI, CONSILIUL LOCAL AL COM. LESPEZI JUD. IAŞI, CONSILIUL LOCAL AL COM. MIRCEŞTI, , CONSILIUL LOCAL AL COM. MIROSLOVEŞTI JUD IAŞI, CONSILIUL LOCAL AL COM. MOGOŞEŞTI – SIRET JUD. IAŞI, CONSILIUL LOCAL AL COM. MOŢCA, CONSILIUL LOCAL AL COM. RĂCHITENI JUD IAŞI, CONSILIUL LOCAL AL COM. RUGINOASA, CONSILIUL LOCAL AL COM. SIREŢEL JUD IAŞI, CONSILIUL LOCAL AL COM. STOLNICENI-PRĂJESCU, CONSILIUL LOCAL AL COM. TĂTĂRUŞI JUD IAŞI, CONSILIUL LOCAL AL COM. TODIREŞTI JUD IAŞI, CONSILIUL LOCAL AL COM. VALEA SEACA,CONSILIUL LOCAL AL COM. VÎNĂTORI JUD IAŞI, ŞCOALA ŞCHEIA AL. I. CUZA, LICEUL BOGDAN VODĂ HĂLĂUCEŞTI, ŞCOALA LUNCAŞI HĂLĂUCEŞTI,ŞCOALA HĂRMĂNEŞTII VECHI HĂLĂUCEŞTI, ŞCOALA HELEŞTENI, ŞCOALA OBOROCENI, ŞCOALA LESPEZI, ŞCOALA BUDA LESPEZI, ŞCOALA HECI LESPEZI, ŞCOALA MIRCEŞTI, ŞCOALA IUGANI MIRCEŞTI, ŞCOALA MIROSLOVEŞTI, ŞCOALA CIOHORANI MIROSLOVEŞTI, ŞCOALA SOCI MIROSLOVEŞTI, ŞCOALA VERŞENI MIROSLOVEŞTI, ŞCOALA MOGOŞEŞTI SIRET, ŞCOALA MUNCELU DE SUS MOGOŞEŞTI – SIRET, ŞCOALA MOŢCA, ŞCOALA BOURENI MOŢCA, ŞCOALA RĂCHITENI, ŞCOALA IZVOARELE RĂCHITENI, ŞCOALA RUGINOASA, ŞCOALA REDIU RUGINOASA, ŞCOALA DUMBRĂVIŢA RUGINOASA, ŞCOALA SIREŢEL, ŞCOALA HUMOSU SIREŢEL, ŞCOALA STOLNICENI- PRĂJESCU, ŞCOALA COZMEŞTI STOLNICENI- PRĂJESCU, ŞCOALA BRĂTEŞTI STOLNICENI- PRĂJESCU, ŞCOALA TĂTĂRUŞI, ŞCOALA PIETROSU TĂTĂRUŞI, ŞCOALA UDA TĂTĂRUŞI, ŞCOALA TODIREŞTI, ŞCOALA VALEA SEACĂ, ŞCOALA CONŢEŞTI VALEA SEACĂ, ŞCOALA TOPILE VALEA SEACĂ, ŞCOALA VÎNĂTORI, ŞCOALA CRIVEŞTI VÎNĂTORI, ŞCOALA HÎRTOAPE VÎNĂTORI.
A respins acţiunea formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi, în numele membrilor de sindicat, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtele primăriile pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 366/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, pârâtul are ca atribuţie elaborarea cadrului normativ-metodologic, funcţional, operaţional şi economico-financiar în care se realizează politicile în domeniu. Cum pârâtul nu are calitate de angajator, raportat la dispoziţiile art. 16 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 2192/2004 privind finanţarea învăţământului preuniversitar de stat, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este întemeiată şi a fost admisă.
Faţă de dispoziţiile H.G. nr. 2192/2004, instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi este întemeiată şi a admis-o.
Pe fond,prima instanţa a reţinut că acţiunea este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 50 alin.1 şi 2 din Legea 128/1997, personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare, care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ, pentru fiecare dintre tranşele suplimentare de vechime acordându-se o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime.
Reclamanţii au susţinut că nu li s-au plătit drepturile salariale corespunzătoare tranşelor suplimentare ce se acordă la 30, 35 şi peste 40 de ani de activitate în învăţământ.
Reprezentantul unităţilor din învăţământ a arătat că, din data de 16.07.1998 şi până în prezent, personalul didactic beneficiază de tranşele suplimentare de vechime, coeficienţii de ierarhizare pentru personalul din învăţământ fiind cel stabilit prin O.G. nr. 9/2005, O.G. 4/2006, O.G. 11/2007 şi O.G. 15/2008.
Aceste acte normative stabilesc coeficienţii de multiplicare pentru personalul didactic din învăţământul didactic diferenţiat în funcţie de vechimea în învăţământ şi gradul didactic.
Prin aceste ordonanţe, pentru fiecare tranşă de vechime s-a acordat o creştere a coeficientului de ierarhizare. Reclamanţii nu au contestat susţinerea pârâtelor unităţi şcolare potrivit cărora au fost aplicate dispoziţiile ordonanţelor privind creşterile salariale acordate personalului didactic din învăţământ, acţiunea fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ Iaşi în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din următoarele considerente:
Conform art. 50 alin.1 teza a doua din Legea 128/1997 cu modificările şi completările ulterioare „Personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare, care se acordă la 30,35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ”.
Alin. 2 al art. 50 teza finală dispune ca pentru fiecare dintre tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime. Prevederile din actul normativ amintit mai sus se referă la acordarea unei creşteri a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranşei anterioare de vechime. Ori, această modalitate de individualizare a tranşelor rămâne doar la nivel teoretic, practic această dispoziţie legală nefiind aplicată, deşi este una obligatorie.
Astfel, a mai arătat recurenta, printr-o modificare adusă în 1998 Statutului personalului didactic, au fost introduse trei tranşe suplimentare de vechime care nu existau anterior acestei modificări. Scopul vizat de legiuitor a fost tocmai acela de a recompensa printr-o diferenţă salarială stabilitatea personalului didactic. În acest sens s-a făcut precizarea că se acordă şi un spor suplimentar de 1/25 din coeficientul anterior. Însă art. 50 alin. 2 teza finală din Legea 128/1997 face referire la creşterea coeficientului obişnuit. Prin urmare, pe lângă creşterea naturală care există de la o tranşă la alta, pentru aceste trei tranşe noi introduse s-a prevăzut o suplimentare. Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că personalul didactic beneficiază de tranşele suplimentare de vechime din data de 16.07.1998 şi până în prezent. Pârâtul Inspectoratul Judeţean Iaşi susţine că tranşele suplimentare de vechime s-au acordat pe baza coeficienţilor de ierarhizare pentru personalul din învăţământ fiind cel stabilit prin O.G. nr. 9/2005, nr. 4/2006, 11/2007 şi respectiv 15/2008, ceea ce în practică nu s-a realizat.
De altfel, interpretarea legii dovedeşte per a contrario că au beneficiat de aplicarea tranşelor de vechime stabilite de fiecare din actele normative menţionate, nu şi de cele „trei tranşe suplimentare” prevăzute de art. 50 alin. 1 teza a doua din Legea 128/1997 şi al căror mod concret de valorificare este prevăzut de alin. 2 al art. 50 teza finală din aceeaşi lege.
Drept urmare dispoziţiile Legii nr. 128/1997 nu ar mai fi fost necesare dacă nu s-ar fi referit la alte tranşe de vechime decât cele stabilite de legiuitor prin actele normative menţionate mai sus, respectiv la cele „trei tranşe suplimentare” care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ. Însuşi legiuitorul a considerat necesară această precizare întrucât nu a fost însă inclusă în grilă până în 2008, când, prin O.G. 15/2008, s-a precizat expres includerea acestui coeficient suplimentar în grila de salarizare.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimaţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului. Arată că, în fapt, până la apariţia Legii 128/1997, în legislaţia de salarizare a cadrelor didactice existau tranşe de vechime de învăţământ care se opreau la 25 ani, iar ulterior, fiecare act normativ a însumat şi coeficientul prev. de art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997, care se calculează la tranşa anterioară de vechime şi nu la coeficientul de ierarhizare în sine.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, curtea de apel a constatat că recursul este fondat.
Astfel, conform prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997, „personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare, care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ”, iar potrivit alin. 2 „pentru fiecare din tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime”.
Ca atare, personalul didactic din învăţământul preuniversitar este remunerat atât în funcţie de tranşele de vechime la şcolarizare stabilite de lege, cât şi de cele 3 tranşe suplimentare acordate la 30,35 şi 40 ani de activitate în învăţământ.
Este adevărat că, până la apariţia Legii 128/1997, cadrele didactice erau salarizate în funcţie de 8 tranşe de vechime în învăţământ, care se opreau la vechimea de peste 25 ani (Anexa I alin. 2 din H.G. 281/1993).
Ulterior apariţiei Legii 128/1997, prin Legea 154/1998 (Anexa 7/1 B), au fost introduse încă 3 tranşe de vechime în învăţământ, respectiv 30-35 ani, 35-40 ani şi peste 40 ani. Aceste tranşe au fost menţinute prin O.G. 9/2005, O.G. 4/2006 şi O.G. 11/2007, acte normative care stabilesc coeficienţii de multiplicare pentru personalul didactic diferenţiat în funcţie de vechime şi grad didactic.
În lipsa unei menţiuni exprese a legiuitorului, nu se poate considera că aceste trei tranşe de vechime nou introduse reprezentau chiar tranşele suplimentare prev. de art. 50 din Legea 128/1997, ştiut fiind că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge (ubi lex non distinguit, nec nos distingere debemus). În consecinţă, corect a interpretat recurenta că cele 3 tranşe introduse prin Legea 154/1998 reprezintă noi tranşe de vechime la salarizare stabilite de lege în sensul art. 50 alin. 1 teza întâi, şi nu tranşele suplimentare, prevăzute în teza a doua a art. 50 al. 1.
În consecinţă terminologia şi necorelarea legislativă a actelor normative de salarizare au fost înlăturate abia prin O.G. 15/2008 (aplicabilă cu data de 01.01.2008) care, la art. 5 alin.2 prevede expres că: „În coeficienţii de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzută la ultimele 3 tranşe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani şi peste 40 ani în învăţământ, sunt cuprinse şi creşterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranşei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare”.
Faţă de toate considerentele expuse, curtea de apel a constatat că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile legale în materie, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă, a fost admis recursul reclamantei şi a fost modificată în parte sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii reclamantei, formulată în numele membrilor de sindicat, şi obligării pârâţilor să plătească membrilor sindicatului reclamant, salariaţi ai unităţilor şcolare pârâte care îndeplinesc condiţiile de acordare, diferenţele de drepturi salariale ce decurg din aplicarea art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997, începând cu data de 31.01.2005 şi până la data de 31.12.2007, actualizate în raport cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Litigii de muncă şi asigurări sociale
