Prin acţiunea formulată, aşa cum a fost precizată la f. 19 şi la termenul din 06.02.2014 de către reclamantul Sindicatul Învăţământul Preuniversitar în contradictoriu cu pârâţii:
1. Inspectoratul Şcolar
2. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti
3. Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi
4. Şcoala Gimnazială R.
s-a solicitat obligarea unităţii de învăţământ pârâte să plătească angajaţilor membrii de sindicat, care au împuternicit reclamantul să promoveze acţiunea, ajutorul financiar cuvenit în baza legii nr. 315/2006, în cuantum de 70 euro/anul 2009 şi de 50 euro/anul 2010, calculat la cursul de schimb valutar al BNR la data plăţii.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâţilor Inspectoratul Şcolar şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti să aloce sumele necesare plăţii acestor drepturi, iar pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să vireze pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti sumele necesare în acest sens.
În motivare arată că în temeiul art. 1 din legea nr. 315/2006 cadrele didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar au dreptul la un ajutor financiar în vederea achiziţionării de cărţi sau programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calităţii activităţii didactice, ce se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice şi reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar al BNR la data plăţii.
Sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat prin Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti.
În anul 2009 s-a plătit cadrelor didactice din ajutorul financiar cuvenit suma de 130 lei fiecăruia, rămânând o diferenţă neachitată de 70 euro, iar pentru anul 2010 solicită ½ din acest ajutor, respectiv 50 euro pentru perioada ianuarie 2010 – iunie 2010 având în vedere că Legea nr. 315/2006 a fost abrogată la data de 03.07.2010.
Ajutorul financiar se acordă de unitatea de învăţământ preuniversitar la care cadrul didactic îşi desfăşoară activitatea, în termen de 45 de zile de la data cererii conf. art. 3 din HG nr. 453/2007 pentru aprobarea NM de aplicare a Legii nr. 315/2006.
Conform art. 5 din HG nr. 453/2007 pârâţilor le reveneau următoarele atribuţii pentru acordarea ajutoarelor financiare:
1.Unităţile școlare vor solicita lunar, până la data de 10 a fiecărei luni, la inspectoratul şcolar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar aferent lunii următoare:
2.Inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti vor solicita lunar, până la data de 20 a fiecărei luni, la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti Direcţia Generală buget-finanţe, patrimoniu şi investiţii, necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare.
3.Sumele necesare plăţii ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) se asigură în bugetul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti, capitolul 65.01 învăţământ”, art. 57.02.01 „Ajutoarele sociale în bani”, în limita creditelor bugetare aprobate.
4.Direcţia generală buget-finanţe, patrimoniu şi investiţii din cadrul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti va aloca lunar către inspectoratele şcolare/al municipiului Bucureşti sumele solicitate, în limita creditelor bugetare deschise.
5.Inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti vor aloca lunar către unităţile şcolare sumele necesare efectuării plăţii ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local.
6.Plata ajutorului financiar se face de către unităţile de învăţământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranşă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1, alin. (2). Plata se face în lei, la cursul de schimb din data efectuării plăţii”.
Susţine că Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză dat fiind că are atribuţii directe legate de plata acestor sume de bani potrivit art. 3 (1), pct. 6 din HG nr. 34/2009, art. 1 din OG nr. 22/2002, art. 19 din Legea nr. 500/2002.
În drept invocă art. 1 din Legea nr. 315/2006.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Şcolar se opune admiterii acţiunii ca fiind neîntemeiată pe considerentul că pe anul 2010 Legea nr. 315/2006 a fost abrogată şi potrivit procedurii de acordare a ajutoarelor financiare solicitate, instituite de HG nr. 453/2007, Inspectoratul Şcolar Judeţean nu are competenţe legale pentru a aproba credite bugetare şi de a aloca lunar sumele plăţii ajutoarelor, ci doar de a transmite documentele necesare de la unităţile de învăţământ la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti şi invers, de la acest minister către unităţile de învăţământ.
Ministerul Educaţiei Naţionale (fost MECTS) prin întâmpinarea formulată solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susţinând în esenţă că ajutorul financiar se achita pe bază de documente justificative, iar la dosarul cauzei nu există dovezi de angajare a unor cheltuieli personale pentru achiziţionarea de cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic la nivelul anilor 2009 şi 2010. Pentru ca ajutorul să devină debit de plată, modalitatea regulă instituită de lege este dovedirea anticipată cu înscrisuri conf. art. 5, alin. 6 din NM de aplicare a Legii nr. 3154/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007 şi numai ca excepţie este consacrată posibilitatea plăţii în avans cu justificarea ulterioară a sumelor acordate. În lipsa actelor justificative, sumele bugetare prevăzute cu titlu de ajutor financiar au fost anulate de drept la închiderea anului bugetar conf. art. 61, alin. 1, şi alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice se invocă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive dat fiind că nu există nici un raport de garanţie sau subordonare faţă de ceilalţi pârâţi în calitate de ordonatori de credite.
Totodată invocă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru anul 2009, cererea fiind introdusă peste termenul de 3 ani prevăzut de art. 1 şi 3 din D. nr. 167/1958, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa ştampilei avocatului, a dovezii mandatului acestuia de la reclamant şi a împuternicirii de reprezentare dată de membrii de sindicat pentru promovarea acțiunii, faptul că nu arată în numele cui face acţiunea, solicitând în consecinţă respingerea acesteia.
Prin notele de şedinţă depuse de reclamant se solicită respingerea excepţiilor invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. În ce priveşte excepţia prescripţiei, precizează că plata ajutorului financiar se face anual, începând cu luna ianuarie din anul următor şi termenul curge de la data alocării fondurilor angajatorului care face plata, astfel că la data înregistrării acţiunii la 19 dec. 2012 termenul de 3 ani nu era împlinit.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arată că Ministerul Finanţelor Publice are calitate, întrucât ajutorul financiar se asigură de la bugetul de stat, iar acest minister coordonează acţiunile în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, deci avea obligaţia de a include în bugetul pe 2009 şi 2010 sumele corespunzătoare pentru asigurarea plăţilor. Susţine că MEN nu a încasat la bugetul propriu sumele solicitate în anul 2009 şi 2010.
Pârâta Şcoala Gimnazială R. nu a depus întâmpinare.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Analizând mai întâi excepţiile invocate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice constată ca fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în cauză, în lipsa oricărui raport de subordonare între acesta şi ceilalţi pârâţi sau de garantare a plăţii drepturilor pretinse, aşa încât va fi admisă această excepţie şi se va respinge în consecință acţiunea faţă de Ministerul Finanţelor Publice.
Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune se găseşte nefondată având în vedere că ajutoarele financiare prevăzute de Legea nr. 315/2006 se acordă anual conform art. 2 din Lege, deci puteau fi pretinse până la finele fiecărui an. Acţiunea de faţă a fost înregistrată la data de 19 dec. 2012, fiind aşadar în termenul de prescripţie de 3 ani conf. art. 268, alin. (1), lit. c, Codul Muncii.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de acelaşi pârât nu va fi reţinută, având în vedere că lipsurile sesizate au fost complinite conf. art. 132, art. 133 (2) C.p.c. şi art. 161 (1) C.p.c.
Pe fond instanţa constată că Legea nr. 315/2006 în vigoare de la 15.07.2006 până la 03.07.2010, când a fost abrogată expres prin art. 15 din Legea nr. 118/2010, a stabilit la art. 1 că „se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar, în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice”.
Potrivit art. 2 din aceeaşi lege ajutorul financiar se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice şi reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de BNR la data plăţii.
În speţă s-a făcut dovada că membrii de sindicat reprezentanţi de reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar au solicitat ajutorul financiar pe anii 2009 şi 2010 prin depunerea la dosar a cererilor formulate şi a situației întocmite în acest sens de unitatea de învăţământ pârâtă.
În anul 2009 s-a plătit la data de 22.12.2009 suma de 130 lei/beneficiar din ajutorul financiar de 100 euro cuvenit, conform tabelului depus la dosar, rămânând de plată echivalentul în lei a 70 euro.
Pentru anul 2010 ajutorul financiar trebuia acordat cadrelor didactice pe cele 6 luni de aplicare a legii, până la abrogarea ei la data de 03.07.2010, respectiv în cuantum de 50 euro în echivalent în lei.
Procedura de acordare a ajutorului financiar a fost stabilită prin NM de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007 potrivit căreia unităţile de învăţământ şi inspectoratele şcolare judeţene erau obligate să solicite ierarhic sumele, respectiv deschiderea de credite necesare pentru plata acestor drepturi, iar Ministerul Educaţiei Naţionale (fost MECTS) trebuia să asigure fondurile aferente, în limita creditelor bugetare aprobate, care urmau să fie alocate tot pe cale ierarhică unităţii de învăţământ angajatoare.
Prin urmare competenţa legală pentru aprobarea creditelor bugetare necesare pentru plata acestor drepturi revenea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale. În apărarea sa nu se invocă impedimente sub acest aspect, ci doar că plata era condiţionată, ca regulă, de dovedirea anticipată cu documente justificative a efectuării cheltuielilor în scopul prevăzut, dovadă care nu s-a făcut în cauză. Ori o astfel de interpretare nu este confirmată de disp. art. 5, alin. 6 din NM de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobată prin HG nr. 453/2007, întrucât textul nu impune ca regulă cadrelor didactice avansarea de cheltuieli prealabile plăţii ajutorului respectiv, ci doar justificarea cuantumului primit cu documente în condiţiile legii, aceasta fiind singura obligaţie instituită în sarcina personalului didactic.
Cum nu s-au plătit diferenţele cuvenite, nu se poate pretinde dovada anticipată a cheltuielilor angajate de cadrele didactice din venituri proprii, fiind de notorietate că în învăţământul preuniversitar salariile sunt sub nivelul salariului mediu pe economie. De aceea plata în avans stabilită alternativ prin aceeaşi normă nu poate fi privită ca o excepţie.
În situaţia în care la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale existau creditele necesare acordării acestor ajutoare, care însă nu au fost utilizate în scopul prevăzut până la închiderea anului financiar, culpa revine tot ministerului întrucât pârâţii din subordine au făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că au efectuat toate demersurile necesare în acest sens. De altfel, potrivit art. 61 din legea nr. 500/2002 orice venit neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor bugetare şi neplătită până la data de 31 decembrie se vor încasa sau se vor plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor.
Pe de altă parte, în cazul inexistenţei fondurilor în bugetul ministerului în calitate de ordonator principal de credite, responsabilitatea revine în principal acestui pârât, care avea obligaţia asigurării resurselor financiare necesare în bugetul din anii respectivi, dat fiind că Legea nr. 315/2006 nu condiționează în nici un fel acordarea ajutorului financiar.
Dispoziţiile acestei legi sunt imperative, nu facultative, aşa încât limitarea acordării ajutoarelor prin HG nr. 453/2007 la nivelul creditelor aprobate nu va fi avută în vedere întrucât se adaugă la lege printr-un act normativ inferior.
Aşa fiind, văzând că ajutorul financiar reglementat în vederea îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice trebuia acordat pentru susținerea intereselor profesionale ale cadrelor didactice, acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată este întemeiată şi va fi admisă faţă de pârâţii Inspectoratul Şcolar , Ministerul Educaţiei Naţionale şi Şcoala Gimnazială R. va fi respinsă faţă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive .
Reclamantul nu a solicitat/justificat cheltuieli de judecată în proces.
