Aplicarea clauzelor din contractul colectiv de munca privind prmia de vacanta pentru personalul din invatamant


Reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la calcularea şi la plata drepturilor

reprezentând prime de vacanţă pentru perioada 2001-2008.

 Instanţa a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune a reclamanţilor pentru

primele de concediu aferente intervalului 1 ianuarie 2001- 31 decembrie 2004 în

raport cu dispoziţiile art. 16 din Decretul 167/1958, Legii 168/1999, art. 283 lit.c

din Codul Muncii întrucât dreptul la a solicita sume cu titlu de salarii neachitate

sau alte prime ori indemnizaţii era supus unei prescripţii de 3 ani ce începea să

curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, respectiv momentul de la care erau

datorate primele de vacanţă.

Prevederile OUG 146/2007 nu pot fi reţinute motivat de faptul că acest act

normativ se referă la personalul din sectorul bugetar căruia i-a fost suspendat

dreptul privind plata primei de vacanţă ce decurgea din acte normative şi nu din

contracte colective de muncă.

Pentru intervalul următor s-a consemnat că drepturile de natură salarială pentru

munca prestată se determină diferit după cum personalul este didactic, ori

didactic auxiliar. În temeiul art. 50 alin. 12 din Lg. 128 /1997 personalul didactic

din învăţământ beneficiază şi de drepturile cu caracter salarial respectiv,

primele, indemnizaţiile şi adausurile la salariu stabilite în contractul colectiv de

muncă fără a se face distincţie dacă acesta este încheiat la nivel de ramură sau la

nivel naţional. Nu există în schimb o prevedere expresă de trimitere la

Contractul colectiv de muncă în ceea ce priveşte personalul didactic auxiliar.

Personalul contractual din cadrul unităţilor din învăţământ este salarizat în baza

OUG 24/2000 iar în acest act normativ,de asemenea, nu se face trimitere la

contractul colectiv de muncă încheiat aplicabil.

Nu există în cele trei acte normative -respectiv Legea 128/1997, Legea 130/1996

şi OUG 24/2000- nici o prevedere prin care să se arate în mod expres că se

cuvine personalului salarizat în baza acestor acte şi o primă de vacanţă în afară

de indemnizaţia de concediu.

În acest context pentru intervalul 2005-2008 părţile contractante MECT

respectiv federaţiile sindicale din învăţământ au stabilit prin art. 37 lit. g) din

Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de ramură pentru anii 2003-2004

prelungit şi pentru anii 2005 -2006, respectiv prin Contractul colectiv de muncă

la nivel de ramură învăţământ aplicabil pentru anii 2007-2010, că personalului

din învăţământ trebuie să i se plătească o primă de vacanţă din venituri proprii în

condiţiile legii. S-a mai stabilit ca această primă să fie acordată odată cu

indemnizaţia de concediu.

Părţile contractante nu au lămurit în acest contract care ar trebui să fie

cuantumul primei de vacanţă şi nici ce înseamnă sintagma ” venituri proprii”.

De asemenea părţile nu au înţeles să explice în cuprinsul contractului încheiat ce

ar trebui să se înţeleagă prin sintagma “în condiţiile legii”.

În aceste condiţii tribunalul a constatat în mod neîndoielnic că doar pentru

personalul didactic din cadrul unităţilor şcolare există o dispoziţie legală expresă

prin care se acceptă acordarea unor prime, deci inclusiv acordarea primei de

vacanţă, iar pentru celălalt personal, respectiv didactic auxiliar şi personal

contractual în lipsa unor prevederi exprese s-a acceptat implicit de către părţile

contractante că nu se impune acordarea unei prime de vacanţă în lipsa

introducerii unui text legal care să stabilească acest lucru.

S-a mai reţinut că veniturile proprii sunt doar cele realizate de unităţile şcolare,

ca parte componentă a bugetului aprobat pentru fiecare unitate şcolară în parte.

Aceste venituri proprii trebuie evidenţiate distinct în măsura în care există, iar

modul de constituire şi de cheltuire a acestor sume trebuie aprobat de către

Consiliul Local al unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază îşi are sediul

unitatea şcolară în cauză ceea ce face ca această instituţie să aibă calitate

procesual pasivă în cauză deoarece aprobă aceste bugete şi nu pentru că ar

trebui să asigure plata primelor din veniturile proprii.

Concluzia celor expuse în precedent a fost că doar personalul didactic din

învăţământ beneficiază de primă de vacanţă şi numai în măsura în care unitatea

şcolară la care activează a realizat venituri proprii îndestulătoare pentru

acoperirea sumelor necesare plăţii acestor drepturi.

În speţă verificându-se aceste bugete anuale tribunalul a observat că nu au fost

evidenţiate venituri proprii din care să poată fi plătite primele de vacanţă, nici ca

sumă ce urma a fi realizată în anul respectiv şi nici ca sumă reportată din anul

financiar trecut.

 În lipsa unor sume îndestulătoare pentru plata primelor de vacanţă au fost

respinse pretenţiile reclamanţilor-personal didactic.