Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 100/R din 19 ianuarie 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj reclamantul Sindicatul Liber al Învăţământului Preuniversitar Clujean, în numele membrilor săi de sindicat, a solicitat obligarea pârâţilor: Şcoala cu Clasele I – VIII Cojocna şi Consiliul Local al comunei Cojocna la asigurarea şi plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea tranşelor suplimentare care se acordă la 30,35 şi peste 40 de ani de activitate în învăţământ, cuvenite pentru ultimii trei ani anteriori introducerii acţiunii, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, potrivit art.50 alin.1 şi 2 din Legea nr.128/1997, salariaţii din învăţământ-personal didactic-trebuiau să beneficieze de tranşele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 şi peste 40 de ani de activitate în învăţământ, iar pentru fiecare dintre aceste tranşe erau îndreptăţiţi la o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime.
Cu toate acestea, salariile cadrelor didactice ce îndeplineau condiţiile de vechime prevăzute la art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, nu au fost stabilite prin luarea în considerare a acestui coeficient de ierarhizare majorat.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinările formulate, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca fiind nefondată .
Prin sentinţa civilă nr.2728 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber al Învăţământului Preuniversitar Clujean, în contradictoriu cu pârâţii: Şcoala cu clasele I–VIII Cojocna şi Consiliul Local al comunei Cojocna.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit prevederilor art.50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşe de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare, care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ. Alineatul următor din acelaşi act normativ prevede expres că pentru fiecare dintre tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime . Prin urmare nu este vorba de tranşe de vechime la salarizare, ci de trei tranşe suplimentare care se acordă fiecărui salariat în funcţie de vechimea în activitatea în învăţământ, tranşe care nu s-au acordat membrilor de sindicat în numele cărora s-a promovat prezenta acţiune.
Potrivit art. 167 din Legea 84/1995 a învăţământului şi art. 40 alin.2 din HG nr. 2192/2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, Consiliul local este abilitat să aloce bugetul unităţii de învăţământ din raza sa teritorială.
Prin Legea nr. 154/1998 se stabilesc coeficienţii de multiplicare, de ierarhizare pentru funcţiile didactice din învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal sau de maiştrii, dar Legea nr. 128/1997 a prevăzut cele trei tranşe de vechime suplimentare care nu au fost abrogate prin noile dispoziţii, şi prin urmare sunt aplicabile în speţă. Instanţa reţine că potrivit prevederilor art. 5 din O.G nr. 15 din 30 ianuarie 2008 – privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, în coeficienţii de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 şi 1.2, prevăzuţi la ultimele două tranşe de vechime recunoscută de 35-40 de ani şi peste 40 de ani în învăţământ, sunt cuprinse şi creşterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranşei anterioare de vechime, prevăzute de art. 90 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare. În coeficienţii de multiplicare din anexa nr. 2, coeficienţii de multiplicare pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar, prevăzuţi la ultimele trei tranşe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani şi peste 40 de ani în învăţământ, sunt cuprinse şi creşterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranşei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Din analiza anexei 2 din O.G nr. 15 din 30 ianuarie 2008, act care ia în considerare tranşele solicitate şi prin comparare cu coeficienţii de multiplicare prevăzuţi la aceleaşi tranşe de vechime din anexa 2 din O.G. nr. 11 din 31 ianuarie 2007 şi din anexa 2 din O.G. nr. 4 din 12 ianuarie 2006 instanţa a constatat că raportul dintre tranşele de vechime este constant, în fapt crescând doar valoarea respectivilor coeficienţi. Astfel, spre exemplificare, dacă se ia în considerare coeficientul de multiplicare prevăzut pentru tranşa de vechime 25-30 ani, respectiv 6,308 din O.G nr. 15 din 30 ianuarie 2008 şi se raportează la coeficientul pentru tranşa anterioară (22-25 ani, de 6,031) rezultă un grad de multiplicare de 1,0459. Respectivul raport se menţine şi dacă se fac operaţiile respective în cazul coeficienţilor de multiplicare din O.G. nr. 4 din 12 ianuarie 2006 şi O.G. nr. 11 din 31 ianuarie 2007 unde gradele de multiplicare sunt 1,0464 , respectiv 1,0459, ceea ce rezultă că în coeficienţii de multiplicare din anexa 2 sunt cuprinse şi creşterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranşei anterioare de vechime.
Mai mult chiar, prima instanţă a reţinut că, dacă se verifică matematic includerea creşterii de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranşei anterioare de vechime, rezultă că atât O.G nr. 15 din 30 ianuarie 2008, cât şi O.G. nr. 4 din 12 ianuarie 2006 şi O.G. nr. 11 din 31 ianuarie 2007, respectă includerea respectivei tranşe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul Liber al Învăţământului Preuniversitar Clujean, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că, potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, şi o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri şi alte drepturi salariale suplimentare, numite în cuprinsul legii, art. 50 alin. 1 din aceeaşi lege prevăzând, pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar, tranşe de vechime suplimentare, care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani activitate în învăţământ, pentru fiecare din aceste tranşe suplimentare de vechime acordându-se, conform alin. 2 al art. 50, o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime.
Aceste tranşe suplimentare de vechime au fost menţinute atât prin O.G. nr. 4/2006, cât şi prin O.G. nr. 11/2007, şi abia prin O.G. nr. 15/2008, începând cu data de 01.01.2008, acest spor pentru tranşele suplimentare de vechime a fost inclus în coeficientul de multiplicare.
S-a mai invocat în motivarea recursului modul eronat şi total străin de cauză în care instanţa de fond a înţeles să facă calculele proprii pentru a verifica care a fost evoluţia în timp a coeficientului de multiplicare pentru cadrele cu o vechime de peste 30 de ani în învăţământ.
În consecinţă, se arată în memoriul de recurs, pârâţii trebuie să fie obligaţi la calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din aplicarea art. 50 a,lin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997, începând cu data de 01.01.2006 şi până la data de 31.12.2007, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Pârâţii intimaţi, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în instanţă şi nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare, pentru a-şi susţine poziţia procesuală.
Analizând recursul formulat de Sindicatul Liber al Învăţământului Preuniversitar Clujean, în numele membrilor săi de sindicat, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale invocate în cauză, se reţine că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prin art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997, care va fi interpretat în sensul în care aceste dispoziţii îşi produc efectele, legiuitorul a reglementat două categorii distincte de tranşe de vechime acordate personalului didactic din învăţământul preuniversitar, respectiv „tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege” şi „trei tranşe suplimentare”, care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ. Chiar denumirea acestora, de tranşe „suplimentare”, sugerează o adăugare, o suprapunere a acestora peste tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege.
Legea nr. 154/1998 stabileşte, diferit de actul normativ anterior, respectiv HG nr. 281/1993, ce avea în vedere 8 tranşe de vechime, un număr de 11 „tranşe de vechime la salarizare”, care nu se confundă, aşa cum s-a arătat, cu cele trei tranşe suplimentare, acordate la 30, 35 şi la peste 40 ani de activitate în învăţământ şi care reprezintă o creştere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime, în accepţiunea tranşei de vechime la salarizare stabilite de lege.
Ulterior, atât prin OG nr. 9/2005, cât şi prin OG nr. 4/2006 şi OG nr. 11/2007, acte normative care au reglementat creşterile salariale acordate personalului didactic, au fost reglementate tot 11 tranşe de vechime la salarizare, în funcţie de care s-au stabilit coeficienţii de ierarhizare corespunzători fiecăreia dintre aceste tranşe. În condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut că fiecare coeficient de ierarhizare, acordat la 30, 35 şi peste 40 ani de activitate în învăţământ, include şi creşterea de 1/25 acordată pentru cele trei tranşe suplimentare de vechime, chiar dacă diferenţierile dintre coeficienţi sunt superioare cotei de 1/25, Curtea constată că nu a fost acordată această creştere salarială, ci au fost acordate doar creşterile salariale corespunzătoare tranşelor de vechime la salarizare stabilite de lege.
În ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic începând cu data de 1.01.2008, se constată că, prin art. 5 alin. 2 din OG nr. 15/2008, act normativ aplicabil începând cu data de 1.01.2008, se prevedea în mod expres, anterior modificării intervenite prin OUG nr. 151/2008, că „în coeficienţii de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuţi la ultimele 3 tranşe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani şi peste 40 ani în învăţământ, sunt cuprinse şi creşterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranşei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare”.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. 2 Cod. proc. civilă, se va admite în parte recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber al Învăţământului Preuniversitar Clujean, se va modifica în parte sentinţa recurată, în sensul de a se admite în parte acţiunea precizată formulată de reclamant, pârâta Şcoala cu clasele I–VIII Cojocna, în calitate de angajator pentru salariaţii membrii de sindicat ai reclamanţilor: Corpodean Viorica, Amariei Mariana, Magyarosi Iosif, Pădure Adrian, Colceriu Iosif, Călugăr Maria, Pop Emilia, fiind obligată să calculeze drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranşelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi să plătească aceste drepturi salariale, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele ce s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispoziţiilor art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada cuprinsă între 01.01.2006-31.12.2007, actualizată cu indicele de inflaţie.
Şcoala cu clasele I–VIII Cojocna va fi obligată să facă menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, iar pârâtul Consiliul local al comunei Cojocna va fi obligat la alocarea fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale obiect al prezentei cauze, conform art. 167 din Legea nr. 84/1995 modificată.
