Dosar nr. 1113/90/2015
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1256/ 28 Septembrie 2015
Conflict de muncă. Cadre didactice. Daune-interese
Dat fiind că, în speţă, termenul de prescripţie a început să curgă sub incidenţa Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, instanţa este obligată, conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acţiune este prescris.
Dat fiind că, în speţă, termenul de prescripţie a început să curgă sub incidenţa Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, instanţa este obligată, conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acţiune este prescris.
Prin decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor probleme de drept, s-a stabilit că: „Plăţile voluntare eşalonate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.”.
Prin decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor probleme de drept, s-a stabilit că: „Plăţile voluntare eşalonate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.”.
Dobânzile legale aferente sumelor datorate de pârâtă în baza titlului executoriu sunt supuse unor termene de prescripţie extinctivă separate, care încep să curgă pentru fiecare în funcţie de data scadenţei şi care sunt supuse dispoziţiilor Decretului nr.167/1958 sau dispoziţiilor din noul Cod civil, în funcţie de momentul în care au început să curgă, respectiv înainte de 01 octombrie 2011 sau începând cu această dată. Însă numai pentru prescripţiile începute înainte de data de 01 octombrie 2011 instanţa poate invoca din oficiu excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar nu şi pentru cele începute după această dată.
Având în vedere cele menţionate anterior şi faptul că pârâta nu a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa urmează să admită excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la drepturile solicitate scadente anterior datei de 01 octombrie 2011 şi să respingă cererea cu privire la aceste drepturi ca prescrisă.
Având în vedere cele menţionate anterior şi faptul că pârâta nu a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa urmează să admită excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la drepturile solicitate scadente anterior datei de 01 octombrie 2011 şi să respingă cererea cu privire la aceste drepturi ca prescrisă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 1113/90/2015 reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂŢĂMÂNT VÂLCEA, pentru membrii de sindicat V.G., C.M. şi P.I., a chemat în judecată pe pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ T., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâta să fie obligată la plata către aceştia a dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite conform sentinţei civile nr. 752/08 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 1880/90/2010 în contradictoriu cu unitatea de învăţământ, calculate de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 752/08 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia Civilă în dosar nr. 2.880/90/2010, pârâta din prezenta cauză a fost obligată la plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate membrilor noştri de sindicat, rezultate din neaplicarea art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 în perioada 01.01.2008-31.12.2009 şi 01.01.2010 – 08.10.2010, actualizate în funcţie de rata inflaţiei, la data efectivă a plăţii.
Deşi sentinţa mai sus menţionată este irevocabilă, nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata integrală a drepturilor salariale dispuse de instanţa de judecată. Este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceştia au fost lipsiţi de folosul sumelor de bani dispuse de tribunal, în plus faţă de prejudiciul creat iniţial în patrimoniul membrilor noştri de sindicat prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 128/1997. Menţionează că plata acestor drepturi salariate câştigate în instanţă a început să se facă eşalonat începând cu primul trimestru al anului 2012, conform O.U.G. nr. 71/2009.
Învederează instanţei de judecată faptul că, potrivit art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare) întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului ,iar conform potrivit art. 156 (actualmente art. 161), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor”. Acelaşi act normativ prevedea, la art. 295 alin. (1), următoarele: „Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile” (actualmente art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare prevede următoarele: dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.
În consecinţă, apreciază că şi în privinţa daunelor – interese datorate de unitate salariaţilor pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispoziţiile legislaţiei civile, respectiv cele ale Codului civil, şi anume art.1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 si pus in aplicare la 1 decembrie 1865, cu modificările şi completările ulterioare prevede la obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afara de regulile speciale în materie de comerţ , de fidejusiune şi societate.
De asemenea, se invocă şi Decizia nr. 2 /2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – completul competent să judece recursul în interesul legii (decizie publicată în Monitorul Oficial al României – Partea I nr. 411/03.06.2014 ) în dosarul nr.21/2013 prin care: admite recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că: In aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(î), alin.(2) teza I şi art.î535 alin.(î) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar în condiţiile art.1 şi art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările şi completările ulterioare” în considerentele Deciziei nr. 2/2014, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut: …natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuşi conţinutul art. 1 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă…. ” A mai reţinut înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că : „executarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligaţiei a cărei încălcare a fost sancţionată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu este un contract…. Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligaţiei de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligaţiei, daunele – interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu şi fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă în temeiul art. î alin. (3) din ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, iar nu şi beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Reclamanţii arată că Decizia nr. 2/2014 pronunţată în interesul legii prevede că pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art.1 şi art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009″ are în vedere acordarea acestor daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale, dacă acestea sunt solicitate.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus şi dispoziţiile legale aplicabile şi ţinând seama de practica judiciară, solicită instanţei să admită acţiunea astfel cum a fost formulată şi prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite, calculata de la plata scadenţei flecarei sume şi până la data plăţii efective .
În drept, şi-au întemeiat prezenta acţiune pe dispoziţiile art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a H-a din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, art. 156 (actualmente art. 161), art. 161 alîn.4 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare , art. 268 şi art. art. 295 alin. (1) -actualmente art. 278 alin. (1) – din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1 şi art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011 şi art. 1088 Cod civil, art. 1530 ş.u. NCC.
Pârâta, deşi legal citată, nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
În şedinţa publică din data de 28 septembrie 2015 instanţa a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la drepturile solicitate scadente anterior datei de 01 octombrie 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 1256/2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la drepturile solicitate scadente anterior datei de 01 octombrie 2011 şi s-a respins cererea cu privire la drepturile solicitate scadente anterior datei de 01 octombrie 2011, ca prescrisă.
S-a admis în parte cererea reclamantul Uniunea Sindicatelor Învăţământ Vâlcea, pentru membrii de sindicat V.G., C.M., P.I. şi a fost obligată pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţi a dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite acestora conform sentinţei civile nr. 752/08.10.2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 2880/90/2010, începând cu data de 01 octombrie 2011 şi până la data plăţii efective.
Analizând cu prioritate această excepţie, instanţa a apreciat că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, ca în numele şi pe seama unor membrii de sindicat, să se dispună obligarea unității de învățământ angajatoare la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite conform unei hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior datei de 01 octombrie 2011, înaintea intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Art. 6 alin. (4) NCC prevede că „prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”. Acest articol nu distinge între dispoziţiile de drept material şi cele de drept procesual în materia prescripţiei. Totodată, art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabileşte că „prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”. Prin urmare, legea aplicabilă prescripţiei extinctive, sub toate aspectele, este legea în vigoare la data la care prescripţia a început să curgă, iar instanţa poate să invoce, din oficiu, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune dacă termenul de prescripţie a început să curgă sub imperiul Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, în condiţiile în care Legea nr. 71/2011 nu cuprinde vreo dispoziţie specială în acest sens, iar art. 6 alin.4 NCC vizează atât dispoziţiile de drept material, cât şi pe cele de drept procesual în materia prescripţiei.
În motivarea deciziei s-a arătat, în esenţă că, daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a creanţelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestaţii succesive şi sunt datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere şi calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenţei acestor creanţe, iar creditorii sunt îndreptăţiţi la daune-interese moratorii pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de plată a dobânzii.
De asemenea, prin decizia nr.21 din data de 22 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr.199/1/2015 s-a statuat în acelaşi sens, menţionându-se că: „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 şi art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 şi 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (art. 161 alin. 1 şi 4 din Codul Muncii în forma anterioară republicării) şi art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acţiunii.”
Coroborând dispoziţiile legale menţionate anterior cu cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se poate trage concluzia că dobânzile legale aferente sumelor datorate de pârâtă în baza titlului executoriu sunt supuse unor termene de prescripţie extinctivă separate, care încep să curgă pentru fiecare în funcţie de data scadenţei şi care sunt supuse dispoziţiilor Decretului nr.167/1958 sau dispoziţiilor din noul Cod civil, în funcţie de momentul în care au început să curgă, respectiv înainte de 01 octombrie 2011 sau începând cu această dată. Însă numai pentru prescripţiile începute înainte de data de 01 octombrie 2011 instanţa poate invoca din oficiu excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar nu şi pentru cele începute după această dată.
În ceea ce priveşte drepturile solicitate, scadente începând cu data de 01 octombrie 2011, din analiza materialului probator administrat în cauză, instanţa constată că prin sentinţa civilă nr.752/08.10.2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia civilă în dosarul nr.2880/90/2010, pârâta a fost obligată la plata către reclamanţi a unor sume de bani, cu titlu de drepturi salariale.
Deşi hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilă, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumelor de bani menţionate în cuprinsul acesteia. Pentru sumele de bani neachitate din această hotărâre judecătorească, reclamanta este îndreptăţită să primească de la pârâtă şi dobânda legală solicitată, scadentă după data de 01 octombrie 2011, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În primul rând, îndreptăţirea reclamanţilor de a primi şi dobânda legală este prevăzută atât de legea generală, prin dispoziţiile art. art.1535 din Noul Cod civil, cât şi de legea specială aplicabilă în cauză, fiind vorba de drepturi salariale, conform art. 166 alin.4 din Codul muncii.
Nivelul dobânzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin lege (O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar).
Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale menţionate anterior, dobânda legală se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadenţă şi de existenţa sau nu a culpei debitorului (existenţa unei ordonanţe de eşalonare a plăţii debitului nu poate înlătura îndreptăţirea reclamantei la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătoreşti, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligaţiei), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părţi (chiar şi dispoziţiile art.1535 din Noul Cod civil fac referire numai la cuantumul stabilit de părţi prin contract, fără a fi necesară încheierea unei convenţii nici măcar pentru determinarea acestuia; în lipsa unei convenţii cu privire la cuantum, acesta se determină potrivit dispoziţiilor legale; în niciun caz acordarea dobânzii legale nu este condiţionată de încheierea unei convenţii în acest sens), indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) şi fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condiţiile răspunderii civile contractuale au fost verificate cu ocazia judecăţii iniţiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal; existenţa noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispoziţiile legale menţionate anterior).
În al doilea rând, actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală sunt două noţiuni distincte, care nu se suprapun, ele fiind menite să asigure despăgubiri pentru prejudicii total diferite.
Actualizarea cu indicele de inflaţie are rolul de a reîntregi valoarea reală a sumei datorate şi de a repara prejudiciul suferit de creditor ca urmare a devalorizării monedei naţionale. În cazul răspunderii civile, indiferent dacă este contractuală sau delictuală, actualizarea cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul efectiv (damnum emergens).
Dobânda legală se acordă pentru a compensa foloasele nerealizate de creditor din cauza neexecutării la timp a obligaţiei de către debitor (lucrum cessans).
De altfel, dispoziţiile OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar întăresc această distincţie, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare.
În prezenta cauză, reclamanţii sunt îndreptăţiţi, în mod evident, începând cu data de 01 octombrie 2011, la cuantumul dobânzii penalizatoare calculate potrivit OG nr.13/2001, dobândă penalizatoare care este definită de art.1 alin.3 ca fiind dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă.
În al treilea rând, posibilitatea acordării dobânzilor legale în condiţiile eşalonării plăţii drepturilor reclamanţilor de către prevederile OUG nr.71/2009 a fost statuată cu caracter obligatoriu chiar de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul deciziei nr.2/2014, publicată în M.Of. nr. 411 din 3 iunie 2014, pronunţată într-un recurs în interesul legii, în care s-a stabilit că: „În aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Având în vedere toate acest motive şi dispoziţii legale, instanţa urmează să admită în parte cererea şi să oblige pârâta la plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite acestora conform sentinţei civile nr. 752/08.10.2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 2880/90/2010, începând cu data de 01 octombrie 2011 şi până la data plăţii efective.
