Prin cererea introductivă reclamantul M.F. a chemat în judecată pârâta ŞCOALA GIMNALIAZĂ „GEORGE VÂLSAN” AMARA, solicitând obligarea acesteia să calculeze drepturile de salarizare ale reclamantului utilizând coeficientul de multiplicare 1,00 cu valoare de 400 lei şi să i se plătească eventuale diferenţe potrivit prevederilor Legii cadru nr. 330/2009 coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru perioada 01.05.2010 – 31.12.2010, actualizate cu indicele de inflaţie.
Faţă de referatul depus de grefierul de şedinţă, în cauză s-a ridicat din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat.
Cu privire la excepţia ridicată din oficiu în cauză, excepţie asupra căreia instanţa trebuie să se pronunţe cu prioritate potrivit art.248 din NCPC, tribunalul reţine următoarele:
Potrivit art. 430 alin. 1 din NCPC, hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident, are de la pronunţare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
Excepţia autorităţii de lucru judecat, potrivit art. 432 NCPC, poate fi invocată de instanţă sau de parte în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs.
Efectele lucrului judecat, statuează art. 431 din NCPC, sunt acelea că nimeni nu poate fi chemat de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.
Mai mult decât atât, oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
În cauză, se constată potrivit referatului grefierului de şedinţă (pag. 17 dosar) că pe rolul acestei instanţe a fost formulată o acţiune similară de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ (U.S.L.I.) Ialomiţa , în numele reclamantului, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză (dosar nr. 215/98/2012), acţiune soluţionată prin sentinţa civilă nr. 391/F din 20 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa şi decizia civilă nr. 3360 din 10 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Cu privire la respectarea triplei identităţi necesară existenţei puterii de lucru judecat, respectiv părţi, obiect şi cauză, doctrina şi practica juridică a statuat că prin parte nu se are în vedere persoana din punct de vedere fizic, ci calitatea ei juridică (situaţie de altfel tranşată prin conţinutul dispoziţiilor art. 431 alin. 1 din NCPC), adică dacă au stat în proces în nume personal sau pentru altul.
Ori, faptul că în dosarul nr. 215/98/2012, calitatea de reclamant a avut-o U.S.L.I. Ialomiţa, nu constituie motiv pentru a nu constata temeinicia excepţiei ridicată din oficiu, având în vedere că această formaţiune sindicală, potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011, a acţionat în numele membrilor ei de sindicat, printre care şi reclamantul din prezenta cauză.
Referitor la apărarea reclamantului potrivit cu care prezenta cauză ar avea alt obiect decât cea care a format obiectul dosarului nr. 215/98/2012, întrucât se referă la un alt interval de timp, de asemenea nu poate fi primită întrucât din economia celor două cereri de chemare în judecată, rezultă că la un moment dat cele două intervale de timp se suprapun.
Pe de altă parte, obiectul în sine al celor două cereri de judecată sunt identice întrucât solicitarea reclamantului în ambele cereri este aceea de a i se calcula drepturile salariale utilizând coeficientul de multiplicare cu o valoare de 400 lei şi a i se plăti diferenţele.
În sfârşit, invocarea Deciziei nr. 11/2002 dată de secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie apare inutilă atâta timp cât instanţa a soluţionat cauza pe o excepţie, fără a intra în fondul speţei.
Aşa fiind, instanţa constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale puterii de lucru judecat, urmează a admite excepţia ridicată din oficiu de instanţa şi, în consecinţă, urmează a respinge cererea formulată de reclamantul M.F. împotriva pârâtei ŞCOALA GIMNAZIALĂ „GEORGE VÂLSAN” AMARA, ca fiind autoritate de lucru judecat.
