Imposibilitatea pretransferului în cazul cadrelor didactice din mediul rural în mediul urban. Discriminare
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 356 din 3 iunie 2008
Prin sentinţa civilă nr.401 din 12 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr.2507./99/2007, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ Iaşi, în numele şi pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ Iaşi, în numele membrilor de sindicat, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei şi Cercetării la înlăturarea discriminării constând în imposibilitatea pretransferării cadrelor didactice din mediul rural în mediul urban şi acceptarea dosarelor de pretransfer ale cadrelor didactice din mediul rural pentru posturile din mediul urban.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 128/1997, ordinea ocupării posturilor didactice din învăţământul de stat este pretransferarea personalului didactic, la cerere, în aceeaşi localitate sau în localitatea unde îşi are domiciliul în limitele aceluiaşi regim de mediu, în unităţile echivalente sau într-o treaptă inferioară de învăţământ; transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângerea de activitate sau prin desfiinţarea unor unităţi şcolare; detaşarea în interesul învăţământului, prin concurs specific; ocuparea, prin concurs, a posturilor declarate vacante; detaşarea, la cererea persoanelor interesate, prin concurs specific; ocuparea, prin concurs, a posturilor rezervate şi a posturilor rămase vacante în urma operaţiunilor prevăzute la literele a – e, prin suplinire, prin cumul sau prin plata cu ora, de către personalul suplinitor, titular sau asociat. La alin.1 litera b art. 10 din Legea nr. 128/1997 se prevede expres că transferul se efectuează în unităţi şcolare echivalente sau într-o treaptă inferioară de învăţământ, în specialitate, în limitele aceluiaşi regim de mediu, rural sau urban ori din mediul urban în mediul rural.
Prin Hotărârea nr. 212 din 19 iulie 2004 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a hotărât că faptele prezentate referitoare la pretransferul cadrelor didactice din mediul rural în mediul urban sunt acte/fapte de discriminare conform art. 2 alin.1, art. 2 alin.3, art. 6 lit. b din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. De asemenea, prin aceeaşi Hotărâre s-a recomandat Ministerului Educaţiei şi Cercetării să iniţieze procedurile de modificare a legii statutului personalului didactic în sensul eliminării acelor prevederi cu caracter discriminatoriu. În acelaşi sens, şi prin Hotărârea nr. 351/06.06.2006 s-a recomandat Ministerului Educaţiei şi Cercetării să depună diligenţele necesare corelării prevederilor art. 10 alin. 1 lit. a din Legea nr. 128/1997, raportat la principiul egalităţii şi al nediscriminării.
S-a mai reţinut de către instanţă că prevederile art. 10 ale Legii nr. 128/1997 nu au fost modificate. Totodată, instanţele judecătoreşti nu pot decât să respecte şi să aplice legea şi nicidecum să o modifice, înlăturând dispoziţii ale ei. Controlul judecătoresc se limitează doar la actele administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Este adevărat că în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare (republicată), persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare potrivit dreptului comun. Însă, în speţă, nu este vorba de o situaţie creată printr-un act sau fapt de discriminare ci pe prevederile unei legi care nu poate fi modificată potrivit dreptului comun.
Ca urmare, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A motivat recurenta că O.G. nr.137/2000 nu distinge între situaţii, având rolul de a stabili cadrul legal pentru prevenirea oricărei forme de discriminare. Totodată, legiuitorul nu a intenţionat să se protejeze prin voinţa proprie, astfel încât să nu rămână celui ce se consideră discriminat nici un mijloc de apărare.
Există mai multe cazuri în care efectul negativ al unor acte normative a devenit inaplicabil unor categorii de reclamanţi, în acest sens pronunţându-se chiar instanţa supremă.
A susţinut recurenta că nu există nici o justificare pentru care această discriminare există şi este menţinută în continuare, singura consecinţă fiind aceea că la pregătire şi rezultate profesionale egale, o categorie de profesori are posibilitatea de a se pretransfera liber, în timp ce alta nu are această posibilitate. Această situaţie de neînţeles este de natură să prejudicieze întregul sistem de învăţământ, întrucât, pe de o parte, posturile din mediul rural sunt refuzate de mulţi profesori bine pregătiţi, în timp ce alţii sunt tentaţi să abandoneze cariera didactică din cauza neajunsurilor pe care le presupune naveta la o şcoală de ţară şi dotările insuficiente.
A considerat astfel recurenta că instanţa judecătorească are competenţa de a face inaplicabile efectele unei legi pe criterii de discriminare, solicitând admiterea recursului şi a acţiunii formulate.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea de apel a constatat că recursul este fondat.
Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că în speţă, este vorba de o discriminare creată de legiuitor prin dispoziţiile art.10 alin.1 lit. a din Legea 128/1997, cu modificările ulterioare.
Potrivit art.10 alin.1 lit. a din Legea nr. 128/1997, ordinea ocupării posturilor didactice din învăţământul de stat este: „pretransferarea personalului didactic, la cerere, în aceeaşi localitate sau în localitatea unde îşi are domiciliul, în limitele aceluiaşi regim de mediu, în unităţi de învăţământ echivalente sau într-o treaptă inferioară de învăţământ, respectând prevederile art.7 şi ale art.13 alin.5, care se aplică în mod corespunzător; dacă postul este solicitat de două sau mai multe persoane, se organizează concurs”.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art.14 din Convenţie, a apreciat că diferenţa de tratament devine discriminare atunci când autorităţile statale induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.
Instanţa europeană a decis în mod constant că pentru a se vorbi de discriminare trebuie stabilit că persoane plasate în situaţii analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferenţial şi că această distincţie nu-şi găseşte nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Impunerea ca pretransferarea să se facă în limitele aceluiaşi regim de mediu reprezintă o condiţie discriminatorie, atât timp cât media minimă care trebuie obţinută la examenul de titularizare este 7, indiferent de regimul de mediu.
Curtea Constituţională a României a statuat prin Decizia nr.1/1994 că „Un tratament diferenţiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice”.
În acest sens, nu pot fi reţinute argumentele invocate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării ca atingând cumulativ un grad suficient de obiectivitate, deoarece personalul didactic din mediul rural poate accesa un post/o catedră din mediul urban, prin concurs, putându-se înscrie pentru ocuparea oricărui post vacant din mediul urban.
În speţă, ne situăm în domeniul protecţiei drepturilor economice şi sociale, respectiv dreptul la muncă. Accesibilitatea pe piaţa muncii şi respectul dreptului la muncă implică respectarea principiului egalităţii în toate aspectele corelative drepturilor recunoscute de lege, fiind interzisă orice formă de discriminare în cursul şi menţinerea muncii pe baza oricărui criteriu sau statut care are ca scop sau ca efect restrângerea sau înlăturarea exercitării dreptului la muncă în condiţii de egalitate. Principiul non-discriminării are aplicabilitate imediată şi nu este subiect al implementării progresive, nici dependent de resursele disponibile. Acest principiu este direct aplicabil tuturor aspectelor corelative dreptului la muncă.
Ori, prevederea normativă conţinută în art.10 alin.1 lit. a din Legea nr. 128/1997, care conferă cadrelor didactice din învăţământ posibilitatea de a se pretransfera doar în limitele aceluiaşi regim de mediu (urban-urban, rural-rural) reprezintă o prevedere aparent neutră care dezavantajează persoanele care îndeplinesc condiţiile stabilite de legiuitor prin art.7 şi art.13 alin.5 din Legea nr. 128/1997 şi art.154 din Legea nr. 84/1995 cu referire la art.9 din Legea nr. 128/1997.
Astfel, persoanele care îndeplinesc condiţiile legale pentru exercitarea funcţiei de cadru didactic în mediul urban şi care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural sunt dezavantajate în ceea ce priveşte ocuparea funcţiei prin pretransfer datorită impunerii de legiuitor a condiţiei ca acesta să se facă în limitele aceluiaşi regim de mediu.
Având în vedere dispoziţiile art.2 alin.2 din O.G. nr.137/2000 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, se impune a stabili dacă diferenţa de tratament urmăreşte un scop legitim şi respectă un raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru realizarea lui.
În speţă, nu se poate considera, însă, că necesitatea ocupării posturilor didactice din mediul rural cu personal calificat justifică interdicţia cadrelor didactice de a se pretransfera în mediul urban, în condiţiile în care media minimă necesară ocupării postului este aceeaşi şi în mediul urban şi în mediul rural (respectiv 7). Impunerea cadrelor didactice din mediul rural a condiţiei participării la un nou concurs pentru a accesa în mediul urban, în timp ce cadrelor didactice din mediul urban nu le este impusă o asemenea condiţie, ci le este permis accesul direct, prin pretransfer, reprezintă o încălcare a egalităţii de tratament, o discriminare, care nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă.
Existenţa acestei discriminări prin prisma dispoziţiilor art.2 din O.G. nr. 137/2000 a fost reţinută şi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.212 din 19 iulie 2004, prin care s-a recomandat Ministerului Educaţiei şi Cercetării să iniţieze procedurile de modificare a Legii nr. 128/1997 în sensul eliminării prevederilor cu caracter discriminatoriu.
Metodologia privind mişcarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar aprobată prin Ordinul nr.5602/2006 preia în art.15 alin.1 dispoziţiile prevăzute în art.10 alin.1 lit. a din Legea nr. 128/1997.
Curtea de Apel a mai reţinut că abia în octombrie 2007 Ministerul Educaţiei şi Cercetării a iniţiat un proiect de modificare a Legii nr. 128/1997, prin care a eliminat prevederile cu caracter discriminatoriu din art.10 lit. a, însă acest proiect nu a fost supus încă dezbaterii autorităţii legislative.
Potrivit art.21 alin.1 din O.G. nr. 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Faţă de toate considerentele expuse anterior, Curtea de Apel a considerat că sentinţa primei instanţe a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ Iaşi, în numele membrilor de sindicat, şi a modificat în tot sentinţa instanţei de fond, respectiv a admis acţiunea şi a dispus anularea situaţiei discriminatorii rezultate prin aplicarea art.10 alin.1 lit. a din Legea nr.128/1997, în sensul obligării pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului reprezentat prin Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi, de a admite la pretransfer personalul didactic, fără impunerea limitelor aceluiaşi regim de mediu.
