Prin sentinţa civilă nr. 818/C din 6 august 2010, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosar 809/103/2009, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Inspectoratul Şcolar Judeţean N. şi Consiliul Judeţean N. ca nefondate şi s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul Sindicatul Liber al Lucrătorilor din învăţământ şi Cercetare Ştiinţifică Neamţ în numele şi pentru membrii săi de sindicat, respectiv B.M.D., B.A., B.A., B.E., C.A., C. A., C.F., etc., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, Inspectoratul Şcolar Judeţean N., Consiliul Judeţean N., Consiliul Local C. şi Şcoala cu cl. I-VIII C..
În consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să calculeze şi să plătească către membrii de sindicat indicaţi diferenţa dintre drepturile salariale calculate în raport de valoarea coeficientului (1,000 la 400,00 lei) prevăzută de Legea nr.221/2008 şi cele acordate efectiv şi încasate, pentru perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009, diferenţe actualizate în raport de indicele de inflaţie, până la data plăţii efective; s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi după data de 31 decembrie 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că, prin cererea introductivă, Sindicatul Liber al Lucrătorilor din învăţământ şi Cercetare Ştiinţifică N. în numele şi pentru membrii de sindicat menţionaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Cercetării şi Turismului, Inspectoratul Şcolar Judeţean N., Consiliul Judeţean N., Consiliul Local C. şi Şcoala cu cl. I-VIII C., obligarea acestora la calcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie la data efectivă a plăţii.
Pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean N., prin întâmpinare, a invocat lipsa calităţii sala procesuale pasive şi caracterul nefondat al pretenţiilor faţă de faptul că drepturile salariale s- au plătit reclamanţilor în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
Această excepţia a fost invocată şi de pârâţii Consiliul Judeţean N. şi Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, ambii susţinând că nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Examinând excepţiile lipsei calităţii procesual pasive, prioritar fondului, instanţa de fond le-a apreciat ca nefîind fondate justificat de următoarele:
Inspectoratul Şcolar Judeţean N. dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 şi art. 38 alin. 5 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură de învăţământ, art. 2 art. 31 alin. 2, deoarece acest pârât are atribuţii specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plăţii drepturilor băneşti ale personalului didactic.
Faţă de obiectul acţiunii principale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, are calitate procesuală pasivă, prin prisma art. 13 din OUG nr. 32/2001 şi art. 17 alin. 1-2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 2192/2004. Conform acestor dispoziţii legale, şi acestui minister îi revin obligaţii de finanţare a învăţământului preuniversitar, precum şi finanţarea integrală a pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ.
Consiliul Judeţean pârât are calitate procesuală pasivă, deoarece conform Normelor aprobate prin H.G. nr. 2192/2004 şi art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare păţii drepturilor băneşti solicitate prin acţiune. De asemenea potrivit Legii 215/2001, Consiliul Judeţean exercită funcţia de ordonator principal de credite în exercitarea atribuţiilor privind bugetul judeţului şi de asemenea art. 91 pct. 5 lit. a din lege în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, Consiliul Judeţean asigură conform competenţelor cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes judeţean privind educaţia.
Pe fondul cauzei prima instanţă a apreciat că acţiunea reclamanţilor, aşa cum a fost precizată, este întemeiată în parte.
S-a reţinut că reclamanţii îndeplinesc funcţii didactice şi didactice auxiliare precizate de art.8 şi 6 din Legea nr. 128/1997, raporturile lor de muncă fiind guvernate de Codul muncii.
Pentru pretenţiile salariale aferente perioadei 1 oct.2008-31 martie 2009 s-a constatat că prin art.l al.l lit.c din O.G. 15/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 82 din 1 februarie 2008), s-a stabilit că pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 şi 3 (între care se regăsesc şi funcţiile pe care le au reclamanţii) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 poate deveni, aferent perioadei 1 octombrie – 31 decembrie 2008, de 299,933 lei, în condiţiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creşterea produsului intern brut, ţinta de inflaţie, precum şi nivelul productivităţii muncii.
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 221/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 730 din 28 octombrie 2008). Art. 3 lit. c) din O.G. nr. 15/2008 a fost modificat, în sensul că pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 şi 3 aferent perioadei 1 octombrie – 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, „care reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare”.
Prin art. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 136/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 739 din 31 octombrie 2008), s-a stabilit ca în perioada octombrie – decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor pentru funcţiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, să fie de 299,933 lei.
Prin Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 804 din 2 decembrie 2008), Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile O.U.G. nr. 136/2008 sunt neconstituţionale.
La data de 11 noiembrie 2008, a fost publicată, în Monitorul Oficial nr. 759, O.U.G. nr. 151/2008, care modifică şi completează O.G. nr. 15/2008. Astfel, prin art. I pct. 2 se modifică art. 1 din O.G. nr. 15/2008, lit. c) urmând să prevadă că pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 şi 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, aferent perioadei 1 octombrie – 31 decembrie 2008, de 299,933 lei. Prin art. I pct. 3 se completează O.G. nr. 15/2008 în sensul că după articolul 1 din ordonanţă se introduce un nou articol, articolul 1 indice 1, cu următorul cuprins: „(1) în cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învăţământ, stabilite potrivit anexelor nr. 1.1, 1.2, 2 şi 3, se majorează după cum urmează:
-pentru perioada 1 ianuarie – 28 februarie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a;
-pentru perioada 1 martie – 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b;
-pentru perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b.”. Anexele indicate mai sus indică pentru perioada octombrie 2008 – decembrie 2009 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.
Printr-o ordonanţă de urgenţă ulterioară – O.U.G. nr. 1/2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 60 din 30 ianuarie 2009) O.G. nr. 15/2008 a suferit noi modificări şi completări. Reproducem mai jos cuprinsul art. 2 şi art. 3, care se referă la O.G. nr. 15/2008:
– art. 2 «La articolul 1 indice 1 alineatul 1, literele a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“a) pentru perioada 1 ianuarie – 31 martie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a;
b) pentru perioada 1 aprilie – 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b;”.»
– art. 3 «Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanţă de urgenţă.»
Însă, prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 464 din 6 iulie 2009) şi Decizia nr. 984 din 30 iunie 2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 542 din 4 august 2009), Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008 sunt neconstituţionale. De asemenea, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 31 iulie 2009), Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008 şi dispoziţiile art. 2 şi art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 sunt neconstituţionale.
Prima instanţă a apreciat că hotărârile date asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor art.l lit.b din OUG nr. 136/2008, art.I pct.2 şi 3 din OUG 151/2008 şi art.2 şi 3 din OUG nr. 1/2009 determină neaplicarea în cauză a normelor juridice declarate neconstituţionale, deoarece conform art. 124 raportat la art. 126 al.l din Constituţie instanţa poate aplica doar legile aflate în vigoare.
Referitor la caracterul neretroactiv al deciziilor Curţii Constituţionale s-a reţinut că. potrivit art. 147 al.4 din Constituţie, deciziile curţii au efect „erga omnes” şi îşi produc afecte de la momentul pronunţării lor, astfel încât s-a considerat că ordonanţele controlate sunt neconstituţionale din momentul pronunţării hotărârii Curţii Constituţionale şi nu îşi mai produc efect, astfel încât s-a apreciat că în toate litigiile ce se soluţionează ulterior pronunţării deciziilor Curţii Constituţionale, ordonanţele declarate neconstituţionale nu se vor mai putea aplica.
Instanţa de fond a analizat în continuare pretenţiile salariale aferente perioadei 1 aprilie 2009-31 decembrie 2009.
S-a reţinut că prin art.I pct.3 din OUG nr.151/2008 a fost introdus în OG nr. 15/2008 un nou articol, art. 1 indice 1, care stabileşte pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2009, coeficienţi de salarizare inferiori celor stabiliţi prin Legea nr. 221/2008. însă, prin Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din OUG nr. 151/2008, deci în cuprinsul OG nr. 15/2008 nu mai există niciun articol cu nr. 1 indice 1. De asemenea, prin Decizia nr. 989/30 iunie 2009, Curtea Constituţională a declarat, din nou, ca neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din OUG nr. 151/2008 şi, în plus, a constatat neconstituţionalitatea art. 2 şi art. 3 din OUG nr. 1/2009 (care modificau art. 1 indice 1 al OG nr. 15/2008), deci nici în continuare s-a apreciat că nu se poate admite existenţa vreunui art.1 indice 1 în cuprinsul OG nr. 15/2008, constatarea neconstituţionalităţii introducerii acestui art. 1 indice 1 având efect abrogator (prin art. 147 alin. 1 şi alin. 4 din Constituţie).
În acest context, al inexistenţei vreunui art. 1 indice 1 în cuprinsul OG nr. 15/2008, pârâţii au încercat invocarea unei pretinse modificări adusă acestui articol inexistent, modificare care ar fi supravieţuit chiar şi stării de neconstituţionalitate a articolului, modificare adusă prin art. 2 din O.U.G. nr. 31/2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 211 din 1 aprilie 2009) şi art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 30 aprilie 2009), prin acestea fiind practic restaurată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 299,933 lei pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2009, încercându-se perpetuarea normelor ce au fost, anterior, declarate neconstituţionale.
S-a considerat că această teză este inacceptabilă într-un stat de drept, deoarece este contrazisă atât de normele de tehnică legislativă, cât şi de principiul inaplicabilităţii normelor declarate neconstituţionale perpetuate prin actele normative succesive de modificare şi completare, aşa cum acest principiu este statuat expres şi indiscutabil chiar de Curtea Constituţională.
Sub primul aspect (al normelor de tehnică legislativă) s-a apreciat că este incontestabil faptul că orice modificări şi completări ale unui articol devenit inexistent ca urmare a abrogării – în speţă art.l indice 1 din OUG 15/2008, art.2 din OUG nr.31/2009 şi art.2 din OUG 41/2009, devin inaplicabile deoarece au rămas fară obiect.
Sub cel de-al doilea aspect (al principiului edictat de Curtea Constituţională ) s-a reţinut că normele declarate neconstituţionale rămân inaplicabile chiar dacă sunt perpetuate prin acte normative succesive de modificare şi completare şi chiar dacă aceste acte nu mai pot fi declarate în mod separat neconstituţionale, deoarece între timp au fost abrogate.
Importantă s-a apreciat a fi şi Decizia nr. 124/2010 a Curţii Constituţionale, prin care s- a constatat că toate dispoziţiile din ordonanţele de urgenţă ale Guvernului (ce modificau sau completau nişte dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin Decizia nr.842/2009 şi Decizia 989/2010) „erau oricum afectate de vicii de neconstituţionalitate”, situaţie în care actele normative succesive de modificare sau completare sunt lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstituţională.
În raport de toate acestea s-a concluzionat că reclamanţilor din cauză nu li se pot respinge pretenţiile salariale aferente perioadei 1 aprilie 2009-31 decembrie 2009 deoarece pe de o parte prevederile modificatoare ale art.2 din OUG nr.31/2009 şi ale art.2 din OUG nr.41/2009 au rămas fară obiect, iar pe de altă parte aceste prevederi nu pot acoperi neconstituţionalitatea constatată de Curtea Constituţională prin deciziile nr.842/2009 şi nr.989/2009, stare de neconstituţionalitate care a fost perpetuată şi pe perioada anului 2009, iar în caz contrar s-ar încălca dispoziţiile art.l al.5, art. 147 al.4 raportat la art. 124 din Constituţie.
S-a apreciat că în cauză nu s-a dovedit ingerinţa în dreptul membrilor de sindicat cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitelor reglementate de art.l din Protocolul adiţional la Convenţie, potrivit căruia privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile şi dacă este impusă de o cauză de utilitate publică, iar reclamanţii pot pretinde cel puţin o „speranţă legitimă” cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creşterile salariale fiind beneficiari ai dispoziţiilor OG 15/2008 aşa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008.
De asemeni s-a constatat că demersurile legislative ale Guvernului în domeniul salarizării din învăţământ sunt în contradicţie şi cu dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, impunându-se ca reclamanţilor să li se restituie diferenţa drepturilor salariale de care aceştia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispoziţiilor OG 15/2008 aşa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008.
Cu privire la perioada ulterioară datei de 31 dec.2009, perioadă pentru care s-a solicitat acordarea drepturilor salariale izvorâte din neaplicarea Legii nr.221/2008, s-a apreciat că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009 pentru aplicarea salarizării unitare, nu mai există temei legal pentru acordarea pretinselor drepturi, deci cererea se impune a fi respinsă.
S-a mai considerat admisibilă şi cererea de actualizare a prejudiciului suferit conform indicelui de inflaţie în raport de dispoziţiile art. 1082 Cod civil şi art. 161 al.4 din Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen, motivat şi legal scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.”a” din Legea nr.146/1997, pârâţii Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, Inspectoratul Şcolar Judeţean N. şi Consiliul Judeţean N., cauza înregistrându-se pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 809/103/2009.
În motivarea recursului pârâtului Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului s-a susţinut, în esenţă, nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei sub următoarele aspecte:
– al greşitei respingeri a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive cu o motivare necorespunzătoare, fondată pe o interpretare trunchiată a prevederilor H.G. 2192/2004; astfel, s-au nesocotit dispoziţiile art. 17 (1, 2) din H.G. nr.2192/2004 şi ale art. 13 din OUG nr.32/2001 ce reglementează expres şi limitativ cheltuielile aferente unităţilor de învăţământ preuniversitar asigurate prin bugetul ministerului, iar plata drepturilor salariale nu face parte din această categorie; de asemenea, nu s-a observat că nu are nici un fel de raporturi juridice de muncă cu personalul didactic şi nici obligaţii cu privire la calcularea şi plata salariilor acestora.
– al încălcării unui principiu fundamental de drept, acela al neretroactivităţii legii, prin aplicarea Deciziilor Curţii Constituţionale unor perioade anterioare pronunţării şi publicării lor în M. Oficial; în acest mod s-a nesocotit că salariile au fost acordate reclamanţilor în baza OG 15/2008, astfel cum era modificată şi completată la momentul plăţii, singurul act normativ în raport cu care se putea verifica dacă dreptul pretins fusese ori nu exercitat în limitele sale interne de ordin material şi juridic, astfel încât să fie ocrotit de lege;
– al depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti prin aplicarea unui alt coeficient pentru perioada 1 aprilie 2009-31 decembrie 2009, decât cel prevăzut de OUG nr.31/2004 şi OUG nr.41/2009, şi al încălcării principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat – substituindu-se Curţii Constituţionale – prin interpretarea eronată a considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor OUG nr.31/2004 şi OUG nr.41 din 2009, ordonanţe care au constituit cadrul legal aplicabil în perioada aprilie 2009- decembrie 2009.
Recurentul Inspectoratul Şcolar Judeţean N. a susţinut în recursul declarat, în esenţă, că hotărârea este netemeinică şi nelegală deoarece:
-în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de atribuţiile sale limitate doar la administrarea procesului educaţional, de lipsa unor raporturi juridice de muncă cu reclamanţii şi de lipsa calităţii sale de angajator ( art. 33 alin.7 şi 38 alin.5 din CCM ramură contravenind art. 11 alin.5 Legea 128/1997, art. 7 alin. 8 din Legea 84/1995, art. 20 din Ordinul MEdC 4925/2005, art.. 8 lit..”j” din H.G. 2192/2004 );
-aplicarea OG 15/2008 – aprobată cu modificări prin Legea 221/2008 – privind calculul şi plata salariilor, s-a făcut de către unitatea de învăţământ conform legii în vigoare, iar declararea neconstituţională a dispoziţiilor de modificare nu poate produce efecte retroactiv prin plata drepturilor salariale pentru perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009 în alt cuantum decât cel prevăzut de OUG 136/2008 şi de OUG 151/2008 în vigoare la data plăţii.
Pentru perioada de după aprilie 2009 nu se puteau ignora dispoziţiile O.U.G. 31/2009 li ale O.U.G. 41/2009 fară încălcarea principiului de drept privind efectul imediat al legii noi şi a principiului aplicării ei doar pentru viitor, instanţa neputând aprecia asupra constituţionalităţii acestor acte normative fară depăşirea atribuţiilor sale.
Recurentul Consiliul Judeţean N., în motivarea recursului, a invocat lipsa calităţii sale procesual pasive în cauză, întrucât nu există raporturi juridice de muncă cu membrii de sindicat care au solicitat respectivele drepturi băneşti, iar prevederile art. 167 din Legea nr.84/1995 nu conferă preşedintelui consiliului judeţean calitatea de ordonator de credite şi nici nu stabilesc includerea ori alocarea fondurilor aferente învăţământului în/din bugetul judeţului. De asemenea, a apreciat că prevederile art.91 pct.5 lit.a din Legea nr.215/2001 nu au legătură cu litigiul de faţă şi nu pot fonda obligaţia sa la plata drepturilor salariale solicitate.
Legal citaţi, prin mandatarul desemnat, reclamanţii au depus prin avocat concluzii scrise, solicitând – pentru motivele susţinute şi la fond – respingerea recursurilor ca nefondate;
La termenul din 17.11.2010 instanţa a solicitat intimatei Şcoala Cordun să înainteze relaţii privind calitatea reclamanţilor şi perioada lucrată; cu adresa de la fl. 69 Şcoala cu clasele I-VIII C. a înaintat relaţiile solicitate.
Relaţiile au fost comunicate şi recurentului Inspectoratului Şcolar Judeţean N. pentru a verifica pe baza evidenţelor sale dacă acestea corespund sau nu situaţiei contractuale.
Cu adresa nr. 12889/19.01.2011 s-a confirmat de către această parte că în perioada 1.10.2008-31.12.2009 reclamanţii au avut calitatea de personal didactic şi didactic auxiliar;
Premergător analizei recursurilor s-a observat faptul că în recurs s-au depus relaţii pentru o serie de persoane ce nu au figurat ca şi reclamanţi la fond; în aceste condiţii, faţă de faptul că instanţa de recurs este investită a verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de fond numai în limitele cadrului procesual stabilit în primul ciclu procesual relaţiile furnizate de intimata Şcoala C. au fost valorificate numai în ce-i priveşte pe reclamanţii semnatari ai acţiunii şi cu privire la care s-a dispus soluţia recurată.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi faţă de limitele prevăzute de art. 304, 3041 , 312 Cod pr. civilă, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Toţi recurenţii au invocat ca motiv de recurs greşita respingere a excepţiilor invocate referitoare la calitatea lor procesuală pasivă.
Referitor la modul în care au primit rezolvare excepţiile s-a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii, justificat de următoarele:
Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului are calitate procesuală în cauză în raport de dispoziţiile art.282 Codul muncii – conform cărora pot fi părţi în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-zişi şi alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul unor legi speciale sau a Codului de procedură civilă.
Ori, potrivit CCM nivel ramură învăţământ – semnat de această parte – i se stabileşte Ministerului calitatea de angajator;
Mai mult, art.4 lit. „d, n şi ş” din HG nr.366/2007 (astfel cum au fost menţinute prin H.G. 51/2009 – art.4 alin.l pct.4, 14 şi 20) confirmă vocaţia de angajator a Ministerului Educaţiei prin atribuţiile reglementate în materia:
– elaborării cadrului normativ metodologic funcţional, operaţional şi financiar în care se realizează politicile în domeniul învăţământului, inclusiv politicile salariale;
-asigurării modului de formare şi utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare necesare realizării procesului de învăţământ şi educaţie;
-comunicării şi colaborării cu celelalte structuri ale administraţiei publice centrale şi locale şi cu societatea civilă în domeniile care vizează conţinutul procesului de educaţie şi învăţământ şi asigurarea condiţiilor materiale şi financiare de desfăşurare a acestui proces;
De asemenea, potrivit art.167 din Legea nr.84/1995, republ. cu modif., coroborat cu art. 27 şi 33 din H.G.2192/2004, finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ cuprinde printre altele şi cheltuielile de personal, prin bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării asigurându- se cheltuielile aferente unităţilor de învăţământ preuniversitar determinate pe baza unei formule de finanţare şi a unor indicatori reglementaţi prin norme metodologice elaborate de MEdC. (art 167 (7) Baza de calcul a fondurilor alocate unităţilor de învăţământ prin şi din bugetele locale, pentru finanţarea de bază, o constituie costul standard pe elev/preşcolar. (…)
(8)Determinarea costului standard pe elev/preşcolar se face de către Consiliul Naţional pentru Finanţarea învăţământului Preuniversitar, pe baza indicatorilor menţionaţi la alin. (7), conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Nivelul costului standard pe elev/preşcolar se aprobă de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu consultarea partenerilor sociali şi a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale.
(9)Alocarea fondurilor pentru finanţarea de bază a unităţii de învăţământ se face pe baza unei formule de finanţare, care ia în considerare costul standard pe elev/preşcolar, numărul de elevi/preşcolari din unitatea de învăţământ, precum şi factorii de corecţie dependenţi de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor şi alţi factori.
Art. 27 Formula de finanţare cuprinde ansamblul etapelor, procedurilor şi indicatorilor utilizaţi de instituţiile cu atribuţii în domeniul finanţării învăţământului în procesul de alocare a fondurilor pentru învăţământ de la bugetul de stat, bugetele locale şi din alte surse.
Art. 33 In procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învăţământului, în subordinea Ministerului Educaţiei si Cercetării şi a consiliilor locale funcţionează organisme consultative de specialitate cu atribuţii în acest domeniu — ).
Aceeaşi concluzie rezidă şi din susţinerile reclamanţilor şi cele ale recurentului Consiliul Local al Municipiului Roman – necontestate de Med.C -, coroborat cu emiterea de către această parte a Ordinelor de punere în aplicare a legilor de salarizare ( vezi Ordin 5702/2008, 5869/2008,
Rezultă astfel că Ministerul Educaţiei şi Cercetării are în responsabilitate atât asigurarea finanţării învăţământului preuniversitar, cât şi stabilirea modalităţii de calcul a salariilor şi repartizarea sumelor în mod adecvat astfel încât să se asigure fondurile necesare plăţii lor (aspect ce a constituit obiectul acţiunii deduse judecăţii).
Inspectoratul Şcolar Judeţean N. are la rândul său calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât are atribuţii legale specifice angajatorului potrivit art. 11 al.5 din Legea nr.128/1997, art.142 lit.g din Legea nr.84/1995 şi, mai mult, este semnatară a Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învăţământ, la art.2 din acest contract stabilindu-se calitatea sa de angajator. De asemenea, în toate ordinele emise de către MEdC pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor în materia salarizării (menţionate anterior) se stabileşte obligaţia sa de a le duce la îndeplinire, fapt ce constituie o recunoaştere a competenţei sale în această materie.
Şi recurentul Consiliul Judeţean N. are calitate procesual pasivă deoarece potrivit art. art. 167 al.21 din Legea 84/1995 republ.cu modif. are competenţe în alocarea, prin hotărâri proprii, fondurilor – din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziţia acestora -în vederea finanţării unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat.
Sunt incidente în cauză şi dispoziţiile HG nr.2192/2004 care prevăd că, consiliul judeţean repartizează consiliilor locale fondurile aferente învăţământului, aprobat prin legea anulă a bugetului de stat, precum şi fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziţia acestora.
Fondurile primite din unele venituri de la bugetul de stat prin legea anuală a bugetului de stat se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale de consiliul judeţean prin hotărâre pe baza anumitor indicatori (art.28 lit.b din H.G.2192/2004).
Aşadar Consiliul Judeţean N. are calitate procesuală pasivă, în calitatea sa de ordonator principal de credite potrivit Legii nr.215/2001 care prevede la art. 104 lit.c că exercită funcţia de ordonator principal de credite în exercitarea atribuţiilor privind bugetul judeţului iar conform art.91 pct.5 lit.a din lege, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege consiliul judeţean asigură conform competenţelor cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes judeţean privind educaţia.
Motivele de recurs privind fondul cauzei au fost analizate din perspectiva tuturor recursurilor formulate în cauză, vizând în esenţă aceleaşi aspecte, Curtea constatând că: – majoritatea reclamanţilor aveau în perioada 1.10.2008-31.12.2009 calitatea de personal didactic şi personal didactic auxiliar în cadrul Şcolii cu clasele I-VIII C., astfel cum rezultă din adresa depusă la fila 69 dosar recurs; prin urmare li se aplică în materia salarizării dispoziţiile O.G. 15/2008.
Problema juridică a conceptului de „retroactivitate”, deşi nedefinit (nedetaliat) de către vreo normă juridică, a fost unanim interpretat de către doctrină şi practica jurisdicţională ca semnificând faptul că „legea este retroactivă de îndată ce înţelege să reglementeze fapte care înainte de intrarea ei în vigoare au dat naştere, au modificat sau stins o situaţie juridică sau efecte pe care acea situaţie le-a produs înainte de aceeaşi dată – facla praeterita (.,.); şi nu este retroactivă, aplicându-se de la intrarea în vigoare, situaţiilor juridice care se vor naşte, se vor modifica ori stinge după această dată, situaţiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării ei în vigoare – ,,facta pendentia “, precum şi efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute „facta futura”. In cazul în care legea nouă creează o instituţie nouă şi (…) dacă starea anterioară de fapt are un caracter de permanenţă, [cum este situaţia drepturilor salariale solicitate de reclamanţi a căror certitudine sau incertitudine este în curs de analiză şi stabilire de către instanţa de judecată], legea cea nouă va putea guverna asemenea fapte nu ca aparţinând trecutului, ci ca fapte actuale “.
Mutatis mutandis asta înseamnă că în toate litigiile soluţionate ulterior publicării deciziei Curţii Constituţionale prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate sau în care s-a constatat neconstituţionalitatea în considerente, legea sau ordonanţa declarată neconstituţională nu se va mai putea aplica.
Este cazul şi litigiului de faţă care a fost soluţionat de către prima instanţă după ce au fost publicate în Monitorul Oficial deciziile nr. 1221/2008, 842/2009, 983/2009, 984/2009, 989/2009, 105/2010, 106/2010, 124/2010 pronunţate de Curtea Constituţională. Prin urmare, instanţa de fond nu mai era ţinută de dispoziţiile normative declarate neconstituţionale, verificând pretenţiile reclamanţilor în raport de dispoziţiile O.G. 15/2008 astfel cum fuseseră aprobate prin Legea 221/2008, act normativ ce justifica admiterea acţiunii. Deci, nu a existat nici o depăşire de către instanţa de fond a limitelor de competenţă prin arogarea de competenţe din sfera legislativului.
Referitor la aplicabilitatea OUG nr.31/2009 şi OUG nr.41/2009 pentru perioada 1.04.2009-31.12.2009, Curtea a constatat că în privinţa acestora Curtea Constituţională nu a stabilit prin nici o decizie constituţionalitatea acestora. Dimpotrivă prin Decizia nr. 124/2010 publicară în Monitorul Oficial nr.272/27.04.2010, Curtea Constituţională a reţinut în considerentele deciziei faptul că „dispoziţiile art.2 din OUG nr.41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituţionalitate, întrucât modificau nişte dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin Decizia nr.842/2009 şi Decizia 989/2009.Curtea reaminteşte considerentele de principiu prin Decizia nr.983 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr.531/31.07.2009 unde a reţinut că nici modificarea sau completarea dispoziţiei legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatată de către Curtea Constituţională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstituţională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluţie se impune şi pentru că viciul de neconstituţionalitate stabilit de instanţa de contencios constituţional trebuie eliminat şi nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare şi completare. In cazul de faţă, Guvernul, în calitate de legiuitor delegai, prin OUG nr. 41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.,,
Evident că pentru identitate de raţiune aceste considerente din decizia nr. 124/2010 se aplică prin analogie şi art.2 şi 3 din OUG nr.31/2009.
Prin urmare, instanţa de fond nu a constatat neconstituţionalitatea acestor acte normative, ci a înlăturat aplicarea lor în baza considerentelor deciziei Curţii Constituţionale, interpretând că nu pot produce efecte juridice din moment ce modificau şi completau o normă constatată neconstituţională (deci neaplicabilă).
Rezultă astfel că este eronată susţinerea pârâţilor conform căreia instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile pronunţându-se asupra constituţionalităţii OUG nr.31/2009 şi OUG nr.41/2009.
Pentru considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă. Curtea a va respins recursurile promovate ca neîntemeiate.
