Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.1906/113/2009 reclamanta C.E., reprezentată de Sindicatul Învăţământ Brăila a chemat în judecată pe pârâţii Şcoala cu clasele I-VIII S, C.L.S. şi U.A.T. S, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate– reprezentând contravaloarea tranşelor suplimentare care se acordă la 30, 35 şi peste 40 de ani de activitate în învăţământ – pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acţiunii, respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare, până la data pronunţării sentinţei, actualizată în funcţie de coeficientul de inflaţie, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plăţii, în concordanţă cu prevederile art.50 alin.1 şi 2 din Legea nr.128/1997 cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor unităţi de învăţământ să asigure plata acestor drepturi.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că salarizarea personalului didactic este reglementată prin Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările şi completările ulterioare, care în art.48 şi 49 stabileşte criteriile de salarizare,iar la art.50 al.1 şi 2 prevede că„Personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare care se acordă la 30,35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ. Pentru fiecare din tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime”.S-a arătat că atât din aceste dispoziţii, cât şi din O.U.G. nr.68/2004,18/2005,4/2006 şi 11/2007 privind creşterile salariale şi din Ordinele ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4848bis/2004,3541/2006 şi 1350/2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul a drepturilor salariale, reiese că trebuia să se acorde drepturile pretinse prin acţiune. Reclamanta a precizat că deşi îndeplinea condiţiile de vechime prevăzute de lege, nu a beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranşe de vechime, iar dispoziţiile art.50 al.1 şi 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost modificate sau abrogate. În consecinţă, a fost prejudiciată în drepturile salariale cuvenite şi s-au efectuat înscrieri eronate în carnetul de muncă, ceea ce va conduce la calcularea greşită a pensiilor.
Ulterior s-a precizat acţiunea, arătându-se că reclamanta C.E., care deţine funcţia de director, beneficiază de prevederile art.51 din Legea nr.128/1997 conform cărora nivelul salariului de bază al personalului de conducere se stabileşte la nivelul maxim al salariului de bază al funcţiei didactice – educator, învăţător, profesor gradul I cu vechime de peste 40 de ani, la care se adaugă o indemnizaţie de conducere, indiferent de vechimea efectivă a persoanei. In aceste condiţii şi acestor persoane li se aplică, pe perioada cât exercita funcţia de conducere, prevederile art.50 alin.1 şi 2 din Legea nr.128/1997.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că reclamanta C.E. a avut calitatea de cadru didactic în cadrul Şcolii cu clasele I-VIII S., de la data de 1.09.1991 şi până la data de 31.08.2009 când s-a pensionat, având o vechime în învăţământ de 18 ani şi 4 luni şi a fost directorul şcolii în perioada 1.09.1997-31.08.2009. În această calitate a solicitat să i se plătească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 şi 2 din Legea nr.128/1997.
În drept, s-a reţinut că art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările şi completările ulterioare prevede că „Personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ. Pentru fiecare din tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime”.
Tribunalul a constatat că prin Legea nr.128/1997 personalului didactic din învăţământul preuniversitar i s-au acordat două categorii distincte de tranşe de vechime şi anume: tranşe de vechime la salarizare (în raport de care s-au stabilit coeficienţii de ierarhizare a salarizării) şi tranşe suplimentare de vechime.
Art. 51 (1) din Legea nr.128/1997 prevede că nivelul salariului de bază al personalului de conducere, îndrumare şi control din inspectoratele şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, şi din Ministerul Educaţiei şi Cercetării se stabileşte la nivelul maxim al salariului de bază al funcţiei didactice – educator, învăţător, profesor gradul I cu vechime de peste 40 ani, la care se adaugă o indemnizaţie de conducere, iar conform al.11 remunerarea directorului unităţii de învăţământ este asigurată printr-un salariu de bază, al cărui cuantum se stabileşte în condiţiile alin. (1), la care se adaugă o indemnizaţie de conducere de până la 50%.
Tribunalul a reţinut că potrivit adeverinţei depuse la dosar reclamanta C.E. are o vechime efectivă în învăţământ de 18 ani şi 4 luni. Transele suplimentare solicitate prin cerere conform art.50 din lege se acordă pentru vechimea în învăţământ care trebuie sa fie efectivă. Faptul că reclamanta a fost salarizată, în considerarea funcţiei de director cu un salariu la nivelul maxim al salariului de bază al funcţiei didactice cu vechime de peste 40 de ani nu modifică vechimea acesteia în învăţământ întrucât art.51 din lege are efecte doar asupra modului în care se stabileşte salariul pentru persoanele cu funcţii de conducere, nu modifică şi vechimea lor în învăţământ. De altfel, art.51 se referă la nivelul salariului de bază (care se stabileşte in funcţie de nivelul maxim al salariului de bază al funcţiei didactice cu vechime de peste 40 de ani) iar tranşele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 din Legea nr.128/1997 nu sunt incluse în salariul de bază pentru a putea fi avute în vedere la stabilirea salariului persoanelor cu funcţii de conducere.
Pentru considerentele mai sus reţinute, tribunalul a apreciat că reclamanta C.E. nu este îndreptăţită să primească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 şi 2 din Legea nr.128/1997, astfel că tribunalul a respins ca nefondată acţiunea prin sentinţa civilă nr.895/19.11.2009, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
