Dosar nr. 2196/93/2014
R O M Â N I A
TRIBUNALUL ILFOV
SECŢIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 3267/2014
Şedinţa publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREŞEDINTE C.A.M.
Asistent Judiciar M.M.
Asistent Judiciar P.R.L.
Grefier P.M.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant P.A.
şi pe pârât SC P. SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a raspuns reclamantul personal si asistat de av. P.I. cu imputernicire la fila 2 dosar, parata prin av. P. A., cu imputernicire la fila 61 dosar
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este termenul al doilea de judecata, actiune scutita de taxa timbru, dupa care:
Av. P. pentru parata depune la dosar Regulamentul de ordine interioara integral. Arata, de asemenea, ca a observat ca lipseste de la dosar inscrisul desemnat in cuprinsul intampinarii ca anexa 12 si depune si acest inscris. Depune si dovada de achitare a cheltuielilor de judecata.
Av. P. I. pentru reclamant arata ca nu solicita termen spre a lua cunostinta de inscrisurile depuse.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat tribunalul constata cercetarea procesului incheiata si acorda cuvantul in dezbateri.
Av. P.I. pentru reclamant solicita admiterea actiunii, in primul rand pentru ca era prescris dreptul de a aplica sanctiunea disciplinara. Arata ca abaterea disciplinara imputata nu este prevazuta nici in fisa postului si nici in Regulamentul de Ordine Interioara si nici nu este prevazuta vreo sanctiune pentru aceasta. In concluzie solicita anularea deciziei de concediere, reintegrarea reclamantului pe postul si functia detinute anterior concedierii si obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit reclamantului, de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.
Solicita si obligarea paratei la plata de daune interese pe care le-a cuantificat la suma de 50.000 lei, reprezentand 10 salarii, apreciind ca aceasta reprezinta o compensatie echitabila pentru toate acele zile in care reclamantul a fost sicanat, i s-a luat masina, telefonul si i s-a cerut demisia. Arata ca nu exista nicio forma de concurenta neloiala, au depus si poze din care rezulta ca nici nu se punea problema ca o societate comerciala ce detine o baraca in targul Vitan sa poata face concurenta de vreun fel pentru P.
Av. P.A. pentru parata solicita respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecata. Arata ca in privinta celor doua termene de prescriptie sunt pe deplin valabile cele aratate in intampinare, in sensul ca termenul de 6 luni, nu putea curge de la data la care a fost infiintata societatea, cata vreme fapta prejudiciabila, constand in incalcarea obligatiei de fidelitate fata de angajator, continua sa se produca si la acest moment.
In ce priveste termenul de 30 zile arata ca acesta incepe sa curga de la data la care Comisia de Disciplina a stabilit ca fapta savarsita reprezinta abatere disciplinara. Ori acest termen nu a fost incalcat.
Cu privire la fondul contestatiei arata ca nu au fost aduse argumente de natura substantiala, care sa infirme cele retinute prin raportul de cercetare disciplinara si prin decizia de concediere. Ca nu s-a facut in nici un fel dovada ca nu s-ar fi savarsit fapta iar reclamantul, intrebat cu ocazia ascultarii sale la comisia de disciplina, chiar a recunoscut ca a infiintat o societate avand ca obiect comercializarea de vopseluri.
INSTANŢA
Asupra cauzei de faţă :
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. …/93/2014 la 2.07.2014 reclamantul P.A. a solicitat, in contradictoriu cu parata SC P. SA pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna anularea deciziei de sanctionare …/10.06.2014, comunicata la 12.06.2014, retinandu-se prescris dreptul paratei de a emite o astfel de decizie iar in subsidiar, anularea deciziei ca fiind aplicata pentru o abatere disciplinara inexistenta in Regulamentul Intern si Fisa postului si in consecinta obligarea paratei la plata la zi a drepturilor salariale si a celorlalte drepturi conexe, repunerea partilor in situatia anterioara prin reintegrarea sa in postul detinut si obligarea paratei la plata unor daune morale in cuantum de 50.000 lei.
Arata ca este salariat al paratei in baza contractului indiviodual de munca …/6.09.2006, ocupand de-a lungul timpului mai multe functii pana la cea de manager zonal; de vanzari
Ca toate problemele in societate au inceput la sfaristul anului trecut cand actionarii societatii angajatoare au hotarat sa aduca o noua echipa de vanzari, ajungandu-se la situatia de a exista cate doi anagati pe acelasi post
Ca dupa aducerea acestei noi echipe au inceput o serie de sicane si presiuni asupra vechilor salariati, in scopul de a fi determinati sa demisioneze
Ca impreuna cu o parte dintre colegi au inregistrat o buna parte dintre discutiile sicanatorii si le pot pune la dispozitia instantei
Ca o buna parte dintre colegi au cedat presiunilor si au parasit societatea prin demisie insa el a refuzat sa faca acest lucru
Ca s-a apreciat la emiterea deciziei ca nu este fidel/loial societatii deoarece la sfarsitul anului 2013 a infiintat o societate comerciala care vinde piese si accesorii auto in Targul Vitan si de care se ocupa cumnatul sau, fiind singurul mijloc prin care acesta isi castiga existenta
Ca dupa cum reiese din certificatul de inregistrare la Registrul Comertului, societatii N. SRL i s-a emis certificatul de inregistrare la 9.12.2013, aceasta fiind, in opinia sa, data comiterii abterii disciplinare si, in acest sens, in termen de 6 luni de la aceasta data societatea trebuia sa emita decizie, potrivit art. 252 alin 1 C.muncii
Ca decizia a fost emisa ulterior datei de 9.06.2014, asadar cu depasirea termenuluid e 6 luni si apreciaza ca era prescris dreptul paratei de a aplica sanctiunea
Ca in timpul intalnirii de cercetare disciplinara i s-a pus la dispozitie raportuld e furnizare informatii folosit de parata, insa arata ca nu a tinut niciodata secreta infiintarea acestei societatii.
Ca din mentiunile de pe ultima pagina reiese ca acesta a fost emis la 8.04.2012, ora 14:32
Ca deci la aceasta data societatea a cunoscut despre existenta abaterii disciplinare
Ca potrivit aceluiasi art. 252 alin 1 C.muncii, in termen de 30 zile, adica pana la 8.05.2014, angajatorul trebuia sa emita decizie. Ca aceasta a fost insa emisa ulterior acestei date
Ca aceasta tardivitate a procedurii a fost precizata de el si in notificarea comunicata prin executor judecatoresc catre conducere, in care a precizat ca din textul inscrisului …/9.05.2014 rezulta explicit recunoasterea numitului F.C. S. ca ar fi avut cunostinta de asa zisa abatere disciplinara la 2.04.2014
Ca dincolo de aspectele formale intelege sa faca precizari si cu privire la fapta in sine
Ca societatea infiintata de el si de care se ocupa cumnatul sau in nici un caz nu are acelasi obiect de activitate ca parata, afirmatia ca cele doua societati ar intra in concurenta fiind cel putin deplasata
Ca Policolor este un gigant comercial cu renume mondial iar N. SRL opereaza o taraba cu piese si accesorii auto in targul Vitan
Ca nu intamplator in cele 9 pagini ale deciziei de concediere nu se face vreo referire la vreun prejudiciu suferit de P.
Arata ca daunele morale se solicita spre a compensa macar partial mizeriile, sicanele si presiunile precum si nedreptatile suportate pe intreaga perioada a ultimului an, in care a fost nevoit sa faca slalom printre intrigi si obtuzitati comportamentale, mai degraba decat sa se poata ocupa serios de profesia sa, fiindu-i afectata atat viata personala cat si profesionala
In drept invoca dispozitiile art. 242, 252, 266, 268 si urm. C.muncii
Solicita solutionarea cauzei si in lipsa, precum si obligarea paartei la plata cheltuielilor de judecata
Anexeaza decizia 1…/10.06.2014, contract de munca nr. …/6.09.2006, furnizare informatii ONRC, notificare …/20.05.2014, notificare …/9.05.2014, furnizare informatii extinse nr. …/19.05.2014, extras din regulamentul intern
Parata a formulat, in termen legal, intamoinare solicitand respingerea actiunii
Arata ca a fost sesizata administratia centrala a P. SA prin referatul Directorului Comercial Directia Arhitectural prin referatul …/5.05.2012 cu privire la faptele si conduita salariatului P.A., constand in nerespectarea obligatiei de fidelitate si desfasurarea de activitati concurente angajatorului
Ca prin Decizia …/7.05.2014 a fost numita comisia de cercetare disciplinara iar prin Decizia …/9.05.2014 Comisia de Disciplinara, apreciind ca faptele salariatului constituie abateri disciplinare, a decis suspendarea contractului de munca al salariatului
Ca prin convocatorul …/9.05.2014 reclamantul a fost convocat la cercetarea disciplinara pentru data de 30.05.2014, ora 16.00
Arata ca salariatul, desi avea obligatia sa asigure reprezentarea, promovarea si vanzarea produselor societatii in conformitate cu standardele si politicile comerciale ale companiei si desi stia ca prin Regulamentul intern se interzice salariatilor companiei sa presteze munca pentru o societate concurenta, a tinut totusi ascunsa aceasta activitate in interes propriu si personal, ceea ce demonstreaza ca a stiut ca aceasta ar putea reprezenta o activitate in conflict cu atributiile de servicoiu
Ca prin Decizia …/10.06.2014 a fost desfacut contractul de munca al salariatului in baza dispozitiilor art. 252 alin 1 rap. la art. 40 (1) lit. e, art. 61 lit. a, art. 247 alin 1 si art. 248 alin 1 lit. e C.muncii
In ce priveste exceptia prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea arata ca aceasta este neintemeiata
Arata ca termenul de 6 luni de la data savarsirii faptei, prevazut de art. 252 alin 1 C.muncii nu poate fi calculat de la data infiintarii societatii, caci activitatea desfasurata de salariat este una continua, cu derulare succesiva, reclamantul incalcandu-si in fiecare zi, inclusiv in prezent, atributiile de serviciu
Ca in ce priveste termenul de 30 zile prevazut de art. 252 alin 1 C.muncii arata ca prin Decizia 16/12.11.2012 ICCJ a statuat, in interesul legii, ca acesta curge de la data la care, in urma finalizarii cercetarii disciplinare, fapta a fost calificata ca abatere disciplinara
Ca in aceste conditii si avand in vedere ca cercetarea disciplinara a fost finalizata la 5 iunie 2014, la data emiterii deciziei de sanctionare termenul de 30 zile nu era implinit
In ce priveste fondul contestatiei arata ca si argumetele expuse de reclamant sub acest aspect sunt nefondate, cata vreme societatea al carei unic asociat si administrator este reclamantul practica un comert similar cu al angajatorului sau
Ca aceasta activitate de comercializare a unor produse concurente P. constituie incalcare a obligatiei de fidelitate, fiind interzise in mod expres de art. 50 lit. d din Regulamentul Intern
Anexeaza contract de munca, acte ce au stat la baza emiterii deciziei de sanctionare disciplinara
Deliberand asupra cererii de chemare in judecata formulate, prin prisma materialului probator administrat, tribunalul o apreciaza ca nefondata si o va respinge, pentru motivele ce succed:
Reclamantul a fost salariatul paratei in functia de Manager vanzari, astfel dupa cum rezulta din contractul de munca 6185/6.09.2006, modificat prin actul aditional nr. 2/5.05.2008 (fila 73-75 dosar)
La data de 9.12.2013 reclamantul a infiintat, in calitate de unic asociat, societatea comerciala N. SRL, avand ca obiect de activitate principal comert cu amanuntul in standuri, chioscuri si piete al altor produse (fila 87-88 dosar)
In fapt, dupa cum rezulta din chiar notificarea emisa de reclamant la 20.05.2014 (fila 20-22 dosar), SC N. SA comercializeaza, prin intermediul unui stand deschis in incinta targului de masini Vitan, o serie de produse, printre care si lacuri si vopsele produse de P. (parata in cauza).
Prin decizia 122/10.06.2014 s-a dispus desfacerea contractului de munca al reclamantului, in baza dispozitiilor art. 252 alin 1 rap. la art. 40 (1) lit. e, art. 61 lit. a, art. 247 alin 1 si art. 248 alin 1 lit. e C.muncii, retinandu-se in esenta ca prin infiintarea SC N. SA, al carei unic asociat este, reclamantul a incalcat obligatia de fidelitate generala a salariatului catre societate.
In ce priveste sustinerea reclamantului cu privire la imprejurarea ca dreptul paratei de a aplica sanctiunea dsciplinara era prescris tribunalul retine in drept art. 252 alin 1 C.muncii, ale carui dispozitii relevante prevad: „Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei”
Textul de lege sus-citat instituie doua termene: unul de prescriptie, de 30 de zile de la data luarii la cunostinta de savarsirea abaterii disciplinare si unul de decadere, de 6 luni de la data savarsirii faptei.
In ce priveste termenul de prescriptie de 30 zile tribunalul retine ca, asa cum ICCJ a stabilit prin Decizia …/12.11.2012 pronuntata in interesul legii si obligatorie pentru instante, acesta incepe sa curga de la data la care in urma finalizarii cercetarii disciplinare, fapta a fost calificata ca abatere disciplinara
Din analiza actelor aflate la dispozitia sa tribunalul retine ca cercetarea disciplinara urmata in cauza a fost finalizata cu incherea procesului verbal 46385/5.06.2014, prin care s-a constatat ca fapta sesizata constituie abatere disciplinara si s-a propus aplicarea sanctiunii (126-134 dosar)
In consecinta, se retine de catre instanta ca aceasta este data de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie de 30 zile prevazut de art. 252 alin 1 C.muncii, decizia contestata, emisa la 10.06.2014, fiind emisa inauntrul acestui termen.
In ce priveste termenul de decadere de 6 luni de la data savarsirii faptei tribunalul retine ca, desi real ca societatea N. a fost inmatriculata la Registrul Comertului in luna decembrie 2013, totusi relevanta sub aspectul abaterii disciplinare retinute nu este aceasta data ci data de la care reclamantul a inceput sa vanda prin intermediul acestei societati produse de natura celor pe care le produce si comercializeaza si P.
Ori in lipsa oricaror alte informatii si probe contrarii, aceasta data este cea de 2.04.2014, data la care directorul general al A. C., distribuitor al paratei, a sesizat deschiderea magazinului reclamantului in incinta Targului Vitan.
Fara a aprecia, asa cum sustine parata, ca ar putea fi vorba despre o abatere disciplinara continua, o astfel de notiune nefiind definita de codul muncii si nici de Legea 62/2011, tribunalul retine totusi ca data de la care a inceput sa curga termenul de decadere de 6 luni prevazut de art. 252 alin 1 C.muncii este cea mai sus indicata, astfel incat decizia de santionare a fost emisa inauntrul acestui termen.
In ce priveste fondul contestatiei formulate tribunalul retine, in primul rand, ca raportul juridic de muncă se întemeiază pe încrederea reciprocă a celor două părţi, salariat şi angajator, precum şi pe principiul bunei-credinţe – art. 8 C. muncii. încrederii manifestate de angajator îi corespunde obligaţia de fidelitate a salariatului.
In mod tradiţional, în doctrina de specialitate obligaţia de fidelitate a fost definită ca fiind îndatorirea salariatului de a urmări, în executarea muncii sale, interesele legitime ale angajatorului şi de a se abţine de la orice acţiune având ca scop sau efect afectarea acestor interese.
Dispoziţiile art. 39 alin. (2) lit. d) C. muncii, potrivit cărora salariatului îi revine ca principală obligaţie fidelitatea faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu, nu îl îndreptăţesc pe angajator să procedeze la sancţionarea disciplinară a salariatului ce prestează o activitate concurentă pe perioada executării CIM, în lipsa unei interdicţii exprese în acest sens cuprinse în CCM, CIM ori în regulamentul intern.
In sens general, obligaţia de fidelitate, înţeleasă ca obligaţie de a face, poate fi scindată în obligaţia de neconcurenţă, constând în obligaţia salariatului de a nu-1 concura pe angajatorul său pe parcursul executării CIM, şi în obligaţia de confidenţialitate (rezervă, reţinere), constând în obligaţia salariatului de a nu dezvălui datele secrete ale angajatorului.
Componentă a disciplinei muncii, obligaţia de fidelitate este reglementată de prevederile art. 39 alin. (2) lit. d) C. muncii, în speţă şi de lit. m) pct. 2, lit. c) din CIM al intimatului C.C.R., iar în mod distinct şi corelat art. 39 alin. (2) lit. f) C. muncii reglementează şi obligaţia salariatului de a respecta secretul de serviciu. Cele două obligaţii de fidelitate şi de respectare a secretului de serviciu (confidenţialitate) se află una faţă de alta într-un raport de la întreg la parte. Altfel spus, în înţelesul său complet, obligaţia de fidelitate încorporează şi obligaţia de confidenţialitate (de a nu divulga secretul de serviciu).
Obligaţia de fidelitate nu îl împiedică pe salariat să lucreze în cumul de funcţii/posturi dacă printr-un astfel de cumul nu îl concurează pe angajatorul său. Investită cu un conflict de muncă între angajator şi angajat având ca obiect încălcarea sau nu a clauzei de fidelitate printr-un anumit cumul, instanţa de judecată va trebui să aplice, prin analogie, unele criterii avute în vedere de legiuitor în cadrul art. 21 C. muncii pentru concretizarea clauzei de neconcurenţă, în mod special cele referitoare la natura activităţii prestate, tipul de activitate desfăşurat de angajator, cunoaşterea sau nu de către acesta din urmă a activităţii desfăşurate de salariatul său.
Aplicand aceste considerente teoretice la speta de fata tribunalul retine ca prin Codul de conduita al societatii s-a prevazut ca angajatii P.O. nu pot avea relatii de parteneriat sau alte relatii de afaceri cu companii care opereaza in acelasi sector de activitate (fila 102 dosar)
Tribunalul retine, de asemenea, ca printre sarcinile specifice postului de manager vanzari zonal, ocupat de reclamant, se numara si evaluarea si analiza concurentei, prezenta pe piata, produse, servicii, preturi, politici de implementare, precum si respectarea si aplicarea politicilor generale ale firmei in domeniul vanzarilor
De asemenea, art. 8 din Regulamentul de ordine interioara al societatii enumera printre obligatiile salariatilor obligatia de fidelitate fata de angajator.
Nu mai putin, la art. 50 din ROI se se interzice desfasurarea oricaror activitati care sa conduca la concurenta neloiala, cares e evidentiaza prin „1) prestarea in interesul propriu sau al unui tert a unei activitati care se afla in concurenta cu cea prestata de angajator”
In cauza tribunalul retine ca SC N. SRL, al carei unic asociat este reclamantul, are ca obiect de activitate concret comercializarea de chituri, vopseluri si diluanti, inclusiv dintre cei produsi de P., insa fara a se limita la acestia.
Este lipsit de relevanta faptul ca aceasta societate este una mica, neavand puterea financiara a paratei, cata vreme reclamantul nu avea acordul angajatorului sau spre a comercializa, in nume propriu sau in folosul unor terti, produse ale acestuia.
Nu mai putin, se retine ca reclamantul nici nu a adus la cunostinta angajatorului sau infiintarea acestei societati, desi ea a fost infiintata cu scopul de a comercializa, printre alte produse, si vopseluri si diluanti, asa cum de altfel sugereaza si numele.
In aceste conditii tribunalul apreciaza ca reclamantul si-a incalcat obligatia generala de fidelitate fata de angajator, incalcare ce exista chiar si in lipsa vreunui prejudiciu material cert, si apreciaza, de aceea, actiunea ca nefondata si sub acest aspect.
In ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de catre parata tribunalul retine ca aceasta a depus, in dovedirea lor, la dosar, in copie certificata, o factura fiscala privind onorariul de avocat, un numar de trei extrase de cont si o serie de bonuri fiscale de achizitionare combustibil.
Tribunalul retine ca dispozitiile art. 453 alin 1 C.pr.civ reglementează un aspect al raportului juridic de drept procesual, textul stabilind că „Partea care cade în pretenţiuni, va fi obligată, la cererea partii care a castigat, să ii plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
În cadrul acestui raport, instanţa va determina cuantumul cheltuielilor de judecată, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câştigătoare.
O componentă a cheltuielilor de judecată este constituită din onorariile de avocat, care se stabilesc pe baza reglementării cuprinse în Legea nr. 51/1998.
În cadrul operaţiei de determinare a cheltuielilor de judecată, instanţa va analiza în ce măsură cheltuielile făcute de partea care a câştigat procesul sunt justificate.
Astfel, in ceea ce priveşte onorariile de avocat, acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Justificarea acestui raţionament are în vedere că în raport de actele justificative ale plăţilor efectuate, instanţa va acorda cheltuielile de judecată, iar dispozitivul hotărârii poate fi pus în executare silită în ceea ce priveşte aceste cheltuieli.
Deci, dreptul de creanţă al părţii căreia i-au fost acordate cheltuieli de judecată este stabilit prin hotărârea instanţei, care va constitui înscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli.
In cauza tribunalul retine ca, desi real ca parata a depus la dosar o copie a facturii fiscale emise de aparator, acesteia nu i-a fost anexat documentul de plata ci doar un extras de cont, si acesta vizand alta suma, mult mai mare.
In ce priveste cheltuielile de deplasare, tribunalul retine ca in dovedirea acestora a fost anexat un bon fiscal de 99,96 lei si o factura fiscala de decontare cheltuieli in cuantum de 100 lei., reprezentand c/valoare carburant necesar parcurgerii, in medie, a unei distante de aproximativ 200 km.
Fara a interveni in contractul dintre client si aparatorul sau tribunalul nu poate totusi sa nu retina ca o astfel de suma este nejustificata in raport de imprejurarea ca sediul Tribunalului Ilfov se afla la Buftea, la o distanta medie de aproximativ 20 de kilometri de centrul Bucurestiului
Asa stand lucrurile, apreciind fata de cele de mai sus ca nu s-a facut dovada faptului ca aceste cheltuieli au fost justificate de necesitatea ca aparatorul paratei sa se deplaseze la termene, tribunalul nu va acorda nicio suma cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge actiunea formulata de reclamantul P. A., domiciliat in sat D., com. B., str. …. nr. …, jud. Ilfov in contradictoriu cu parata SC P.SA cu sediul ales la SPA S., P., V. in B., str. …. nr. …, sect. … ca nefondata
Cu apel in 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Tribunalul Ilfov
Pronunţată în şedinţa publică de la 22 Octombrie 2014
PRESEDINTE, ASISTENT JUDICIAR, ASISTENT JUDICIAR,
GREFIER,
A.C. 24 Octombrie 2014
