Prin cererea formulată, reclamantul S.I. a solicitat în contradictoriu cu
pârâta S.D. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată aceasta din
urmă să-i achite o sumă de bani reprezentând plată nedatorată.
A motivat reclamantul că printr-o hotărâre judecătorească au fost
partajate bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei şi a fost obligat să-i
plătească pârâtei sultă, iar aceasta din urmă să-i achite lui cheltuieli de
judecată.
Reclamantul a depus în contul pârâtei diferenţa dintre sulta pe care o
datora şi suma pe care aceasta trebuia să o achite cu titlu de cheltuieli de
judecata. A solicitat pârâtei să-i dea o declaraţie prin care să confirme plata
datoriei, care îi era necesară în vederea întabulării dreptului de proprietate
asupra apartamentului ce-i fusese atribuit în urma partajului, dar aceasta, cu
rea-credinţă, a refuzat, astfel că pentru a se elibera de obligaţia de plată, a
fost nevoit să urmeze procedura ofertei de plată şi a consemnaţiunii, urmată
de validarea acesteia de către instanţă, plătind încă o dată, aceeaşi sumă cu
toate spezele şi dobânzile la zi.
Fiind îndeplinite cerinţele art. 1092 C. civ., instanţa a admis acţiunea
şi a obligat pârâta să-i achite reclamantului suma reprezentând plată
nedatorată.
