JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
Sentinţa penală nr. 231 din 22 aprilie 2009
Principiul constituţional potrivit căruia nimănui nu îi este permis să îşi facă singur dreptate; Infracţiunea de distrugere
S-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 2850/288/2009 din 31.03.2009 plângerea formulată petenta SC A. SRL, în temeiul disp. art. 2781 C.p.p, împotriva soluţiei procurorului dispusă în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nr. 4577/P/2008 din 28.01.2009 prin care, în temeiul disp. art. 228 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 10 lit. d C.p.p. ,a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe A. I. , sub aspectul infr. prev. de art.217 C.p.
Prin plângere petenta solicită admiterea plângerii, desfiinţarea soluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale în vederea începerii urmăririi penale.
Se mai arată că din procesul verbal încheiat de ag. sef. P. V. şi ag. V. A., ambii din cadrul Postului de Politie F., reiese foarte clar că A. I. a astupat căminul de vizitare, l-a betonat (fiind văzut chiar de organele de politie) iar ulterior a împiedicat angajaţii societăţii să repună conducta în funcţiune, săvârşind infracţiunea prev. de art. 217 C.p. Mai precizează că intimatul a avut reprezentarea faptelor şi consecinţelor, ştiind că astuparea căminului de vizitare şi betonare, are ca efect împiedicarea, oprirea activităţii şi distrugerea pompelor şi, totuşi, a acţionat cu bună ştiinţă, drept dovadă şi faptul că atunci când reprezentanţii societăţii au intervenit pentru restabilirea situaţiei , acesta i-a împiedicat să facă acest lucru.
În cauză a fost ataşat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nr. 4577/P/2008.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală şi a înscrisurilor ataşate ( hotărâri judecătoreşti, copii de pe o factură fiscală, de pe rapoartele de producţie din luna iulie 2008, întocmită de SC A. SRL), instanţa constată următoarele;
Prin rezoluţia din 28.01.2009 adoptată în dosarul nr. 4577/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe A. I., sub aspectul infr. prev. de art.217 C.p.
S-a reţinut de către procuror că la data de 16.07.2008, făptuitorul A. I. a închis un robinet de la o vană ce se afla pe terenul său , după care a astupat căminul cu nisip şi l-a betonat şi , datorită acestui fapt, s-au ars două pompe de apă reziduală de la fermele de pui şi abatorul de păsări.
S-a apreciat că nu se poate reţine în sarcina făptuitorului săvârşirea inf. prev. de art. 217 C.p., deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că acesta a avut intenţia să distrugă cele două pompe.
Prin rezoluţia prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nr. 197/II/2/2008 din 09.03.2009, a fost respinsă plângerea petentei formulată împotriva acestei soluţii.
În cuprinsul rezoluţiei se mai arată că, din reexaminarea actelor premergătoare începerii urmăriri rezultă faptul că, după ce la datele de 09.06.2008 şi 15.07.2008 a notificat societatea persoană vătămată pentru a proceda la dezafectarea conductei care trece pe terenul său, în data de 16.07.2008, numitul A. I. a închis vana conductei din cămin, umplându-l cu nisip.
În data de 16.07.2008, organele de politie s-au deplasat la faţa locului şi din procesul –verbal de la fila 8 dosar rezultă faptul că făptuitorului i s-a a dus la cunoştinţă împrejurarea că, dacă menţine conducta închisă, procesul de producţie din cadrul fermelor de pui, abator şi celelalte sectoare de activitate, nu se poate desfăşura.
În raport de cele menţionate, s-a reţinut că în sarcina numitului A. I. nu se poate reţine comiterea infracţiunii de distrugere, rezolvarea litigiului putând fi realizată pe cale civilă, din dosar rezultând că partea vătămată a procedat la promovarea unei acţiuni civile privind angajarea răspunderii civile delictuale.
Împotriva soluţiei procurorului petenta s-a adresat instanţei la data de 31.03.2009, în termen legal, cu plângere întemeiată pe disp. art. 278 1 C.p.p.
Instanţa constată că plângerea petentei este fondată.
Astfel, în primul rând procurorul a analizat elementele constitutive ale infracţiuni de distrugere doar cu privire la unele din modalităţile de săvârşire ale elementului material şi implicit asupra unui anumit gen de urmări, respectiv distrugerea (prin ardere) a două puncte de apă reziduală, ignorând că infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 C.p. poate avea ca urmare nu doar distrugerea sau degradarea unor bunuri (pompele de apă) ci şi aducerea în stare de neîntrebuinţare a unor bunuri( în speţă a conductei de apă reziduală şi a căminului de vizitare ), constând în pierderea temporară sau permanentă a posibilităţii de folosire în conformitate cu destinaţia specifică a acestora, prin acţiunea făptuitorului de închidere a robinetului conductei şi astuparea cu nisip şi betonarea căminului de vizitare, bunurile menţionate fiind făcute inutilizabile, cel puţin temporar.
Importantă este însă, în speţă, analizarea elementului subiectiv al infracţiunii de distrugere, pentru a observa dacă intimatul a acţionat cu intenţie (directă sau indirectă), săvârşind cu vinovăţie o faptă prevăzută de legea penală cauzatoare de prejudicii, îndreptată împotriva patrimoniului petentei.
Intimatul a susţinut că a acţionat de o astfel de manieră în vederea asigurării realizării şi respectării unui atribut al dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv dreptul de folosinţă conform cu destinaţia acestuia, şi totodată, în scopul împiedicării continuării unor fapte prejudiciabile, constând în scurgeri de dejecţii pe teren şi a emanării de mirosuri pestilenţiale care împiedicau folosinţa normală a bunului.
În acest sens, intimatul a făcut şi unele demersuri către petentă pe care a avertizat-o că se impune să efectueze imediat activităţile necesare, pentru înlăturarea unor astfel de urmări, aducând-i la cunoştinţă că în caz de neconformare intenţionează să întrerupă conducta ce face legătura între Staţia de Epurare şi Abatorul F. .
Ca răspuns, petenta i-a comunicat intimatului o notificare la data de 12.06.2008, în care îi aduce la cunoştinţă situaţia juridică a terenului, apreciată de aceasta şi din prisma dreptului de superficie pe care petenta a susţinut că îl are asupra terenului (determinat de dreptul său de proprietate asupra conductei şi căminelor de vizitare amplasate pe terenul intimatului), consolidat prin prescripţia achizitivă de 30 ani, precum şi unele consideraţii cu privire la prescripţia extinctivă a dreptului la acţiunea personală ( obligaţie de a face) pe care acesta ar putea-o promova împotriva SC A. SRL.
În cuprinsul adresei, petenta a dat asigurarea că va analiza şi posibilitatea mutării traseului conductei, însă acest lucru este imposibil de realizat in intervalul de numai câteva zile propus de intimat, lucrarea presupunând obţinerea unor autorizaţii de construcţii, avize, aprobări, investiţii, ce necesită timp.
La finalul notificării se atrage în mod ferm atenţia că orice acţiune ar fi întreprinsă de intimat pe cont propriu şi fără autorizarea vreunei instanţe de judecată, pentru obturarea canalului sau a căminelor de vizitare, distrugerea acestora ori alte care să perturbe activitatea SC A. SRL, nu numai că vor îndreptăţi petenta să pretindă daune pentru pagubele materiale pe care i le-ar produce în mod cert dar vor justifica şi promovarea plângerii penale pentru faptele penale sub incidenţa cărora cad actele intimatului.
A. I. a ignorat conţinutul notificării şi avertizările petentei iar la data de 15.07.2008 a ameninţat din nou SC A. SRL cu dezafectarea conductei, fapt ce a determinat-o pe petentă să ceară sprijinul organelor locale de politie, cărora le-a solicitat o intervenţie în vederea explicării situaţiei şi a împiedicării unor acţiuni ilicite din partea intimatului care ar avea drept consecinţă întreruperea totală a activităţii societăţii.
În ziua următoare, A. I. a acţionat pe cont propriu şi a transpus în practică avertizările şi ameninţările anterioare, închizând robinetul conductei şi astupând cu nisip căminul de vizitare, pe care l-a betonat.
Totodată, a refuzat orice discuţie şi înţelegere cu reprezentanţii SC A. SRL, care însoţiţi de organele de politie s-au prezentat la faţa locului pentru a împiedica acţiunile implicite ale făptuitorului, ignorând posibilitatea reală a producerii unor consecinţe păgubitoare importante pentru societatea SC A. SRL ( practic, paralizarea activităţii acesteia ), pe care administratorii petentei şi organele de politie au încercat să i le explice.
Imediat, consecinţele nefaste ale acţiunilor intimatului s-au făcut simţite, procesul de producţie din cadrul fermelor de pui şi abatorului, precum şi a celorlalte sectoare de activitate fiind serios afectat (astfel cum rezultă şi din rapoartele de producţie depuse la dosar, cu referire la momentele imediat ulterioare comiterii faptei), ca urmare a imposibilităţii evacuării apelor reziduale rezultate.
Cu această ocazie, petenta a susţinut că două motoare ale unor pompe de evacuare a apelor reziduale s-au ars, prin suprasolicitare. Acest aspect urmează a fi verificat şi analizat, având în vedere că, cel puţin aparent, există unele diferenţe între caracteristicile – de putere – număr de kw – , între cele două pompe menţionate la adresa de la fila 12 dosar urmărire penală şi cele menţionate în facturile de la filele 32,33 dosar instanţă – care , de altfel, sunt şi într-un număr mai mare decât cel reclamat – ceea ce ar putea însemna că nu este exclusă şi o altă cauză de ardere a respectivelor motoare.
Pentru înlăturarea urmărilor faptei intimatului, petenta a fost nevoită să se adreseze de urgenţă Judecătoriei Rm.Vâlcea, pe calea unei ordonanţe preşedinţiale, pentru ca instanţa să îl oblige pe A. I. să îi permită accesul la conductă şi de a nu face lucrări cu privire la aceasta. Acţiunea a fost admisă prin sent. civ. nr. 4207/17.07.2008 (dosar 5429/288/2008) iar hotărârea a fost executată de îndată, limitându-se, astfel, consecinţele păgubitoare ale infracţiunii.
Susţinerile intimatului, în sensul că a procedat la obturarea conductei şi căminului în vederea protejării şi realizării dreptului său de proprietate asupra terenului, afectat de scurgerile de dejecţii şi de mirosurile fetide emanate, nu pot fi primite în nicio împrejurare, pentru simplul motiv că acesta nu a uzat de căile legale pentru valorificarea dreptului său, tulburând astfel paşnica şi legitima folosire a conductei şi căminului de vizitare de către petentă, făcându-şi singur dreptate, pe căi nepermise de lege, prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Principiul constituţional potrivit căruia nimănui nu îi este permis să îşi facă singur dreptate, degajat din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 1 alin. 5, 16 alin. 2, 21 alin. 1 şi 26 alin. 1 din Constituţie impune ca în situaţia în care o persoană fizică sau juridică are un diferend sau litigiu de orice natură (civilă, penală) cu o altă persoană să recurgă în caz de neînţelegere la justiţie ca serviciu public specializat al statului, într-un stat de drept fiind interzise, fără nici o deosebire, acţiunile de justiţie privată, pe cont propriu.
La data de 16.07.2008, deşi avea, neîndoielnic, posibilitatea reală (chiar de mai multă vreme, având în vedere că intimatul era proprietar asupra terenului de cca. 4 ani ) de a se adresa instanţei de judecată competente, cu o acţiune civilă (inclusiv cu o acţiune cu caracter urgent, cum este cazul ordonanţei preşedinţiale), pentru înlăturarea urmărilor negative sau prejudiciabile pe care le producea traversarea terenului de către conducta de apă reziduală, intimatul( care nu avut, de altfel, nici un moment intenţia să recurgă la justiţia statală), nesocotind atât ordinea de drept ocrotită de legea penală cât şi drepturile şi interesele concurente ale petentei, a tranşat cu de la sine putere litigiul dintre el şi acesta, închizând conducta şi, foarte semnificativ în acest sens, betonând căminul de vizitare.
Procedând astfel, a înfrânt voinţa legiuitorului şi a săvârşit cu vinovăţie (intenţie indirectă) o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.p.
Faţă de aceste considerente, instanţa constată că soluţia procurorului este netemeinică şi nelegală, astfel că va dispune desfiinţarea rezoluţiei şi va trimite dosarul procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.
Cu ocazia continuării cercetărilor vor fi reaudiate părţile precum şi orice persoană care are cunoştinţă despre împrejurări relevante cu privire la fapta intimatului şi urmările acesteia, va fi stabilit pe bază de dovezi certe prejudiciul cauzat petentei şi vor fi efectuate orice alte activităţi necesare justei soluţionări a cauzei sub toate aspectele.
În conformitate cu disp. art. 192 alin. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciar vor rămâne în sarcina statului
Judecător Valentin Vlad
~ 1 ~
