SENTINTA CIVILA NR. 3877
Sedinta publica din data de 07 octombrie 2011
Prin cererea adresata acestei instante si înregistrata sub nr. … /88/2010, Nazare Catalina a chemat în judecata pe pârâta S.C. … S.R.L. … pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligata pârâta la plata drepturilor salariale de la data angajarii si pâna în prezent conform functiei ocupate si plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, ore suplimentare pentru perioada 01.02 – 08.11.2010 cât si la plata dobânzii legale pentru drepturile banesti cuvenite pâna la plata efectiva a acestora.
Tot prin cererea de chemare în judecata, reclamanta a solicitat sa fie integrata în functia detinuta anterior.
În motivare, reclamanta a aratat ca în perioada 01.02.2010 – 08.11.2011 a desfasurat activitate de agent de paza la punctul Apele Române – Tulcea, unde societatea pârâta avea încheiat contract de prestari servicii de paza în aceasta institutie.
A precizat reclamanta ca a fost disponibilizata si ca nu i s-au platit drepturile salariale cuvenite.
În drept, cererea a fost întemeiata pe disp. art. 16 alin. 2 din codul muncii, iar în dovedire, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, programare, foi colective de prezenta, procese-verbale de predare-primire, raspuns la întâmpinare, adeverinta nr. 3630111363847/2011, C.I., carnet de munca si în original adeverinta nr. AR 13386/2011.
În aparare, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, concluzii scrise si, în copie, contractul civil încheiat cu reclamanta si dovada achitarii drepturilor salariale.
Prin întâmpinare, pârâta a aratat ca reclamanta a prestat în favoarea societatii activitate în baza unui contract civil.
A precizat pârâta ca pentru activitatea prestata societatea a întocmit state de plata si i-a achitat reclamantei drepturile banesti cuvenite.
Examinând actiunea în raport de probele administrate în cauza, instanta retine urmatoarele:
Asa cum rezulta din declaratiile martorilor audiati în cauza, între reclamanta si angajatorul S.C. … S.R.L. Bucuresti au existat raporturi de munca concretizate în prestarea, respectiv plata unor servicii de paza.
Contractul civil încheiat între reclamanta si angajator pe durata nedeterminata, statele de salarii depuse de pârâta vizând perioada februarie 2010 – noiembrie 2010 si foile colective de prezenta aflate la dosarul cauzei, nu vor fi avute în vedere de instanta, întrucât acestea au fost defaimate ca fiind false si ulterior înlaturate din categoria probatoriilor, în temeiul art. 182 alin. (2) Cod procedura civila, asa cum rezulta si din încheierea de sedinta din data de 01.06.2011.
Conform proceselor-verbale de predare-primire a turelor rezulta prestarea de munca în perioada februarie – septembrie 2010, precum si efectuarea unor ture pe timpul noptii, însa martorii nu au putut relata cu exactitate perioada în care au fost efectuate acestea.
În lipsa unor probatorii suplimentare, cum ar fi proba cu expertiza contabila (care, desi a fost încuviintata, nu a putut fi administrata), instanta nu poate stabili cu certitudine nici perioada în care s-a prestat munca efectiva, nici munca pe timpul noptii si nici partea neachitata din drepturile salariale (asa cum s-a solicitat).
Potrivit art. 159 alin. (1) Codul muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, pentru munca prestata în baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Cum însa instanta nu poate cuantifica munca depusa de reclamanta, inclusiv munca suplimentara sau pe timpul noptii, aceste capete de cerere vor fi respinse ca nefondate.
Fata de capetele de cerere privind reintegrarea în functia avuta si obligarea pârâtei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate majorate si reactualizate, instanta retine urmatoarele:
Calitatea de salariat înceteaza la data la care societatea angajatoare emite o decizie de încetare a contractului individual de munca.
Instanta retine ca la dosarul cauzei nu a fost depusa o decizie de concediere si, de asemenea, mai retine ca reclamanta nu a formulat în cauza contestatie împotriva unei decizii de concediere, ca sa poata solicita reintegrarea si plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate.
Art. 80 alin. 1 din Codul muncii prevede ca “în cazul în care concedierea a fost efectuata în mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”, iar alin. 2 al aceluiasi articol prevede ca “la solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile în situatia anterioara emiterii actului de concediere”. Din întregul probatoriu administrat nu a reiesit modul în care s-a pus capat raporturilor de munca pentru a se putea analiza culpa vreuneia dintre parti.
Fata de aceste considerente, instanta urmeaza a respinge ca nefondate si capetele de cerere privind reintegrarea în functia avuta si obligarea pârâtei la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate.
Atât din fisele colective de prezenta cât si din depozitiile martorilor audiati în cauza, rezulta ca reclamanta nu a efectuat ore suplimentare.
Prin urmare, instanta va respinge ca nefondat si capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata orelor lucrate suplimentar.
Întrucât cererea reclamantei este nefondata, instanta constata ca este nefondat si capatul de cerere privind plata dobânzii legale.
Având în vedere ca pârâta a efectuat cheltuieli de judecata în cauza, iar cererea reclamantei este nefondata, instanta urmeaza a obliga reclamanta sa plateasca pârâtei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
2
