TIP SPETA: SENTINTA CIVILA
AUTOR: JUDECATORIA IASI
DOMENIU ASOCIAT: CERERI
Dosar nr. 16657/245/2007
DATA SI NUMARUL: Sentinta civila nr. 12247/02.12.2009
TITLU: Obligatie de a face. Ridicare post transformare energie electrica
Prin cererea înregistrata pe rolul instantei sub nr. .. , astfel cum a fost
precizata , reclamantii M .C si M. D. au chemat în judecata pe pârâta SC E.On
Moldova Distributie SA, solicitând sa se pronunte o hotarâre prin care :
– sa ridice, pe cheltuiala proprie, postul de transformare construit pe
parcela tarlaua 57, teren proprietatea reclamantilor.
– sa fie obligata pârâta la plata sumei de 24750 lei reprezentând
contravaloarea lipsei de folosinta teren .
Motivând actiunea arata reclamantii urmatoarele aspecte :
Sunt proprietarii terenului aratat .
In lunile iunie-iulie a anului 2005, in timp ce reclamantii se aflau in
In lunile iunie-iulie a anului 2005, in timp ce reclamantii se aflau in
strainatate, SC Elco SA Iasi, in calitate de executant pentru investitorul FDFEE
Electrica Moldova-Sucursala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice Iasi, a
ridicat un punct de transformare a energiei electrice pe terenul proprietatea
reclamantilor, ocupându-le astfel în mod abuziv terenul .
Desi i-au solicitat pârâtei sa ridice punctul de transformare a energiei
electrice aceasta a refuzat .
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea actiunii .
Astfel în 12.05.2005, la solicitarea paratei SC E.On Moldova Distributie SA,
prin reprezentant SC Electrica SA FDFEE Electrica Moldova-Sucursala Iasi, Primaria
comunei Valea Lupului a eliberat acesteia autorizatia de construire nr.40/12.05.2005
comunei Valea Lupului a eliberat acesteia autorizatia de construire nr.40/12.05.2005
(fila 33) in scopul executarii unei lucrari intitulate “Extindere retele electrice de j.t. in
(fila 33) in scopul executarii unei lucrari intitulate “Extindere retele electrice de j.t. in
sat Valea Lupului, comuna Valea Lupului, jud.Iasi”, lucrare care cuprinde si
sat Valea Lupului, comuna Valea Lupului, jud.Iasi”, lucrare care cuprinde si
construirea unui punct de transformare PT 20/0,04 KV tip compact in anvelopa de
construirea unui punct de transformare PT 20/0,04 KV tip compact in anvelopa de
beton (PT”B.
Aceasta lucrare “punct de transformare” a fost edificata in data de
08.09.2005, cand reclamantii erau acasa,în baza autorizatiei de construire
nr.40/12.05.2005 in scopul executarii unei lucrari intitulate “Extindere retele electrice
de j.t.
Deasemenea parata considera ca interventia legislativa din anul 2007, prin
Legea nr.13 a energiei electrice, publicata in Monitorul Oficial nr.51/23.01.2007, ar
impune aplicarea art.37 alin.4, care precizeaza ca: “terenurile pe care se situeaza
retelele electrice de distributie existente la data intrarii in vigoare a prezentei legi
sunt si raman proprietate publica”.
.Analizand instanta constata urmatoarele
Prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.3326/31.10.2003
reclamantii au dobândit în proprietate suprafata de 503,960 mp teren, identificat cu
nr.cadastral 375, amplasat in tarlaua nr.57, parcela nr.2/2(2068/3/1/5/2/2). La
momentul intrarii in proprietatea reclamantilor, acest teren era liber, neconstruit si
nu se afla amplasat nici un punct de transformare a energiei electrice.
Initial terenul a fost amplasat in extravilanul comunei Rediu, insa ulterior a
ajuns in intravilanul satului Valea Lupului)
Pe acest teren reclamantii au edificat un imobil locuinta, in baza
autorizatiei de construire nr.98/29.09.2005 (375. Intreaga suprafata de teren a fost
delimitata de vecinatati, fiind imprejmuita cu gard.
In 12.05.2005, la solicitarea paratei SC E.On Moldova Distributie SA, prin
reprezentant SC Electrica SA FDFEE Electrica Moldova-Sucursala Iasi, Primaria
beton (PT”B”), identificandu-se terenul cu nr.cadastral 372, pentru ca in certificatul
de urbanism sa se precizeze ca terenul este pe domeniu public.
strainatate, aspect confirmat de martorul audiat in cauza, SC Elco SA Iasi, in calitate
de executant pentru investitorul FDFEE Electrica Moldova-Sucursala de Distributie si
Furnizare a Energiei Electrice Iasi, a ridicat punctul de transformare a energiei
electrice pe terenul proprietatea reclamantilor si nu pe terenul proprietate publica
identificat in autorizatia de construire nr.40/12.05.2005.
Instanta va retine ca aceasta lucrare “punct de transformare” a fost
edificata in perioada iunie-iulie 2005 fara acordul sau stirea proprietarilor, plecati de
la domiciliu, si nu in data de 08.09.2005, cand acestia erau acasa, asa cum afirma
parata, indicand data mentionata pe procesul-verbal de receptie la terminarea
lucrarii (fila 38). Aceste aspecte au fost retinute astfel, avand in vedere ca data de
08.09.2005 marcheaza momentul la care s-a receptionat intreaga lucrare ce a facut
obiectul autorizatiei de construire nr.40, respectiv “Extindere retele electrice de j.t. sat
Valea Lupului, comuna Valea Lupului, jud.Iasi”, in cadrul careia edificarea punctului
de transformare este doar unul din obiective, nerezultand din inscrisurile depuse de
parata decat data finala de receptie a intregii lucrari.
Parata a aratat in aparare ca lucrarea punct trafo a fost amplasata pe
domeniul public in baza autorizatiei de construire nr.40, ca este o lucrare de interes
public si ca nu poate fi mutata, insa din expertiza topometrica Dumitru Raileanu
aflata la dosar, precum si din plansele fotografice (filele 116-122) coroborate cu
declaratia martorului Lupu Marius Gabriel, rezulta dincolo de orice indoiala ca acest
punct de transformare s-a edificat pe proprietatea reclamantilor, nefiind vorba nici
un moment de o eventuala confuzie de amplasamente, ori de vreo suprapunere de
amplasamente.
Din documentatia aferenta autorizatiei de construire nr.40/12.05.2005
eliberata paratei rezulta fara dubiu ca terenul este amplasat pe domeniul public,
avand numarul cadastral 372, in timp ce terenul la care face referire autorizatia de
construire nr. 98/29.09.2005, proprietatea reclamantilor apartine proprietatii private,
fiind identificat prin numar cadastral 375.
Paratii nu au fost nici un moment in eroare cu privire la terenul pe care s-a
edificat acest punct trafo, fie si numai in considerarea faptului ca la data edificarii,
terenul proprietatea reclamantilor era imprejmuit cu gard si amplasat intre alte
gospodarii, aspect care ar fi impus cel putin o minima verificare din partea unui
constructor si al unui beneficiar diligenti si de buna credinta care stiu ca se afla pe
domeniul public.
Desi parata considera ca interventia legislativa din anul 2007, prin Legea
nr.13 a energiei electrice, publicata in Monitorul Oficial nr.51/23.01.2007, ar impune
aplicarea art.37 alin.4, care precizeaza ca: “terenurile pe care se situeaza retelele
electrice de distributie existente la data intrarii in vigoare a prezentei legi sunt si
raman proprietate publica”, instanta constata ca ipoteza normei se raporteaza la acele
terenuri aflate ab initio in proprietate publica, si nu terenuri care, prin faptul ilicit al
construirii fara drept a unor cladiri de interes public, ar deveni astfel domeniu
public.
In caz contrar, s-ar crea posibilitatea unor exproprieri abuzive si arbitrare
asupra proprietatii private, fara temei legal si fara prealabila despagubire, incalcand
flagrant nu doar legislatia interna dar si pe cea internationala.
Astfel, in dispretul total al proprietatii private, si in pofida autorizatiei de
construire eliberata pentru un teren identificat cu nr.cadastral diferit de al
reclamantilor, parata arata in intampinare ca nu este necesar acordul reclamantilor
pentru constructia punctului trafo intrucat terenul este (sau a devenit) proprietate
publica.
Asa cum s-a aratat, imprejmuirea terenului proprietate privata a
reclamantilor a existat la momentul edificarii punctului de transformare, parata fiind
obligata sa respecte dreptul de proprietate al reclamantilor Martiniuc Constantin si
Martiniuc Daniela.
Faptul edificarii cu rea-credinta a unei constructii de interes public pe un
teren aflat in proprietate privata reprezinta o incalcare flagranta a proprietatii
private, incalcand protectia recunoscuta si garantata atat de Constitutia Romaniei cat
si de art.1 din Procolul aditional nr.1 al Conventiei EDO:
“Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si
în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform
interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a
amenzilor.”
Dreptul la respectarea proprietatii bunurilor, corolar al drepturilor
patrimoniale, se bucura de o protectie juridica eficienta, atât în raport de normele
juridice interne, cât si în raport de prevederile Conventiei Europene a Drepturilor
Omului, instrument juridic international cu aplicare prioritara, directa si imediata în
dreptul intern. De altfel, garantiile de protectie instituite prin dispozitiile imperative
ale art. 1 din Protocolul 1 la CEDO sunt evocate în întreaga cazuistica a Curtii
Europene de la Strasbourg.
In cauza Blumberga vs. Lituania Curtea EDO a considerat ca, in contextul
articolul 1 al Protocolului nr. 1, atunci cand exista o ingerinta a unui tert in
exercitarea dreptului de proprietate, se naste o obligatie pozitiva a statului, pe de o
parte, de a asigura in sistemul juridic intern faptul ca dreptul de proprietate este
suficient de bine protejat prin lege si, pe de alta parte, ca exista remedii adecvate prin
care victima ingerintei isi poate proteja drepturile, inclusiv, daca este cazul, solicitand
daune pentru orice pierdere suferita.
Conform hotarârii mai-sus amintite, statul român prin instantele de
judecata, ar încalca obligatia pozitiva de a reactiona în timp util si coerent daca
dreptul de proprietate al reclamantilor nu ar fi restabilit prin obligarea paratei de a
ridica lucrarea efectuata cu incalcarea dreptului de proprietate.
Si cum orice ingerintă în dreptul de proprietate este incompatibilă cu
prevederile Conventiei, în lipsa unei despăgubiri echitabile, este evident că
sustinerile pârâtei nu pot fi acceptate.
Fata de sustinerea paratei privind aplicarea art.37 alin.7, respectiv
eliberarea amplasamentului pe cheltuiala reclamantilor, instanta retine ca nici in
aceasta situatie norma invocata nu are aplicabilitate in cauza, intrucat reclamantii nu
solicita o modificare in configuratia unei retele electrice preexistente, ci restabilirea
unei situatii arbitrare generate in mod abuziv de parata SC E.On Moldova Distributie
SA
Fata de aceste considerente instanta va admite actiunea, si va dispune
obligarea paratei la ridicarea postului de transformare de pe terenul proprietatea
reclamantilor, pe cheltuiala paratei.
Cu privire la capatul de cerere privind obligarea paratei la plata
contravalorii lipsei de folosinta instanta va respinge ca neintemeiate pretentiile
reclamantilor, avand in vedere ca in cauza sunt indeplinite conditiile raspunderii
civile delictuale, mai putin aceea a existentei unui prejudiciu suferit in mod cert de
reclamantii M. C. si M. D..
Expertiza de evaluare a lipsei de folosinta efectuata in cauza de expert
Onghina Gheorghe (filele139-142) face referire in mod generic la totalul veniturilor
posibil de obtinut si nu la un prejudiciu actual, deja produs la momentul la care se
doreste acoperirea lui, sau cel putin la un prejudiciu viitor, dar care sa fie cert atat in
privinta existentei lui cat si a posibilitatii de evaluare. Astfel, expertiza priveste
evaluarea unui prejudiciu eventual, posibil de obtinut in urma exploatarii suprafatei
de teren de 16 mp, daca pe acea suprafata s-ar desfasura o activitate de cultivare si
comercializare a florilor, si care nu poate justifica acordarea de despagubiri, motiv
pentru care instanta va respinge aceasta cerere ca neintemeiata.
În consecinta, pentru toate considerentele aratate, instanta va admite în
parte actiunea si va dispune obligarea paratei la ridicarea postului de transformare
de pe terenul proprietatea reclamantilor, pe cheltuiala paratei.
Fata de dispozitiile art.274 si art.276 C.pr.civ, având în vedere admiterea în
parte a cererii, instanta va obliga pârâta SC E.On Moldova Distributie SA la plata în
favoarea reclamantilor M. C. si M.D. a sumei de 730,15 lei reprezentand cheltuieli de
judecata
