DOSAR 3781/107/2009 S.79/CAF/2010
În data de … reclamantul a fost implicat într-un accident rutier .
Cu ocazia cercetărilor efectuate în ziua respectivă poliţistul a procedat la reţinerea permisului de conducere al acestuia şi eliberarea dovezii fără drept de circulaţie.
Reclamantul solicită restituirea permisului, conflictul dedus judecăţii presupunând stabilirea legalităţii măsurii reţinerii permisului de conducere luată de către poliţistul rutier.
Reţinerea este definită de art. 2 pct. 5 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 aprobat prin HG 1991/2006 (numit în continuare „Regulament”) ca fiind o „măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţia rutieră constând în ridicarea documentului din posesia unei persoane şi păstrarea lui la sediul poliţiei rutiere până la soluţionarea cauzei care a determinat aplicarea acestei măsuri”.
Regimul general al acestei măsuri este stabilit de art.97 alin.2 din OUG 195/2002 care prevede că reţinerea se face de poliţistul rutier „de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-i-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie”.
În speţă reclamantul a fost implicat într-un eveniment rutier.
În consecinţă s-a apreciat de către poliţistul rutier că sunt incidente dispoziţiile art. 111 alin. 4 din OUG 195/2002 conform cărora „Permisul de conducere al conducătorului de autovehicul sau tramvai, implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reţine de către poliţia rutieră dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulaţie, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie, în condiţiile stabilite în regulament.”
Disputa generată de reţinerea permisului de conducere este strâns legată de interpretarea sintagmei „dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulaţie”.
În acest context reclamantul apreciază că atâta timp cât culpa sa nu a fost stabilită prin nici un act, el se bucură de prezumţia de nevinovăţie şi implicit de dreptul de a deţine permis de conducere.
Pentru a lămuri înţelesul expresiei de mai sus trebuie făcute următoarele precizări :
Încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la circulaţia rutieră de către conducătorii de autovehicule atrage răspunderea contravenţională sau penală, după caz, în funcţie de consecinţele produse.
În prima situaţie agentul constatator încheie un proces verbal de contravenţie prin care aplică o sancţiune principală şi eventuale sancţiuni complementare, luând după caz şi măsura reţinerii permisului de conducere în condiţiile art.97 alin.2 din OUG 195/2002, respectiv art.190 alin.2 din Regulament.
În ceea de-a doua situaţie, fiind vorba despre o răspundere penală, este evident că procesul verbal de contravenţie nu se mai întocmeşte de poliţistul rutier, actele procedurale fiind cele specifice procedurii penale. Cu toate acestea legea îl obligă pe poliţistul rutier să ia măsura reţinerii permisului de conducere, ca şi în cazul prevăzut de art.111 alin.4 din OUG 195/2002.
În ambele cazuri, la momentul luării măsurii reţinerii permisului de conducere, persoana ce a comis pretinsa faptă se bucură de prezumţia de nevinovăţie, întrucât procesul verbal de contravenţie poate fi contestat în faţa instanţei iar actele de urmărire penală pot să nu conducă la trimiterea în judecată a persoanei cercetate ori soluţia instanţei să fie de achitare. Aceste aspecte conduc la concluzia că nu este necesară stabilirea vinovăţiei de către instanţa de judecată pentru a se putea lua măsura reţinerii permisului.
Un argument în plus îl constituie şi dispoziţiile art.113 alin.1 lit.e din OUG 195/2002 conform căruia permisul se restituie „în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul-verbal de contravenţie a fost anulat”.
Pe de altă parte, în ipoteza rămânerii definitive a procesului verbal de contravenţie, fie prin neatacare fie prin confirmarea sa de către instanţa de judecată, aplicabilă devine măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce.
În cazul răspunderii penale, odată cu condamnarea inculpatului prin hotărâre definitivă se va dispune anularea permisului de conducere în condiţiile art.114 alin.1 lit. a din OUG 195/2002.
Or, a accepta că măsura reţinerii permisului se va putea dispune doar la momentul stabilirii definitive de către instanţă a vinovăţiei înseamnă de a o lipsi de conţinut practic.
Aşadar procedând la o interpretare sistematică şi teleologică a dispoziţiilor art. 111 alin. 4 din OUG 195/2002 instanţa apreciază că sintagma „dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulaţie” nu trebuie interpretată în sensul stabilirii vinovăţiei acestuia prin hotărâre judecătorească definitivă ci este suficient ca agentul poliţiei rutiere să constate încălcarea regulii de circulaţie cu ocazia efectuării cercetărilor prealabile.
Or acest aspect a fost realizat în cauză aşa cum rezultă din dovada de circulaţie, încheierea procesului verbal de contravenţie neputând fi posibilă întrucât răspunderea penală şi cea contravenţională se exclud.
