Cerere restituire permis conducere


DOSAR 3781/107/2009 S.79/CAF/2010

În data de … reclamantul a  fost implicat într-un accident rutier .

Cu ocazia cercetărilor efectuate în ziua respectivă poliţistul a procedat la reţinerea permisului de  conducere al acestuia şi eliberarea  dovezii  fără drept de circulaţie.

Reclamantul solicită restituirea permisului, conflictul dedus  judecăţii presupunând stabilirea legalităţii măsurii reţinerii permisului de  conducere  luată de către poliţistul rutier.

Reţinerea este definită de art. 2 pct. 5 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 aprobat prin HG 1991/2006 (numit în continuare „Regulament”) ca  fiind o „măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţia rutieră constând  în ridicarea documentului din posesia unei persoane şi păstrarea lui  la sediul poliţiei rutiere până la soluţionarea cauzei care a determinat aplicarea  acestei măsuri”.

Regimul general al acestei măsuri este stabilit de  art.97 alin.2  din OUG 195/2002 care  prevede că reţinerea se  face de poliţistul rutier „de  regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-i-se  titularului o  dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie”.

În speţă reclamantul a fost implicat într-un eveniment rutier.

În consecinţă s-a apreciat de  către poliţistul rutier că sunt incidente  dispoziţiile art. 111 alin. 4 din OUG 195/2002 conform cărora „Permisul de conducere al conducătorului de autovehicul sau tramvai, implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reţine de către poliţia rutieră dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulaţie, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie, în condiţiile stabilite în regulament.”

Disputa  generată de reţinerea permisului de  conducere este strâns legată de  interpretarea sintagmei „dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulaţie”.

În acest context reclamantul apreciază că atâta timp cât culpa sa nu a fost stabilită prin nici un act, el se bucură de  prezumţia de nevinovăţie şi implicit de dreptul de a  deţine permis de  conducere.

Pentru a lămuri înţelesul expresiei de  mai sus trebuie făcute următoarele precizări :

Încălcarea  dispoziţiilor legale privitoare la circulaţia rutieră de către conducătorii de  autovehicule atrage răspunderea contravenţională sau penală, după caz, în funcţie de  consecinţele produse.

În prima situaţie  agentul constatator încheie un proces  verbal de  contravenţie prin care  aplică o sancţiune principală şi eventuale sancţiuni complementare, luând  după caz şi măsura reţinerii permisului  de  conducere în condiţiile  art.97 alin.2  din OUG 195/2002, respectiv  art.190 alin.2 din Regulament.

În ceea de-a  doua situaţie, fiind vorba despre o răspundere penală, este evident  că procesul verbal de contravenţie nu se mai întocmeşte de  poliţistul rutier, actele procedurale fiind cele specifice procedurii penale. Cu toate acestea legea îl obligă pe poliţistul rutier  să ia măsura reţinerii permisului de  conducere, ca şi în cazul prevăzut de  art.111 alin.4 din OUG 195/2002.

În ambele cazuri, la momentul  luării măsurii  reţinerii permisului de  conducere, persoana ce a  comis pretinsa  faptă se  bucură de prezumţia de  nevinovăţie, întrucât  procesul verbal de  contravenţie poate fi contestat în faţa instanţei iar actele de urmărire penală pot  să nu conducă la trimiterea în judecată a  persoanei cercetate ori soluţia instanţei să fie de  achitare. Aceste aspecte conduc la concluzia  că nu este necesară stabilirea vinovăţiei de  către instanţa de judecată pentru a se  putea lua  măsura reţinerii permisului.

Un argument în plus îl constituie şi dispoziţiile art.113 alin.1 lit.e  din  OUG 195/2002 conform căruia permisul se  restituie „în baza hotărârii judecătoreşti rămase  definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul-verbal de contravenţie a  fost anulat”.

Pe de  altă parte, în ipoteza rămânerii definitive a  procesului verbal de  contravenţie, fie prin neatacare fie  prin confirmarea sa  de  către instanţa de  judecată, aplicabilă devine măsura complementară a  suspendării dreptului de  a conduce.

În cazul răspunderii penale, odată cu  condamnarea inculpatului  prin hotărâre definitivă se  va dispune anularea permisului de  conducere în condiţiile art.114 alin.1  lit. a  din OUG 195/2002.

Or, a accepta că măsura reţinerii permisului se  va putea dispune doar la momentul  stabilirii definitive de către instanţă a  vinovăţiei înseamnă de a o lipsi de  conţinut practic.

Aşadar procedând la o interpretare  sistematică şi teleologică a  dispoziţiilor art. 111 alin. 4  din OUG 195/2002 instanţa apreciază că sintagma „dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de  circulaţie” nu trebuie interpretată în sensul stabilirii vinovăţiei acestuia prin hotărâre judecătorească definitivă ci este suficient ca agentul poliţiei rutiere să constate încălcarea regulii de  circulaţie cu ocazia efectuării  cercetărilor prealabile.

Or  acest aspect a  fost realizat în cauză aşa cum rezultă  din  dovada  de circulaţie, încheierea procesului verbal de  contravenţie neputând  fi posibilă întrucât  răspunderea penală şi cea contravenţională se exclud.