Pe rol fiind soluţionarea plângerii contravenţionale formulată de petentul B. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI BUZĂU, cu sediul în municipiul Buzău, str. Chiristigii nr. 10 -12 , judeţul Buzău, având ca obiect anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr.9482982 încheiat la data de 27.04.2015, ridicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce , şi în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, potrivit prevederilor art.19 din OUG nr.80/2013. , prin chitanţa nr. 2000940 din 20.05.2015 eliberată de Primăria municipiului Bacău.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit petentul B. A. şi intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI BUZĂU.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că procedura de citare a părţilor din dosar este legal îndeplinită, şi că dosarul se află la primul termen de judecată având ca obiect plângere contravenţională,şi că intimatul a depus la dosar copia procesului verbal de contravenţie, după care :
Instanţa procedează la verificarea competenţei sale stabilind că este competentă general, material şi teritorial, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin.1 din Constituţia României , art. 94 pct. 4 cod proc. civilă, art.32 alin. 1 din O.G.2/2001 şi ia act de precizările depuse la dosarul cauzei de către apărătorul petentului.
Reţinând că s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, în temeiul prevederilor art. 258 rap. la art. 255 alin. 1 cod proc. civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către petent şi intimat, ca fiind utilă ,declară dezbaterile închise conform prevederilor art.394 alin.1 cod proc.civilă, constată plângerea în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.
JUDECATA
1. Obiectul plângerii.
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 11.05.2015 petentul B. A. a solicitat,în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Buzău, constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie seria CP nr.9482982 încheiat la data de 27.04.2015.
2.Motivarea în fapt şi în drept a plângerii.
În motivarea plângerii petentul a învederat că la data de 27.04.2015 se deplasa pe raza localităţii Pogoanele la volanul autoturismului marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare şi fiind oprit din trafic i s-a comunicat că viteza de circulaţie cu care a fost înregistrat de aparatul radar a fost de 105 km/oră ,că i-a explicat agentului că are îndoieli asupra valorii fiind cu neputinţă să ruleze cu o aşa viteză, că autoturismul folosit de poliţie era extrem de învechit şi drept urmare are suspiciuni cu privire la îndeplinirea de către aparatul radar a condiţiilor de omologare şi funcţionare,conform NML 021-05/23.11.2005,impunându-se astfel a se depune la dosar pozele efectuate pentru a se face dovada că înregistrarea vitezei s-a făcut cu un aparat care încă îşi calibra frecvenţele.
În subsidiar s-a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului,ţinându-se seama de prevederile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
In drept, OG nr.2/2001 şi OUG nr.195/2002.
3.Înscrisuri ataşate.
S-a ataşat copia dovezii seria CD nr.0676386/27.04.2015-fila 12.
4.Întâmpinarea formulată de intimat/comunicarea întâmpinării.
Prin rezoluţia judecătorului din data de 27.05.2015,potrivit prevederilor art.201 alin.1 cod proc. civilă, un exemplar al plângerii şi al înscrisului anexat s-au comunicată intimatului şi acesta,în conformitate cu prevederile art.205 din cod a formulat şi la data de 15.07.2015 a depus întâmpinare, la data de 20.07.2015 un exemplar al întâmpinării şi înscrisurilor anexate fiind comunicate petentului,conform prevederilor art.206 cod proc. civilă-filele 32-39.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată cu motivarea că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei pentru care a fost sancţionat,respectiv că la data de 27.04.2015,ora 10,59 a fost înregistrat cu aparatul radar circulând pe DN2C,pe raza localităţii Căldărăşti,la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare ,cu viteza de 105 km/oră, faptă dovedită prin înregistrarea pe suport magnetic cu aparatul radar instalat pe autoturismul ,că înregistrasrea s-a realiuzat în regim staţionar,că aparatul radar era verificat metrolologic şi că agentul constatator are calitatea de agent rutier în cadrul Poliţiei oraşului Pogoanele şi are competenţa de a efectua supravegherea şi controlul traficului,conform atestatului
A mai arătat intimatul că procesul verbal s-a comunicat petentului prin poştă dar s-a refuzat primirea,ulterior fiindu-i comunicat prin intermediul Poliţiei munic.Bacău.
Au fost ataşate înscrisuri şi CD.
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare însă pentru termenul de judecată de astăzi a depus precizări-filele 46-47.
5.Măsuri dispuse de instanţă din oficiu.
S-a solicitat Poliţiei oraşului Pogoanele să trimită instanţei copia procesului verbal de contravenţie seria CC nr.9482982 şi dovada comunicării acestuia către petent, înscrisurile fiind înaintate şi ataşate la filele 42-45.
6.Situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţă.
6.1.În ziua de 27.04.2015,ora 10,59 petentul a circulat la volanul autoturismului marca Mercedes Benz cu nr.de înmatriculare pe DN 2 C ,autoturism care, pe raza localităţii Căldărăşti,la km 32, a fost înregistrat şi filmat cu aparatul radar PYT 673000148 TSS Anglia, verificat metrologic,aşa cum reiese din buletinul nr.0040193/8.08.2014 valabil pentru o perioadă de 1 an ,montat pe autoturismul aflat in regim staţionar, echipajul Formaţiunii Rutiere Pogoanele constatând depăşirea vitezei legale de circulaţie pe sectorul de drum circulat,respectiv 105 km/oră, în condiţiile în care viteza legală era de 50 km/oră . Operatorul radar,agent P. A., are calitatea de poliţist rutier şi este atestat pentru a lucra cu aparatul radar,aşa cum reiese din atestatul nr.51093/23/15.09.2008, acesta încheind,în calitate de agent constatator, procesul verbal seria CC nr.9482982 pentru săvârşirea de către petent a contravenţiei prevăzute de art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002,sancţionată de art.102,alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 cu amenda prevăzută de clasa IV de sancţiuni(9-20 puncte amendă) şi cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
În conformitate cu textele de lege mai sus arătate agentul constatator a aplicat sancţiunea principală de 10 puncte amendă,respectiv amenda de 975 de lei, în temeiul prevederilor art.111 alin.1 lit.c luând măsura administrativă a reţinerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, ce operează în temeiul legii,respectiv al textului mai sus arătat.
Petentul a refuzat să semneze şi să primească procesul verbal, situaţie în care la data de 26.05.2015 acesta i-a fost comunicat la domiciliu prin intermediul poştei cu scrisoare recomandată, destinatarul a fost avizat şi reavizat de oficiul poştal din raza domiciliului şi cum nu s-a prezentat pentru ridicarea corespondenţei aceasta s-a restituit Poliţiei oraşului Pogoanele,aşa cum reiese din dovada ataşată la fila 44.
Ulterior,la data de 25.06.2015,procedura de comunicare s-a îndeplinit prin afişarea înscrisului la domiciliul petentului,aşa cum reiese din procesul verbal de îndeplinire a procedurii încheiat de Poliţia munic.Bacău-fila 43.
În termenul procedural de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 petentul s-a adresat instanţei cu prezenta plângere,aşa cum prevede art.32 alin.1 din lege.
Atât pe calea plângerii cât şi prin precizările depuse pentru judecata în fond petentul a susţinut că nu a primit niciodată procesul verbal de contravenţie,situaţie de fapt ce nu corespunde realităţii,aşa după cum am arătat mai sus. Este adevărat că petentul nu a semnat personal de primire, însă instanţa constată că intimatul a respectat prevederile art.27 din OG nr.2/2001, fiind totodată respectate şi prevederile Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.10/10.06.2013.
6.2.Instanţa reaminteşte că potrivit prevederilor art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002,aprobat prin HG nr.1391/2006,conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus,depăşirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/oră constituind contravenţie şi fiind sancţionată in baza textelor de lege mai sus arătate.
Potrivit prevederilor art.49 alin.1 din ordonanţă, limita maximă de viteză în localitate este de 50 km/oră, petentul depăşind această viteză cu 53 km/oră,autoturismul condus fiind înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 103 km/h, aşa cum rezultă în mod indubitabil din înregistrarea video postată pe CD-ul ataşat la dosar.
6.3.Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenţie, instanţa constata că prezentul litigiu trebuie sa confere petentului garanţiile procesuale recunoscute si garantate de art. 6 din CEDO, care face parte din dreptul intern, potrivit art. 11 din Constituţia României si au prioritate in temeiul art. 20 al. 2 din legea fundamentala.
Aceasta deoarece, deşi în dreptul nostru intern contravenţiile au fost dezincriminate, in lumina jurisprudenţei CEDO acest gen de contravenţie, referitoare la circulaţia pe drumurile publice, intră in sfera acuzaţiilor in materie penală la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
In consecinţă, petentului îi sunt recunoscute garanţiile specifice in materie penală, printre care si prezumţia de nevinovăţie, pana la proba contrară.
Prin Decizia nr. 505 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 1 august 2012, Curtea Constituţională a României a reţinut că acela care a formulat o plângere contravenţională nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată, în exercitarea rolului său activ, obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului, contravenţiile fiind calificate, de principiu, drept “acuzaţii în materie penală”, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi intrând sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile din 23 octombrie 1995, 2 septembrie 1998, 16 noiembrie 2004, 18 iulie 2006 şi 27 septembrie 2011, pronunţate în cauzele Gradinger împotriva Austriei, paragraful 42, Kadubec împotriva Slovaciei, paragraful 57, Lauko împotriva Slovaciei, paragraful 64, Canady împotriva Slovaciei, paragraful 31, Stefanec împotriva Republicii Cehe, paragraful 26, Menarini Diagnostics s.r.l. împotriva Italiei, paragraful 58, a reţinut următoarele: dacă încredinţarea către autorităţile administrative a sarcinii de a constata şi sancţiona contravenţiile nu este incompatibilă cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, trebuie subliniat totuşi că este obligatoriu ca partea sancţionată să poată sesiza un tribunal pentru a se pronunţa asupra deciziei care a fost luată împotriva sa, tribunal care să ofere garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie,in aceeaşi materie fiind şi cauzele Ozturc contra Germaniei şi Anghel contra României, ori. o atare obligaţie este respectată prin dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.
Aplicarea garanţiilor procesuale prevăzute de art.6, inclusiv prezumţia de nevinovăţie atrage răsturnarea sarcinii probei în cadrul plângerii contravenţionale.
Astfel, cel sancţionat nu trebuie să facă dovada nevinovăţiei sale ci această sarcină aparţine autorităţii din care face parte agentul constatator, orice dubiu profitând celui acuzat de săvârşirea faptei contravenţionale.
Drept urmare, procesul verbal de contravenţie nu poate face dovada prin el însuşi a existenţei faptei, a autorului acesteia si a vinovăţiei, fiind doar actul prin care o persoana este acuzată de săvârşirea contravenţiei,în ceea ce priveşte situaţia de fapt consemnată de agentul instrumentator, pe baza constatărilor sale personale,actul contravenţional beneficiind de o prezumţie relativă de adevăr, în cazul contravenţiilor la regimul vitezei de circulaţie a autovehiculelor pe drumurile publice, simplele constatări „ex propriis sensibus”ale agentului nefiind suficiente.
În acest domeniu, alin.2 al art.121 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 stabileşte că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de poliţişti rutieri,cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.
De asemenea,art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002 prevede că constatarea contravenţiilor se poate face şi cu mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic,consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenţiei.
Conform cerinţelor privind utilizarea cinemometrelor, înscrise în Norma de Metrologie Legală 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor(cinemometre)” , măsurătorile şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere în vigoare trebuie să fie efectuate numai de operatori calificaţi(art.4 pct.2 teza I),iar cinemometrele pot fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate şi sigilate în conformitate cu prevederile normei şi sunt însoţite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate(art.4 pct.3).
Din coroborarea dispoziţiilor legale mai sus arătate rezultă că singura probă certă, de natură a fundamenta concluzia existenţei faptei contravenţionale descrise în cuprinsul procesului verbal şi, pe cale de consecinţă, temeinicia acestuia, pe care organul constatator are obligaţia legală să o preconstituie şi, în cazul conformităţii cu realitatea a situaţiei de fapt reţinute de agentul constatator, să o înfăţişeze organului judiciar,o reprezintă înregistrarea electronică realizată cu ajutorul aparatului radar, omologat şi verificat metrologic,în condiţiile legii,redate sub forma unei planşe fotografice care să releve date cu privire la momentul înregistrării, viteza şi direcţia de deplasare înregistrate şi numărul de înmatriculare al autovehiculului .
În cauza dedusă judecăţii, situaţia de fapt în ceea ce priveşte momentul înregistrării, viteza şi direcţia de deplasare înregistrată, numărul de înmatriculare al autovehiculului şi identitatea dintre autorul faptei şi persoana petentului rămâne pe deplin stabilită, aşa cum a fost reţinută de agentul constatator.
Corespondenţa dintre aceste elemente de fapt şi datele inserate în cuprinsul procesului verbal contestat este atestată, în mod cert, de înregistrarea video de pe CD-ul ataşat dosarului cauzei care înglobează şi atestatul operatorului radar.
6.4.Instanţa reţine de asemenea,că agentul constatator a făcut o individualizare corectă a sancţiunii principale aplicate,respectând criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001,aplicând 10 puncte-amendă,cu numai un punct peste minim,precum şi sancţiunea complementară prevăzută de lege.
6.5.Potrivit prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa investită cu soluţionarea plângerii trebuie sa verifice legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie si să hotărască cu privire la sancţiunea aplicată.
În drept,procesul verbal de contravenţie întocmit cu respectarea dispoziţiilor procedurale prescrise pentru încheierea sa valabilă se bucură de o prezumţie de legalitate.
Procesul verbal contestat cuprinde toate menţiunile esenţiale a căror lipsă este sancţionată prin dispoziţiile art.17 din OG nr.2/2001 cu nulitatea absolută, astfel încât excepţia invocată de petent se priveşte ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează,şi pe cale de consecinţă va fi respinsă.
6.6.Aşa fiind, ţinând seama de faptul notoriu că urmare nerespectării regimului de viteză pe drumurile publice au avut loc accidente grave de circulaţie soldate cu victime omeneşti şi pagube materiale,văzând şi cazierul contravenţional a petentului, depus la fila 37, din care reiese că nu află la prima încălcare a normelor legale de circulaţie pe drumurile publice,săvârşind contravenţii de aceeaşi natură, plângerea dedusă judecăţii se va respinge ca neîntemeiată,procesul verbal de contravenţie urmând a fi menţinut ca temeinic şi legal.
7.Calea de atac.
Hotărârea este supusă căii de atac a apelului în termen de 30 de zile de la data comunicării,aşa cum prevede art.466 alin.1 şi 468 alin.1 cod proc.civilă.
8.Comunicarea hotărârii.
Hotărârea se comunică părţilor potrivit prevederilor art.427 alin.1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul B. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTOARUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN BUZĂU cu sediul în municipiul Buzău, str. Chiristigii nr. 10 -12 , judeţul Buzău.
Menţine ca temeinic şi legal procesul verbal de contravenţie seria CC nr.9482982 încheiat la data de 27.04.2015 de Poliţia oraşului Pogoanele.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 septembrie 2015.
