Prin sentinţa penala nr. 397/21.11.2013, pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr.5482/290/2013, definitivă la data de 11.12.2013 prin nerecurare, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 (şase) luni inchisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală, prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.74 al.1 lit.a, lit.c, art.76 al.1 lit.d Cod pen, art.3201 al.7 Cod pr.pen.
În baza art. 71 C.pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a şi lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit in conformitate cu art.82 Cod Penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În temeiul dispozitiilor art.359 alin.1 si 2 Cod Procedura Penala, a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul comiterii unei noi infractiuni, cu intentie, in interiorul termenului de incercare si asupra consecinţelor acestor revocari.
În temeiul art.191 alin.1 Cod Procedura Penala a obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în fapt, în data de 16.06.2013, în jurul orelor 04,00, după ce a consumat în prealabil, 1.500 ml de bere cu alcool, inculpatul a condus autoturismului marca Mercedes Benz, dinspre staţiunea Crivaia spre municipiul Reşiţa.
La termenul de judecată din data de 21.11.2013, apărătorul inculpatului a depus la dosarul cauzei declaraţie notarială, autentificată prin care a arătat că doreşte să se prevaleze de dispoziţiile art. 320/1 C.pr.pen., recunoscând şi regretând fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.
În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, instanţa a constatat că existenţa elementului material, respectiv conducerea autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În acest sens instanţa a reţinut procesul – verbal încheiat la faţa locului şi cu rezultatul obţinut ca urmare a testării inculpatului . Conform prevederilor legale, infracţiunea există dacă îmbibaţia alcoolică în sânge depăşeşte o anumită limită. În cauza de faţă, depăşirea limitei legale a fost dovedită prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. nr.123/A12/18.06.2013, din cuprinsul căruia rezultă că inculpatul a avut o îmbibaţie alcoolică de 1,20 g‰, respective 1,10 g‰ .
Infracţiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârşite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranţei traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menţionat s-a produs prin însăşi săvârşirea acţiunii de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă ex re, din însăşi săvârşirea faptei, aceasta fiind o infracţiune de pericol, pentru a cărei existenţă nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi a participanţilor la trafic.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. b C.pen, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranţei circulaţiei rutiere şi a participanţilor la trafic şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind conştient că prin conducerea autoturismului sub influenţa băuturilor alcoolice creează o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate pentru aceasta infracţiune, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În această ordine de idei, instanţa la stabilirea pedepsei, a avut în vedere: limitele legale de pedeapsă- închisoare de la 1 la 5 ani-, gradul de îmbibaţie alcoolică- 1,20 g‰, respective 1,10 g‰. De asemenea, din fişa de cazier a inculpatului rezultă că acesta este la primul incident cu legea penală.
Astfel, pe de o parte, instanţa a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol (infracţiunea pentru care inculpatul a fost cercetat fiind o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat) şi care au fost puse în pericol – viaţa persoanelor, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a participanţilor la trafic, precum şi siguranţa traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilităţii sporite a oricărui conducător auto în trafic. Pe de altă parte, s-a reţinut şi împrejurarea că inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, regretând şi recunoscând în mod constant săvârşirea faptei şi împrejurările în care aceasta s-a produs, precum şi conduita exemplară a inculpatului în societate atât anterior săvârşirii faptei, reieşită din lipsa antecedentelor penale, cât şi ulterior, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzei şi la aflarea adevărului, cu respectarea exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Pentru toate aceste considerente, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art.74 al.1 lit.a, lit.c Cod pen.
Totodată, având în vedere că la termenul de judecată din data de 21.11.2013, apărătorul inculpatului a depus la dosarul cauzei declaraţie notarială, prin care a arătat că doreşte să se prevaleze de dispoziţiile art. 320/1 C.pr.p., instanţa a dat deplină eficienţă dispoziţiilor art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen., potrivit cărora, se va pronunţa condamnarea inculpatului, care, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Prin urmare, având în vedere împrejurările mai sus-expuse şi dispoziţiile art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen. şi art. 74 alin. 1 lit. a, lit.c C.pen., instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, redus conform dispoziţiilor art.76 al.1 lit.d Cod pen., astfel că a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, cuantumul acesteia respectând criteriile proporţionalităţii în raport de pericolul social concret.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 81 C.pen., conform cărora se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsă închisorii mai mare de 6 luni; se apreciază de instanţă că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În această ordine de idei, instanţa a reţinut că inculpatul este o persoană pe deplin integrată în societate, creând astfel instanţei convingerea asupra faptului că inculpatul a conştientizat pe deplin gravitatea faptei comise.
Totodată, aspectele, cum ar fi: lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală corectă a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, disponibilitatea de a remedia situaţia de pericol creată prin comiterea infracţiunii, sunt de natură să creeze, în mod neîndoielnic, convingerea instanţei asupra faptului că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, este şi, mai ales, va fi un eveniment singular în viaţa inculpatului care, deşi este o persoană la vârsta maturităţii, are capacitatea de conştientizare a faptei sale şi a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de convieţuire socială.
Considerând, astfel că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 81 C.pen., respectiv condamnarea prin prezenta sentinţă fiind la o pedeapsă de 6 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale şi convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate – convingere fundamentată pe circumstanţele personale ale inculpatului, constând în vârsta şi integrarea sa pe deplin în familie şi în societate, lipsa antecedentelor penale – instanţa, în baza art. 81 C.pen., va suspenda condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.
