Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Sărat sub nr.X/X/2009 , petentul C.T.D. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria PCL nr. Y /2009 în baza căruia a fost sancţionat cu 9 puncte amendă în cuantum de 540 lei şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru pretins comiterea la data de – / 2009 a contravenţiei prevăzute la 102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002 raportat la art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
În motivarea plângerii, petentul a invocat pe cale de excepţie nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie, susţinând în esenţă că nu se menţionează : marca autoturismului condus , efectuarea înregistrării în localitate sau în afara localităţii, poziţia kilometrică la care s-a constatat abaterea, indicatorul cu limita de viteză pe segmentul de drum respectiv, elementele de identificare ale aparatului radar şi modul de funcţionare al acestuia şi nici nu s-a utilizat modelul prevăzut la anexa nr.1D la regulament.
Pe fond, petentul nu a precizat viteza cu care s-a deplasat în localitatea menţionată în procesul verbal , învederând că măsurarea acesteia s-a efectuat cu aparatul radar la data de – / 2009, iar procesul verbal de contravenţie s-a încheiat la data de – / 2009, după prelucrarea înregistrării şi stabilirea identităţii sale.
Solicită ca instanţa fondului să aibă în vedere faptul că la perioada de referinţă s-a deplasat cu autoturismul în regim de urgenţă la domiciliul părinţilor săi din localitatea W, întrucât fiul său în vârstă de 4 ani , bolnav, şi operat de inimă, aflat în îngrijirea acestora, rămăsese fără medicaţie.
Intimatul a formulat întâmpinare în condiţiile art.115 – 118 din Codul de procedură civilă , solicitând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr.Z/2009 s-a respins plângerea ca neîntemeiată .
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei prevăzută la art.102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/202 raportat la art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 constând în conducerea autoturismului Z , la data de 24.04.2009, orele 11:12, pe DN 22 , în localitatea Y, judeţul Buzău cu o viteză de 92 km/h înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic şi declarat admis.
Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul în termen legal conform art.34 alin.2 din OG nr.2/2001 criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
În expunerea motivelor de recurs , petentul a invocat în esenţă omisiunea pronunţării instanţei fondului asupra stării de necesitate de care s-a prevalat prin plângerea introductivă, dar şi insuficienţa probatoriilor administrate , de natură să ateste că ar fi săvârşit fapta contravenţională reţinută în sarcina sa.
În sprijinul cererii de recurs , petentul a depus la filele 10-14 dosar înscrisuri noi constând în certificate medicale şi ecocardiografii cu care a confirmat afecţiunea cardiacă de care suferă copilul său în vârstă de 4 ani , postoperatorii.
Prin decizia civilă nr.Z/2010 pronunţată în dosarul nr.X/X/2009 al Judecătoriei Rm. Sărat s-a admis recursul ca întemeiat, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe .
Hotărând astfel, tribunalul a avut în vedere :
? Deşi petentul a invocat prin plângerea introductivă starea de necesitate, ca împrejurare de natură să înlăture răspunderea contravenţională conform art.11 din OG nr.2/2001privind regimul juridic al contravenţiilor , instanţa fondului a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere .
? Apărarea esenţială fundamentată de petent pe dispoziţiile art.17 din OG nr.2/2001, deşi a vizat nulitatea absolută a procesului verbal determinată de nemenţionarea în cuprinsul acestuia a locaţiei de comitere a contravenţiei şi anume segmentul de drum de pe raza localităţii X, judeţul Buzău marcat cu limitarea vitezei la cel mult 40 km/h în condiţiile în care planşa fotografică nu poziţionează un astfel de indicator , instanţa fondului a omis să se pronunţe asupra excepţiei, conform art.137 din Codul de procedură civilă.
Dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare , tribunalul a solicitat noii instanţe de fond să aprecieze şi asupra aplicabilităţii prevederilor imperative ale pct.3.1.1. lit.b) , liniuţa a I-a din Norma Metrologică Legală NML 021-05 privind eroarea maximă tolerată de + 3km/h din valoarea vitezei măsurate pentru o viteză de până la 100 km/h, viteza reală în cauza pendinte judecăţii putând fi oricare viteză din intervalul 92- 3 km/h ….92 + 3 km/h ( sau altfel spus, oricare viteză plasată în intervalul 89 km/h – 95 km/h).
Or, într-un asemenea caz dându-se eficienţă prezumţiei de nevinovăţie instituită la art.6 paragraful 1 din Constituţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale , dar şi principiul consacrat inclusiv , în jurisprudenţa CEDO potrivit căruia dubiul profită celui acuzat, se constată că organul de poliţie nu a probat săvârşirea contravenţiei dincolo de orice îndoială , noua încadrare juridică nefiind de natură să atragă şi aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare.
Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Rm. Sărat sub nr.Y/Y/2010 , iar prin sentinţa civilă nr.Y s-a admis plângerea ca întemeiată, dispunându-se anularea procesului verbal de contravenţie contestat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că procesul verbal de contravenţie este afectat de nulitate , întrucât agentul constatator nu a descris contravenţia reţinută în sarcina petentului conform art.16 din OG nr.2/2001, în condiţiile în care nu a menţionat segmentul de drum marcat cu limitarea vitezei la cel mult 40 km/h, iar planşa fotografică nu poziţionează un astfel de indicator.
Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depus în scris la dosar.
În expunerea motivelor de recurs, intimatul a invocat în esenţă că instanţa fondului a făcut o apreciere greşită asupra probelor administrate , în condiţiile în care a dovedit că petentul a condus autoturismul cu o viteză de 92 km/h în localitatea X , pe un segment de drum cu restricţie de viteză de 40 km/h.
Prin decizia civilă nr. Z /2010 s-a admis recursul declarat de intimat , s-a modificat sentinţa atacată în sensul admiterii plângerii în parte şi s-a dispus înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment şi respectiv înlăturarea măsurii tehnioco administrative a reţinerii permnisului şi a sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule .
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut :
Prin procesul verbal contestat, s-a reţinut în sarcina petentului comiterea contravenţiei prevăzută la art.102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002 raportat la art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 , constând în conducerea autoturismului X , la data de – /2009, orele 11:12 pe DN 22 în localitatea Y, judeţul Buzău cu o viteză de 92 km/h, pe un segment de drum marcat cu restricţie de viteză până la 40 km/h.
Contrar situaţiei în fapt şi în drept reţinute prin procesul verbal , tribunalul a apreciat că în cauză nu s-au produs dovezi în sensul săvârşirii contravenţiei respective de către petent, în condiţiile în care agentul constatator nu a făcut aplicarea prevederilor punctului 3.1.1. lit.b) prima liniuţă referitoare la eroarea maximă tolerată , din Norma de metrologie Legală NML 021 – 05/23.11.2005.
Or, în condiţiile în care s-ar fi aplicat prevederile legale menţionate, încadrarea juridică a faptei se regăseşte la art.108 alin.1 lit.d) pct.3 din OUG nr.195/2002, faptă ce se sancţionează cu 9 până la 20 puncte amendă şi 6 puncte penalizare, nefiind incidente dispoziţiile privind aplicarea măsurii tehnico – administrative a reţinerii permisului şi nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule.
