Deliberând asupra recursului contravenţional de faţă, constată:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rm. Sărat sub nr. 2709/287/2009 din 11.11.2009 petentul T V a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 4753118 din 27.10.2009 în baza căruia a fost sancţionat cu 9 puncte amendă în cuantum de 540 lei, reţinerea permisului şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule , pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006.
În motivarea plângerii, petentul a invocat nulitatea procesului verbal de contravenţie , întrucât în cuprinsul acestuia nu s-au consemnat obiecţiunile formulate, iar pe fond netemeinicia actului întrucât nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa.
Intimatul a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, solicitând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 177 din 26.01.2010 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta. În baza art. 158 şi urm. din Codul de procedură civilă în referire la art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Buzău sub nr. 1777/200/2010 din 12.02.2010, iar prin sentinţa civilă nr. 1905 din 12.03.2010 s-a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei prevăzută la art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG n. 195/2002 raportat la art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/006, constând în conducerea autoturismului marca Audi înmatriculat sub nr. VN-04-WKY, la data de 27.10.2009, orele 12:09, pe DN 2 E 85, în afara localităţii Zărneşti, jud. Buzău, cu o viteză de 161 km/h înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic şi declarat admis utilizat în regim staţionar, conform planşei fotografice depuse la dosar.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul în termen legal conform art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie fără să motiveze în fapt şi în drept cererea de recurs.
Prin decizia civilă nr. 487 din 14.06.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a constatat nul recursul declarat de petent, în aplicarea art. 306 din Codul de procedură civilă.
Împotriva deciziei a formulat contestaţie în anulare petentul, în temeiul art. 317 din Codul de procedură civilă, invocând soluţionarea recursului cu încălcarea dreptului la apărare, în condiţiile în care tribunalul nu a avut la dispoziţie pentru a se pronunţa, cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, înregistrată sub nr. 60 din 10.06.2010 la registratura Judecătoriei Buzău.
Prin decizia civilă nr. 794 din 08.11.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis contestaţia în anulare, dispunându-se anularea deciziei nr. 487 din 14.06.2010 pronunţată în dosarul nr. 1777/200/2010, şi fixarea unui nou termen de judecată cu citarea părţilor, la 06.12.2010 în vederea rejudecării recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1905 din 12.03.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în baza verificărilor efectuate, că deşi petentul a înregistrat la Judecătoria Buzău, sub nr. 60 din 10.06.2010, o cerere prin care solicita amânarea cauzei , aceasta nu a fost depusă la dosarul de recurs, cu prim termen de judecată fixat la 14.06.2010, datorită unor disfuncţionalităţi ce au operat la Serviciile de Arhivă ale Judecătoriei Buzău şi Tribunalului Buzău.
Prin decizia nr. 891 din 6.12.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a respins recursul ca neîntemeiat.
Hotărând astfel , tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :
Deşi legal citat pentru termenul de judecată din 06.12.2010, recurentul nu s-a înfăţişat la instanţa de recurs.
În rejudecarea recursului declarat de petent împotriva sentinţei civile nr. 1905 din 12.03.2010, tribunalul a apreciat că instanţa fondului a reţinut în mod corect şi motivat că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei prevăzută la art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG n. 195/2002 raportat la art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/006, constând în conducerea autoturismului marca Audi înmatriculat sub nr. VN-04-WKY, la data de 27.10.2009, orele 12:09, pe DN 2 E 85, în afara localităţii Zărneşti, jud. Buzău, cu o viteză de 161 km/h înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic şi declarat admis, utilizat în regim staţionar, conform planşei fotografice depuse la dosar.
Tribunalul a reţinut, ca şi instanţa fondului, că petentul nu a administrat nici o probă cu care să-şi dovedească nevinovăţia, însă, beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, asupra căreia s-a statuat în jurisprudenţa CEDO, sarcina administrării probelor revenea agentului constatator.
Or, agentul constatator şi-a îndeplinit această obligaţie cu prisosinţă, depunând la dosar 2 planşe fotografice care relevă viteza de 161 km/h cu care a circulat petentul împotriva localităţii, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar utilizat în regim staţionar şi atestatul operatorului radar.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă , prin decizia nr. 891 din 6.12.2010 s-a respins recursul ca neîntemeiat.
