Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Sărat sub nr.X/X/2009 din 13.10.2009, petentul T.N. a solicitat să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria X nr.X din X/X.2009 în baza căruia a fost sancţionat cu 5 puncte amendă în cuantum de 300 lei şi reţinerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art.100 alin.3 litl.b) din OUG nr.195/2002 raportat la art.135 lit.h) din HG nr.1391/2006pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002.
În motivarea plângerii , petentul a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa prin procesul verbal contestat în sensul că nu ar fi acordat prioritate de trecere celor doi pietoni menţionaţi de agentul constatator.
Vizibilitatea i-a fost obstrucţionată datorită unui autocamion staţionat în apropierea marcajului pietonal, astfel că nu le-a putut observa pe R.A.M şi R.M. care se angajaseră deja în traversarea străzii.
Deşi organul de poliţie le-a identificat pe cele două persoane , niciuna din ele nu a semnat procesul verbal , solicitând, prin consecinţă audierea acestora , pentru stabilirea situaţiei de fapt reale.
Intimatul a formulat întâmpinare în temeiul art.115 – 118 din Codul de procedură civilă solicitând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr.X/2009 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Sărat s-a respins plângerea a ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că la data de 1.10.2009 , orele 17:11 în timp ce se deplasa cu autoturismul X, pe DN2 E 85, în localitatea X, judeţul Buzău, petentul nu a acordat prioritate celor doi pietoni: A.A.M. şi R.M. angajate în traversarea marcajului pietonal situat în apropierea şcolii din localitatea.
S-au înlăturat apărările formulate de petent sub aspectul obstrucţionării vizibilităţii datorită unui autocamion staţionat pe banda sa de mers, reţinându-se că nu sunt susţinute de nici o probă şi nici de agentul constatator care a perceput nemijlocit fapta săvârşită.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul în termen legal conform art.34 alin.2 din OG nr.2/2001 criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar.
În expunerea motivelor de recurs, petentul a invocat în esenţă încălcarea dreptului la apărare , întrucât nu i s-a comunicat întâmpinarea şi nici raportul agentului constatator , precum şi necercetarea fondului în condiţiile în care nu s-a procedat la administrarea probei testimoniale în vederea lămuririi situaţiei în fapt dedusă judecăţii, astfel cum a solicitat prin plângerea introductivă.
Prin decizia nr. X/2010 s-a admis ca întemeiat recursul declarat de petent, s-a casat sentinţa atacată dispunbându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În acest sens s-a avut în vedere :
? Deşi petentul a solicitat prin însăşi plângerea introductivă administrarea probei testimoniale , indicând numele şi domiciliul pietonilor angajaţi în traversarea străzii , în vederea demonstrării unui caz fortuit , de natură să înlăture caracterul contravenţional al faptei, instanţa a păşit la soluţionarea pe fond a plângerii încă de la primul termen de judecată , fără să se pronunţe asupra cererii respective.
? Deşi intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău a depus la filele 13,14 dosar întâmpinare şi raportul agentului constatator , instanţa nu a comunicat petentului cele două acte la primul termen de judecată din 10.11.2009 încălcându-i astfel atât dreptul la apărare cât şi dreptul de acces la un proces echitabil garantate prin art.6 paragraful 1 CEDO , dar şi principiul egalităţii armelor consacrat în jurisprudenţa CEDO.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 alin.5 din Codul de procedură civilă s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a casat sentinţa atacată , dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeaşi instanţe .
1
