1)- Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. X/X/2009, petentul A.I.Z. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria X nr. X din X/X/2009, exonerarea de plata amenzii în cuantum de 540 lei şi înlăturarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
În motivarea plângerii petentul a susţinut că nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, în sensul că la data de X/X/2009 ar fi condus autoturismul X, în localitatea X, judeţul Buzău, cu o viteza de 121 Km/h.
Invocă nulitatea procesului verbal de contravenţie, susţinând că viteza de deplasare nu este consemnată clar în cuprinsul acestuia, nu este menţionată nici o caracteristică de identificare a aparatului radar utilizat pentru măsurarea vitezei, nu este dispusă măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere întrucât rubrica respectivă nu este bifată, şi nu este aplicată nici sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Pe fond, petentul a învederat că fapta reţinută în sarcina sa nu este dovedită în condiţiile în care nu poate fi verificată aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 3.2.6. si 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/2005 sub aspectul efectuării funcţiei de autotestare, motiv pentru care solicită depunerea la dosar de către intimat a înregistrării video ( nu a fotografiei realizate), precum şi a documentelor referitoare la certificarea şi verificarea metrologică a aparatului radar.
Intimatul a formulat întâmpinare în condiţiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, solicitând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
2)- Prin sentinţa civilă nr. X/2009, pronunţată de Judecătoria Buzău s-a admis plângerea în parte, dispunându-se exonerarea petentului de plata amenzii aplicate în cuantum de 540 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept :
Prin procesul verbal contestat, s-a reţinut în sarcina petentului comiterea contravenţiei prevăzute la art. 102 alin. 3 lit e) din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 ( constând în conducerea autoturismului X, la data de X/X/2009, orele 12:45, pe DN 1B E577 în localitatea Săhăteni, jud. Buzău cu o viteză de 121 Km/h înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic şi declarat corespunzător ) şi a contravenţiei prevăzute la art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 147 pct.1 din HG nr. 1391/2006 ( constând în faptul că nu a avut asupra sa permisul de conducere, solicitat de agentul constatator).
În raport de probele administrate în cauză, esenţial în raport de cele două C.D depuse la filele 35 si 37 dosar de către intimat, instanţa fondului a apreciat că fapta contravenţională, privind depăşirea vitezei legal admisă în localitate, reţinută în sarcina petentului şi contestată de acesta, nu a fost dovedită în condiţiile în care din înregistrarea video nu rezultă ca ar fi fost efectuată autotestarea aparatului radar utilizat la măsurarea vitezei, astfel cum se prevede la paragrafele 3.2.6 si 3.5.1 din Norma de Metrologie Legala NML 021-05 aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005.
3)- Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul în termen legal conform art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
În expunerea motivelor de recurs, petentul a invocat omisiunea instanţei fondului de a se pronunţa supra capătului de cerere formulat prin plângerea introductivă, referitor la înlăturarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Deşi legal citat, în recurs, intimatul nu a depus la dosar întâmpinare şi nici nu s-a înfăţişat, prin reprezentant , în instanţă.
4)- Prin decizia civilă nr. X/2010 s-a admis recursul declarat de petent , dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe :
În acest sens s-a avut în vedere:
4.1.) – Deşi prin plângerea introductivă, petentul a invocat excepţia de nulitate absolută a procesului verbal de contravenţie contestat, susţinând în esenţă că agentul constatator nu a dispus măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului şi nici sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, instanţa fondului, anulând în parte procesul verbal sub motivaţia că intimatul nu a dovedit pretinsa faptă contravenţională constând în depăşirea limitei legale a vitezei în localitate, a înlăturat doar sancţiunea principală a amenzii, fără să se pronunţe şi asupra măsurii tehnico-administrative şi respectiv asupra sancţiunii complementare.
4.2.) – Conform dispoziţiilor art. 102 alin.3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, depăşirea cu mai mult de 50 Km/h a vitezei maxime admise în localitate, de 50 Km/h în cauza dedusă judecăţii, şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus de petent, se sancţionează cu aplicarea unei amenzi de la 9 la 20 puncte şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, atrăgând şi măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere, în temeiul art. 111 alin.1 lit. c) din ordonanţă.
În raport de normele legale invocate, tribunalul constată că agentul constatator nu a aplicat măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere, în condiţiile în care nu a bifat rubrica corespunzătoare prevăzută în procesul verbal de contravenţie încheiat în mod corect potrivit modelului anexei nr. 1A ( astfel cum se dispune imperativ la art. 180 alin. 1 din HG nr. 1396/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002).
De necontestat, petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere la momentul efectuării controlului, dar o astfel de împrejurare, nu poate fi calificată drept impediment la aplicarea măsurii tehnico-administrative, ci , a condus la reţinerea corectă în cuprinsul procesului verbal şi a contravenţiei încadrată la art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr. 195/2002, raportat la art. 147 pct.1 din HG nr. 1391/2006, pentru care s-a aplicat sancţiunea avertisment.
4.3.)- Referitor la sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, tribunalul apreciază că operează de drept, în condiţiile în care agentul constatator, utilizând în mod corect modelul de proces verbal prevăzut la anexa 1A la regulament, a consemnat încadrarea faptei la art. 102 alin.3 lit. c) din OUG nr. 195/2002, text ce prevede aplicarea acestei sancţiuni.
Într-o astfel de interpretare, tribunalul are în vedere şi dispoziţiile art. 96 alin 1, art. 103 alin.1, art. 109 alin. 1, art. 118 alin 2 din OUG nr.195/2002 si respectiv dispoziţiile art. 180 alin.1, art. 181, art. 190, art. 191 alin.1 si art. 210 din HG nr. 1391/2006, din coroborarea acestora rezultând că sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, inclusiv durata acesteia, fiind prevăzute prin însuşi textul incriminator, menţionat în cuprinsul procesului verbal, este propusă de agentul constatator si aprobată de şeful poliţiei rutiere prin raportul de reţinere: anexa nr. 1E, ea operând fie cu începere din ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii înlocuitoare, fie de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, în caz de contestare a procesului verbal de contravenţie.
Se apreciază, prin consecinţă , că în cauză nu operează nici un motiv de nulitate absolută, sub aspectul invocat ( procesul verbal fiind încheiat cu respectarea cerinţelor prevăzute la art. 17 din OUG nr. 2/2001) şi nici vreun alt motiv de nulitate relativă ( ce ar fi putut fi opus sub incidenţa dispoziţiilor art. 105 alin. 2 din Codul de procedura civilă ), intrând în discuţie cel mult necorelarea unor texte legale cu prilejul intrării în vigoare a OUG nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 195/2002.
4.4.)- Pe fond, tribunalul reţine că instanţa a apreciat în mod corect că fapta contravenţională contestată de petent nu a fost dovedită de intimat, în sarcina căruia cade o astfel de obligativitate, întrucât din înregistrarea pe suport magnetic efectuata : C.D. depuse la filele 35, 37 dosar, nu rezultă efectuarea autotestării aparatului radar Python seria PYT 673000199, utilizat la măsurarea vitezei autoturismului condus de petent.
De necontestat, la punctul 3.5., paragraful 3.5.1. din Norma de Metrologie Legala NML 021-05 aprobata prin Ordinul nr. 301/23.11.2005, se dispune în sensul că înregistrarea efectuată trebuie să cuprindă alături de alte patru menţiuni, şi „faptul că a fost efectuată autotestarea ( conform 3.2.6.)”.
Deşi practica a demonstrat că o astfel de dispoziţie este neelocventă în materie, în condiţiile în care s-a demonstrat atestarea legalităţii aparatului radar utilizat, motiv pentru care a şi fost înlăturată, prin efectul intrării în vigoare a Ordinului nr. 187/14.07.2009 de modificare şi completare a Normei de Metrologie Legala NML 021-05/2005, în cauză sunt incidente prevederile normei în forma aplicată la data încheierii procesului verbal : 27.03.2009.
5)- Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin.5 din Codul de procedură civilă s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a casat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa asupra capătului de cerere referitor la măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului şi la sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
4
