Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rm.Sărat sub nr. 753/287/2008 din 27.03.2008, petentul B.C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria PCA nr. 2830567 din 8.03.2008 în baza căruia a fost sancţionat cu 9 puncte amendă în cuantum de 450 lei şi reţinerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule pentru pretins comiterea contravenţiei revăzute la art. 102 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că nu a comis contravenţie reţinută în sarcina sa , în sensul că ar fi condus autoturismul în afara localităţii Grebănu, jud. Buzău cu o viteză de 151 km/h. Autoturismul a fost condus pe segmentul de drum respectiv de către o altă persoană, iar agentul constatator a refuzat să-i prezinte înregistrarea efectuată.
Intimatul a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, solicitând motivat respingerea ca neîntemeiată a plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 921 din 4.06.2008, s-a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în baza probatoriului administrat că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 102 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în conducerea autoturismului pe DN2 E85, în afara localităţii Grebănu, jud. Buzău, la km 137 cu o viteză de 151 km/h.
S-a înlăturat declaraţia martorului B.G., audiat la cererea petentului, reţinându-se că susţinerile acestuia, de natură să confirme apărările formulate prin plângere, nu se coroborează cu nicio altă probă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul în termen legal, conform art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar.
În expunerea motivelor de recurs, petentul a invocat în esenţă că: înregistrarea evidenţiază un alt autoturism decât cel pe care îl deţine în proprietate; intimatul nu a făcut dovada în sensul că el ar fi condus autoturismul pe segmentul de drum în discuţie; instanţa fondului a înlăturat în mod nejustificat declaraţia martorului audiat în apărare; deşi autoturismul a fost depistat la orele 14.33, procesul verbal a fost încheiat la numai 2 minute după parcurgea a 20 km şi anume la ora 14.35.
Prin decizia civilă nr. 765 din 8.10.2008 pronunţată de Tribunalul Buzău, s-a admis ca întemeiat recursul declarat, modificându-se sentinţa atacată în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului verbal de contravenţie.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept:
Prin procesul verbal contestat s-a reţinut în sarcina petentului comiterea contravenţiei prevăzute la art. 102 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în conducerea autoturismului în afara localităţii cu o viteză de 151 km/h.
Examinând legalitatea şi temeinicia procesului verbal sub incidenţa dispoziţiilor art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, se reţine că în materie contravenţională sunt aplicabile garanţiile procesuale recunoscute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern în baza art. 11 şi are prioritate în temeiul art.20 alin.2 din Constituţia României.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că şi faptele contravenţionale privind regimul de circulaţie rutieră intră în sfera acuzaţiilor în materie penală, la care se referă primul paragraf al articolului 6 din convenţie, întrucât norma juridică sancţionatoare are caracter general, iar sancţiunile urmăresc un scop represiv şi preventiv.
Prin consecinţă, petentului îi sunt recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală, între care se regăseşte prezumţia de nevinovăţie, de situaţia îndoielnică beneficiind persoana acuzată. Întrucât sancţiunea contravenţională complementară aplicată aduce restrângere dreptului de a conduce autovehicule, măsura luată trebuie să se fundamenteze pe probe de netăgăduit, furnizate de intimat.
Conform prevederilor punctului 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală, privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor („cinemometre”)”, „Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: data şi ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea potrivit punctului 3.2.6.; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia”.
Or, din înregistrarea (planşa fotografică) depusă de intimat la fila 16 dosar fond, rezultă că numărul de înmatriculare al autovehiculului surprins în trafic nu este lizibil, nefiind pus în evidenţă, şi nici nu cuprinde faptul că ar fi fost efectuată autotestarea potrivit punctului 3.2.6., astfel cum se prevede imperativ prin textul de lege invocat.
