Drept penal. Infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere şi infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal
– Art.86 alin.1 OUG nr.195/2002 şi art.180 alin.2 Cod penal.
Lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile e pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Revocarea suspendării condiţionate a pedepsei când inculpatul a comis prezentele fapte penale cu intenţie, în interiorul termenului de încercare
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria F s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului X, pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C. pen.
S-a reţinut prin actul de inculpare faptul ca noaptea l-a agresat pe partea vătămată A provocându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, iar în ziua de 16.04.2009 a condus pe drum public un autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, faptele comise întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate mai sus.
Prin declaraţia dată în faţa instanţei, în şedinţa publică din data de 04.11.2009, partea vătămată A a precizat că solicită condamnarea inculpatului pentru fapta de lovire şi se constituie parte civila în procesul penal, cu suma de 5.000 lei, din care 500 de lei reprezentând despăgubiri materiale şi 4.500 de lei daune morale .
În faza cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul, în şedinţa publică din data de 04.11.2009, acesta precizând în esenţă că menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală şi recunoaşte comiterea ambelor infracţiuni reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu .
De asemenea, în aceeaşi şedinţă publică au fost audiaţi martorii care au precizat în esenţă că menţin declaraţiile date în faza de urmărire penala întrucât corespund adevărului prin declaraţiile date indicându-l pe inculpat ca autor al infracţiunii de lovire comise asupra părţii vătămate A.
În şedinţa publică din data de 13.04.2010 au fost audiaţi şi martorii care în esenţă au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, precizând că acestea corespund adevărului şi l-au indicat ca autor al infracţiunii de lovire comise asupra părţii vătămate A, pe inculpatul X .
De asemenea, în şedinţa publică din data de 18.05.2010, a fost audiat de instanţă martorul, care a precizat că menţine declaraţiile date în cauză întrucât corespund adevărului şi arătând că a văzut cum inculpatul l-a lovit la data respectivă pe partea vătămată.
La dosar a fost ataşată şi sentinţa penală pronunţată de Judecatoria F prin care inculpatul a mai fost condamnat anterior şi înscrisuri în circumstanţiere depuse de către inculpat.
Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa constată vinovăţia inculpatului dovedită cu privire la săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002 republicată şi lovire sau alte violente, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C. pen. şi reţine următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 13/14 decembrie 2008, inculpatul X şi partea vătămată A se aflau la discoteca, iar la un moment dat au avut nişte discuţii contradictorii, urmare cărora în jurul orei 0300, când partea vătămată intenţiona să plece acasă şi se afla în faţa localului aşteptând un autoturism cu care să se deplaseze, inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feţei .
Ca urmare a loviturii primite, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal ataşat la dosar, acesta nefiind însă internat în spital.
Partea vătămată a susţinut că inculpatul era înarmat cu un cuţit, pe care l-a folosit pentru a-l ameninţa, însă martorii audiaţi în cauză nu confirmă această situaţie de fapt, condiţii în care nu poarte fi reţinută de instanţă.
Cu privire la cea de-a doua faptă, se reţine că inculpatul este proprietarul unui autoturism, iar în după-amiaza zilei de 16.04.2009, după cea a efectuat nişte reparaţii la acest autovehicul, deşi nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule şi în anul 2008 a suferit o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru o faptă similară, inculpatul X s-a urcat la volanul autoturismului şi l-a condus de la domiciliu până în localitate iar la întoarcere, una dintre anvelope a făcut explozie astfel că acesta a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a părăsit suprafaţa carosabilă şi a ajuns în şanţul de pe marginea şoselei, avariind autoturismul fără ca inculpatul să sufere leziuni.
La scurt timp, la faţa locului au sosit şi lucrătorii de poliţie, împrejurare în care inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul pe distanţa menţionată anterior, că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, declarând totodată ca în momentul producerii accidentului se afla singur în autoturism .
Din datele comunicate de S.P.C.R.P.C.Î.V rezultă că inculpatul X, la data comiterii infracţiunii nu figura în evidenţe cu permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Potrivit procesului verbal de constatare aflat la filele 7-8 din d.u.p., la data de 16.04.2009, organele de poliţie aflate în patrulare au găsit în şanţul de pe marginea drumului un autoturism avariat, şi în apropiere l-au identificat pe inculpatul X care a recunoscut că a condus autoturismul, că nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule şi a declarat că în momentul producerii accidentului se afla singur în autoturism .
Din conţinutul certificatului medico-legal întocmit de Serviciul de Medicină Legală rezultă că partea vătămată A a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, că leziunile pot data din 13.12.2008 şi necesita un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru însănătoşire.
Inculpatul X, audiat în ambele faze ale procesului penal, a recunoscut comiterea ambelor infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, martorii audiaţi în ambele faze ale procesului penal, precum şi celelalte probe menţionate în expozeul prezentei hotărâri confirmă situaţia reţinută mai sus de instanţă.
Inculpatul a încercat să îşi creeze o situaţie mai favorabilă afirmând că partea vătămată a încercat să îl lovească şi atunci el s-a apărat lovindu-l, însă această afirmaţie este contrazisă de declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză astfel că instanţa va înlătura ca nesinceră aceasta susţinere a inculpatului .
În drept, faptele inculpatului care în noaptea de 13/14decembrie 2008 l-a agresat pe partea vătămată A provocându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, iar în ziua de 16.04.2009 a condus pe drum public un autoturism fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002 republicată şi art. 180 alin. 2 din Codul penal .
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a Cod penal, faptele fiind săvârşite în concurs real.
În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunilor, instanţa constată că existenţa elementului material, respectiv conducerea autovehiculului de către o persoană care nu posedă permis de conducere precum şi acţiunea inculpatului de lovire a părţii vătămate rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.
Prima infracţiune reţinută în sarcina inculpatului este una de pericol, iar urmarea imediată a faptei săvârşite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranţei traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menţionat s-a produs prin însăşi săvârşirea acţiunii de conducere a autoturismului de către inculpat fără să posede permis de conducere .
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăşi comiterea faptei.
Cu privire la infracţiunea de lovire sau alte violente, instanţa retine că urmarea imediată a faptei săvârşite de către inculpat constă în vătămarea integrităţii corporale şi sănătăţii părţii vătămate. Având în vedere certificatului medico-legal întocmit de Serviciul de Medicină Legală actele medicale şi celelalte probe existente la dosar, evidenţiate mai sus, instanţa apreciază că se poate reţine producerea consecinţelor prevăzute de art. 180 alin. 2 din Codul penal, precum şi legătura de cauzalitate între fapta comisă de inculpat şi urmarea produsă de acesta, constând în atingerea adusă integrităţii corporale a părţii vătămate.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit faptele cu intenţie indirectă prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. b C.pen, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale, respectiv punerea în pericol al siguranţei circulaţiei rutiere şi a participanţilor la trafic şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Întrucât inculpatul a comis prezentele fapte penale cu intenţie, în interiorul termenului de încercare, instanţa în baza art. 83 C.pen. va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentinţa penală pronunţată de Judecatoria F definitivă prin neapelare la data de 13.05.2008 şi va dispune cumularea aritmetică a pedepsei menţionate mai sus cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final 1 an închisoare, în regim de detenţie.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanţa constată că faptele există, au fost săvârşite de către inculpat şi constituie infracţiuni în sensul art. 17 C. pen., în baza art. 345 alin. 2 C. proc. pen., urmând să îl condamne pe inculpat pentru săvârşirea în concurs a celor doua infracţiuni reţinute mai sus.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a reţinut că partea vătămata s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului cu suma de 5.000 lei, din care 500 de lei reprezentând despăgubiri materiale şi 4500 lei cu titlul de daune morale.
Din probele administrate în cauză rezultă faptul că partea civilă a suferit un prejudiciu, instanţa constatând că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, urmând ca inculpatul să fie obligat la repararea prejudiciului produs, în baza art. 14 rap. la art. 346 C.p.p. şi art. 998 şi urm. din C. civ..
În ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit de partea vătămată instanţa apreciază că acesta reprezintă rezultatul dăunător direct de natura nepatrimonială, al faptei ilicite şi culpabile a inculpatului, prin care se aduce o vătămare valorilor şi drepturilor extrapatrimoniale care sunt strâns legate de personalitatea umană.
În speţă, instanţa consideră totodată că daunele morale reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele fizice şi psihice ale părţii vătămate, urmare a faptei prejudiciabile a inculpatului şi că orice suferinţă fizică presupune şi o suferinţă psihica ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial pretinzând reparaţie.
În concret, instanţa, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, va aprecia suma de 2.500 lei ca fiind o reparaţie adecvata a prejudiciului de ordin moral suferit de partea vătămată, urmare a faptei inculpatului.
Instanţa a avut în vedere pe de o parte, că prin acordarea daunelor morale se urmăreşte a se da şi părţii vătămate, ca persoană prejudiciată, o satisfacţie echitabilă iar pe de altă parte, că acestea constituie şi o sancţiune pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientă a unor fapte similare în viitor.
Instanţa apreciază ca despăgubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate să repună partea vătămată în situaţia anterioara săvârşirii infracţiunii, ci reprezintă o compensare patrimonială adecvata a prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta din urma, nefiind vorba nici de o reparare integrală, atâta timp cat nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar. Recunoaşterea în patrimoniul părţii vătămate, constituită parte civila în procesul penal, a unui drept de despăgubire se justifica prin aceea ca instanţa a dorit să ofere acesteia o satisfacţie care să compenseze efectul vătămării, fără a-l face însă să dispară.
Cât priveşte cuantumul daunelor morale acordate, în lipsa unor criterii legale certe şi obligatorii, având în vedere şi împrejurarea că aceste sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite, şi nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului precum şi principiul potrivit căruia stabilirea indemnizaţiei destinate reparării prejudiciului moral se face în funcţie de gravitatea prejudiciului moral şi în conformitate cu principiul echităţii, instanţa apreciază suma acordata cu titlu de daune morale ca fiind o satisfacţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea vătămată în condiţiile din speţa de faţa .
Cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale ce urmează a fi acordate, în raport de actele medicale, declaraţiile martorilor şi înscrisurile depuse la dosar, în dovedirea sumei de 500 lei pretinsă cu acest titlu, instanţa va admite aceasta solicitare şi va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei către partea civilă, cu titlul de daune materiale.
