Curtea de Apel Cluj, Sectia penală şi de minori, decizia penală nr. 653/R/06.09.2010
Prin sentinţa penală nr. 36/10.03.2010 a Judecătoriei Jibou s-a dispus condamnarea inculpatului B.V, la 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev.de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002.
În baza art. 81, 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate de 2 ani, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, atrăgând atenţia asupra prev.art.83 C.pen..
Conform art.71 al.5 C.pen. s-a suspendat pe durata termenului de încercare executarea pedepsei accesorii prev.de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen..
S-a făcut aplic.art.C.proc.pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut ca prin rechizitoriul întocmit în dosar nr. 1395/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou a fost trimis în judecată inculpatul B.V., cercetat pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 87 al. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În fapt, în actul de sesizare s-a reţinut ca inculpatul, aflat la volanul autoturismului său, pe DN 1C, a pierdut controlul volanului, intrând în şanţul de pe marginea contrasensului. Sosind la faţa locului, organele de poliţie, sesizând că inculpatul se află sub influenţa băuturilor alcoolice, i-au solicitat acestuia să efectueze testarea cu aparatul alcooltest, apoi să-i însoţească la spital pentru recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge. Inculpatul a refuzat categoric deplasarea la o unitate medicală, şi în ceea ce priveşte aparatul alcooltest, nu a suflat corespunzător, astfel că nu s-a putut determina valoarea alcoolului în aerul expirat
Analizând probatoriul administrat în cauză, în fapt, instanţa a reţinut ca in data de 18.11.2009, în jurul orei 00,45 inculpatul a condus pe DN 1C între loc. Bizuşa şi Perii Vadului autoturismul proprietate personală marca Dacia. Într-o curbă la dreapta, semnalizată corespunzător, inculpatul a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens şi a intrat cu autoturismul în şanţul de pe partea stângă a sensului său de mers. Au fost sesizate organele de poliţie cu privire la producerea accidentului, acestea deplasându-se la faţa locului, constatându-se că s-au produs doar pagube materiale. Inculpatul a fost legitimat şi întrucât emana vapori de alcool i s-a cerut să se supună testării cu aparatul alcooltest. După câteva încercări, timp în care inculpatul nu a suflat corespunzător în aparatul alcooltest, i s-a cerut acestuia să se prezinte însoţit de organele de poliţie la o unitate medicală, pentru a-i fi recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul a refuzat acest lucru fără o justificare, deşi organele de poliţie i-au adus la cunoştinţă faptul că refuzul unui conducător auto de a se supune recoltării probelor biologice constituie infracţiune.
Starea de fapt descrisă mai sus este pe deplin dovedită de probatoriul administrat în cauză, şi poziţia inculpatului fiind de recunoaştere a comiterii faptei pentru a cărei comitere a fost cercetat. Recunoaşterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză. Din declaraţia martorului audiat se reţine că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, cu toate că i s-a pus în vedere că o astfel de poziţie constituie infracţiune. Acelaşi martor mai subliniază că din atitudinea inculpatului şi-a dat seama că acesta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
Pentru aceste motive, s-a constatat că inculpatul a comis infracţiunea prevăzută de art. 87 al. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în refuzul de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge, şi i se va aplica pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale stabilite de art. 72 C.pen.. Apărătorul inculpatului, cât şi reprezentantul parchetului au solicitat ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere prevederile art. 74 lit. a, c, coroborate cu prevederile art. 76 C.pen., inculpatul având o comportare sinceră în proces şi aflându-se la prima încălcare a legii penale.
Alin. 1 al art. 74 C.pen. stabileşte ca împrejurările stabilite la literele a-c, cu titlu exemplificativ, conform al. 2 al aceluiaşi articol 74 C.pen., pot fi considerate circumstanţe atenuante. Pornind de la sensul cuvântului „pot”, se constată că acest text de lege stabileşte circumstanţe atenuante facultative, reţinerea lor fiind la aprecierea instanţei.
Analizând conţinutul concret al infracţiunii comise de inculpat, şi împrejurările concrete de comitere a acesteia, în speţă, faptul că inculpatul a provocat şi un accident de circulaţie, din fericire, soldat doar cu pagube materiale, instanţa a apreciat că nu se impune reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 C.pen., iar aplicarea pedepsei în cuantumul minimului special este justificată.
Infracţiunea pentru a cărei comitere a fost cercetat inculpatul este una de pericol, ca de altfel majoritatea acelora care reglementează siguranţa circulaţiei rutiere, dar nu se pot ignora împrejurările concrete în care a fost comisă, care la o analiză atentă conferă un pericol şi mai mare faptei.
Inculpatul este la prima încălcare a legii penale, iar pedeapsa aplicată este sub 3 ani, aspecte care întrunesc primele două cerinţe ale art. 81 C.pen. Având în vedere şi persoana inculpatului, instanţa apreciază că scopurile sancţionării faptelor penale, reeducarea şi prevenţia, stabilite de art. 52 C.pen., vor putea fi atinse şi fără executarea pedepsei aplicate în regim de penitenciar.
Pentru aceste motive, făcând şi aplicarea art. 82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, inculpatul fiind atenţionat asupra prevederilor art. 83 C.pen., care reglementează cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei.
Executarea pedepsei principale fiind suspendată, conform art. 71 al. 5 C.pen., pe durata termenului de încercare, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II, b C.pen..
Inculpatul fiind condamnat, în baza art. 191 C.proc.pen., a fost obligat şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform cu dispozitivul.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul B.V. arătând în motivele depuse (f.2) că instanţa nu a ţinut cont de circumstanţele atenuante prev.de art.74 lit.a, c C.pen., respectiv, de conduita sa înainte de comiterea faptei, de stăruinţa depusă pentru a înlătura rezultatul infracţiunii, de atitudinea sa după comiterea faptei, deşi ele erau evidente şi ca atare trebuia să se facă aplic.art.76 C.pen. şi să reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 72/26.05.2010, Tribunalul Sălaj a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.V. împotriva sentinţei penale nr. 36/10.03.2010 a Judecătoriei Jibou, inculpatul fiind obligat, în baza art.192 alin.2 C.proc.pen., la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul a reţinut ca in mod corect a fost reţinută de prima instanţă starea de fapt stabilită anterior prin rechizitoriu, modalitatea de comitere de către inculpat a faptei reţinută în sarcina sa, împrejurările in care au fost comise aceste fapte precum şi vinovăţia inculpatului pentru faptele comise.
Referitor la nereţinerea circumstanţelor atenuante, prev.de art.74 lit.a, c C.pen., s-a concluzionat că, potrivit dispoziţiilor legale, instanţa poate considera ca anumite împrejurări să fie reţinute ca şi circumstanţe atenuante, deci reţinerea acestora nu este obligatorie pentru instanţă.
De asemenea, pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci ea trebuie să constituie şi o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii, sens în care reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului conduce la determinarea scopului general al pedepsei. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, pedeapsa a fost individualizată în mod corect, spre minimul special prev. de lege pentru infracţiunea comisă, avându-se în vedere atât persoana inculpatului, cât şi fapta comisă, inculpatul refuzând recoltarea probelor biologice, în condiţiile în care anterior conducerii autoturismului a consumat băuturi alcoolice într-un bar cu martora P.R.
Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.2 lit.b C.proc.pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal inculpatul B.V. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi în urma rejudecării cauzei să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art.74 lit. a-c C.p. menţinându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond nu a avut în vedere la individualizarea pedepsei şi circumstanţele raportate la persoana inculpatului în sensul că acesta se află la prima confruntare cu legea penală a recunoscut şi regretat comiterea faptelor, are o bună conduită în societate şi familie şi s-ar impune reducerea cuantumului pedepsei rezultate cu atât mai mult cu cât la termenul de judecată din 10 martie 2010 şi reprezentantul Parchetului cu ocazia dezbaterilor judiciare a solicitat să-i fie reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante.
Examinând probele dosarului Curtea a constatat că recursul declarat în cauză este fondat.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente şi concludente au reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicată.
Astfel în esenţă inculpatul B.V în data de 18 noiembrie 2009 a condus autoturismul proprietate personală pe DN 1C între localitatea Bizuşa şi Perii Vadului după ce a consumat băuturi alcoolice iar la solicitarea organelor de poliţie a refuzat să se supună recoltării probelor biologice.
Cu ocazia individualizării pedepsei instanţa de fond şi cea de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.p. adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere al acesteia precum şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a avut o conduită sinceră în cursul procesului penal şi a manifestat regret însă nu au valorificat aceste aspecte ca şi circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
Având în vedere că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, a regretat şi a recunoscut fapta comisă şi având în vedere şi caracterizarea de la fila 10 din dosarul Tribunalului Sălaj emisă de către Primăria Comunei Ileanda prin care se arată că inculpatul se bucură de consideraţie şi respect atât din partea colegilor de muncă de la unitatea la care a lucrat în calitate de inginer cât şi din partea cetăţenilor din comună, Curtea a reţinut aceste împrejurări în favoarea inculpatului ca şi circumstanţe atenuante prev. de art.74 C.p. şi în consecinţă a redus pedeapsa aplicată acestuia sub minimul special de la 2 ani închisoare la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 al.5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 şi 76 C.pen..
Retinand ca reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată şi fără privarea de libertate aşa cum au apreciat instanţele de fond şi de apel în baza art. 81, 82 C.pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 al.5 C.pen. va suspenda pe durata termenului de încercare şi executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitări drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II – a, b C.pen..
S-a atenţionat inculpatul asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
