Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Caracal nr.3797/P/2011, din data de l5.03.2012, s-a pus în miscare actiunea penala si s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de libertate, inculpatul C.C., sub aspectul savârsirii infractiunii prevazuta de art. 87, alin. 5 din OUG l95/2002 R.
Din actul de sesizare rezulta ca inculpatul locuieste efectiv în mun. Caracal, jud. Olt, este posesor al permisului de conducere categoria BE-CE din anul l995 si detine în proprietate un autoturism marca Dacia l3l0 Break, cu numarul de înmatriculare OT-04-KYR, folosit efectiv de tatal acestuia C. M..
Se mai arata ca inculpatul C.C.în timp ce conducea autoturismul mentionat, pe str. Spiru Haret din municipiul Caracal, judetul Olt, în seara zilei de 21.12.2011 în jurul orei 20:l0, a pierdut controlul asupra directiei de mers, intrând in coliziune cu gardul împrejmuitor al imobilului nr. 2, situat pe str. Spiru Haret.
Zgomotul impactului cu gardul locuintei sale a fost auzit de proprietarul imobilului nr. 2 de pe str. Spiru Haret, respectiv F. H. care iesind la poarta locuintei sale, a observat ca autoturismul care intrase in gard, parasise locul impactului si se afla in intersectia str. Dobrogeanu Gherea si Spiru Haret, pe axul strazii Dobrogeanu Gherea, orientat cu fata spre Cezieni, iar lânga autoturismul cu nr. înmatriculare OT-04-KYR, se afla un barbat care încerca sa împinga autoturismul si apoi s-a urcat la volanul autoturismului, mutând autoturismul pe partea dreapta a strazii Dobrogeanu Gherea, împrejurare in care i-a solicitat conducatorului auto sa nu plece de la locul accidentului pentru ca ia retinut numarul de înmatriculare si a solicitat interventia politiei prin serviciul unic de urgenta ll2.
La scurt timp dupa producerea accidentului de circulatie, a ajuns la locuinta sa in comuna cu a parintilor sai, numitul F. S.T. împreuna cu sotia sa, acestia fiind apelati pe telefonul mobil de copilul lor, care le-a spus ca o masina a intrat in gardul curtii, astfel ca acesta a gasit in fata locuintei sale numai pe tatal sau F. H. si pe conducatorul autoturismului implicat in accident, respectiv C.C. împrejurare in care au ajuns la fata locului doua echipaje de politie, de ordine publica si o patrula a politiei rutiere, împreuna cu doi jandarmi din cadrul IJJ Olt.
Procedându-se astfel, la cercetarea locului accidentului, a conditiilor si împrejurarilor in care s-a produs accidentul de circulatie in zona respectiva, a ajuns cu un autoturism marca Renault de culoare neagra, condus de nepotul sau C. F. , numitul C M. tatal inculpatului C.C. , care a afirmat fata de proprietarul imobilului nr. 2 si de fiul acestuia, precum si fata de organele de politie ca el este cel care a condus autoturismul la momentul accidentului, fiul sau fiind doar pasager in autoturism.
Afirmatiile numitului C. M. au fost însa respinse de cele doua persoane aflate la locul accidentului precum si de organele de politie care i-au solicitat conducatorului auto C.C. sa fie testat cu aparatul etilotes, datorita faptului ca emana miros de alcool, acesta refuzând in mod expres testul respectiv, fapt pentru care acesta a fost condus la Spitalul Mun.Caracal, pentru recoltarea de probe bilogie, în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta refuzând de asemenea in prezenta organelor de politie , a cadrelor medicale, si a martorului asistent F. S. T., sa se supuna acestui test.
In cursul cercetarilor si urmaririi penale efectuate in cauza, inculpatul C.C. nu a recunoscut faptul conducerii autoturismului marca Dacia l3l0, cu nr. înmatriculare OT 04-KYR la momentul accidentului, sustinând in mod constant ca la momentul respectiv se afla doar ca pasager in autoturism ul condus de tatal sau C. M care datorita neatentiei a pierdut controlul asupra directiei de deplasare, intrând in coliziune cu gardul împrejmuitor al imobilului nr.2, situat pe str. Spiru Haret din mun. Caracal, aparare care insa urmeaza a nu fi retinuta ca plauzibila in cauza, în conditiile in care imediat dupa producerea accidentului a fost vazut singur de catre proprietarul imobilului al carui gard a fost avariat, împingând masina si încercând sa o repozitioneze si eventual sa paraseasca locului accidentului tatal acestuia C. M , ajungând la locul accidentului dupa sosirea organelor de politie care de altfel, nu l-au retinut în cuprinsul actului de constatare ca pasager al autoturismului avariat sau martor asistent.
Situatia de fapt prezentata mai sus rezulta atât din înscrisurile existente la dosarul de urmarire penala cat si din declaratiile martorilor : F. H. , F. S. T., C. M..
În cursul judecatii au fost audiatii martorii: F.( f. 28-30), F.S. T. ( f. 31-32), C. M. ( f. 34-35), C.St. F. ( f. 33), G. C. ( f. 36 ), M.A. S. ( f.40 ), P. G. (f. 47); s-a efectuat o confruntare între: martorii C. M.si F. S. T. ( 41, 42 ), C. M. si F. H. ( 43,44 ); s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat in cauza instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :
In data de 21.12.2011 în jurul orei 20:08, inculpatul C.C. în timp ce conducea autoturismul marca Dacia l3l0 Break, cu numarul de înmatriculare OT-04-KYR, pe str. Spiru Haret, din municipiul Caracal, judetul Olt, a pierdut controlul asupra directiei de mers, intrând in coliziune cu gardul împrejmuitor al imobilului nr. 2, apartinând martorului F.H..
Întrucât a auzit un zgomot, martorul a iesit din locuinta, pentru a observa ce se întâmplat, dupa ce anterior s-a apelat la serviciul de urgenta 112. În aceste împrejurari l-a vazut pe inculpat, dupa ce a scos autoturismul din gardul avariat ce îl împingea de stâlpul de sustinere de la portiera soferului, în intersectia cu strazilor Spiru Haret cu Dobrogenu Gherea, paralel cu axul drumului.
Ulterior la fata locului au aparut lucratorii politiei rutiere si jandarmeriei.
Întrucât inculpatul prezenta halena alcoolica, lucratorii politiei rutiere i-au solicitat sa fie testat cu un aparat etilotest, iar acesta a refuzat.
Datorita refuzului, inculpatului a fost condus de catre lucratorii de politie la Spitalul municipalului Caracal, jud.Olt, în vederea recoltarii probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însa în prezenta medicului, lucratorilor de politie si a martorului asistent F. S.T. , inculpatul a refuzat.
Situatia de fapt prezentata mai sus rezulta atât din înscrisurile: proces verbal de cercetare de constatare si planse fotografica ( f. 7-12 d.u.p.), buletin de examinare clinica ( f. 16 d.u.p. ) proces verbal – prelevare( 17-18 d.u.p.); declaratiile martorilor : F.H.( f. 28-30), F.S. T. ( f. 31-32), P.G. ( f. 47).
Instanta nu va retine declaratiile date de martorii C. M.( tatal inculpatului), C. S. F. ( fiul inculpatului) si M. A S. , întrucât sunt subiective, respectiv, nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal, asa cum prevede art. 69 C. proc. pen.
Instanta constata ca pe tot parcursul urmaririi penale si în cursul judecatii inculpatul a negat savârsirea faptei, formulându-si aparari diferite.
Cu ocazia audierii din zilele 13.03.2012, (f. 32,33 d.u.p.) 16.05.2012 si 30.05.2012( f. 19, 34-36), inculpatul afirma ca martorul C. M. ( tatal inculpatului) a condus autoturismul , pe str. Spiru Haret, din mun. Caracal, jud.Olt, însa din declaratiile martorului F. S. T. ( f. 31-32), rezulta ca la portiera soferului, imediat dupa producerea accidentul, la observat pe inculpat, iar martorul C. M. a sosit la fata locului ulterior producerii accidentului.
Cu privire la declaratia martorului G. C. ( f. 36) instanta retine ca nu s-a facut dovada acoperirii distantei de la domiciliul inculpatului, str. Intrarea Buzesti , nr. 7 , bl. A1, ap. 5. etaj 1, sc. 3, pâna la locul prodicerii accidentului. De astfel martorul arata ca C. M. s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia l3l0 Break, la orele: 19:00-19:00, însa din procesul verbal de constatare al infractiuni ( f. 7 d.u.p.) si adresa 10854 din data de 28.09.2012 ( f. 61 ), rezulta ca evenimentul rutier s-a produs la orele 20:08.
Sustinerea inculpatului ca exista un dubiu cu privire la persoana care a condus autoturismul, nu va fi retinuta de instanta întrucât din ansamblul probelor administrate în cauza , rezulta ca inculpatul C. C. a condus autoturismul pe drumul public, împrejurarea ca martorul F. H. T. nu l-a vazut pe inculpat conducând si sa scoata autoturismul din gard, nu poate infirma concluzia referitoare la vinovatia sa. Astfel ar însemna pe de-o parte, sa se ignore probele existente, iar pe de alta parte , sa se acorde , în principiu declaratie martorului care observa o persoana conducând un autoturism, o valoare probanta prestabilita, determinanta pentru retinerea vinovatiei ori nevinovatiei, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozitiile art. 63 alin.2 C.p.p.
Probatoriul administrat denota nesinceritatea inculpatului, care încearca în moduri total diferite sa-si creeze alibiuri neverosimile, si diverse moduri a se apara pentru a scapa de raspundere penala.
Instanta apreciaza ca fapta inculpatului C.C. de a refuza sa se supuna recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 87, alin. 5 din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice modificata si completata prin OUG nr. 63/2006 publicat in M. Of .al României nr. 729/20.09.2006.
Sub aspectul laturii obiective, fapta savârsita de inculpat s-au realizat prin conducerea autovehiculului marca Dacia l3l0 Break, cu numarul de înmatriculare OT-04-KYR, pe un drum public, respectiv str. Spiru Haret la intersectia cu str. Dobrogenu Gherea, din municipiul Caracal, judetul Olt, aflându-se sub influenta bauturilor alcoolice, iar dupa momentul surprinderii inculpatului aflat sub influenta bauturilor alcoolice, a refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei.
Fapta savârsita de inculpat a avut ca urmare crearea unei stari de pericol pentru circulatia pe drumurile publice. Totodata, instanta retine ca între actiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de catre inculpatul sub influenta bauturilor alcoolice, refuzul de recolta probe biologice si urmarea periculoasa produsa, respectiv starea de pericol creata, exista o relatie de cauzalitate deoarece fapta, astfel cum a fost savârsita, este o infractiune de pericol, urmarea socialmente periculoasa rezultând „ex re” (din însasi materialitatea faptelor).
Sub aspectul laturii subiective, instanta retine ca pozitia subiectiva a inculpatului fata de infractiunile savârsite si rezultatul socialmente periculos al acestora, se caracterizeaza prin intentie directa, forma de vinovatie prevazuta de art. 19 alin. 1 pct.1 lit. a C.p. Astfel, conducând un autoturism pe drumurile publice, în timp ce se afla sub influenta bauturilor alcoolice, inculpatul fiind surprins sub influenta bauturilor alcoolice, a refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei.
La individualizarea judiciara a pedepsei pe care o va aplica inculpatului instanta va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 C.p., retinând: dispozitiile partii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator (închisoare de la 2 ani la 7 ani), gradul de pericol social concret al faptei savârsite (generat de nerespectarea dispozitiilor legale privind relatiile sociale referitoare conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, asociata cu forma de vinovatie cu care a fost savârsita fapta – intentia indirecta, fiind de notorietate ca cele mai multe accidente rutiere se datoreaza, consumului de alcool, la volan.), persoana inculpatului (care nu a recunoscut savârsire faptei penale, nu este cunoscut cu antecedente penale) .
Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, urmeaza ca în baza art. 345 alin. 2 C.p.p sa se dispuna condamnarea inculpatului pentru savârsirea infractiunii de a refuza sa se supuna recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 87 alin 5 din OUG 195/2002 la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev. de art. 52 C.p.
Instanta nu va retine în favoarea inculpatului disp. art. 74 si 76 C.p. referitoare la retinerea si aplicarea circumstantelor atenuante judiciare având ca efect coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevazut de lege, conduita buna a inculpatului înainte de data savârsirii infractiunii (lipsa antecedentelor penale) constituind o atitudine fireasca într-o societate civilizata.
Existenta uneia din împrejurarile enumerate exemplificativ în art. 74 C.p. nu obliga instanta de judecata sa o considere drept circumstanta atenuanta judiciara si sa coboare pedeapsa aplicata sub minimul special prevazut de lege.
Retinerea împrejurarii aratate mai sus drept circumstanta atenuanta este lasata la aprecierea instantei care va tine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurarilor în care s-au savârsit infractiunile, de urmarile produse, precum si de orice alte elemente privitoare la persoana inculpatului.
Cu respectarea limitelor astfel stabilite, în temeiul art. 87, alin. 5 din OUG 195/2002 R. instanta va aplica inculpatului C.C. , pentru fapta de a refuza sa se supuna recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei, pedeapsa de 2 ani închisoare.
Sub aspectul executarii pedepsei instanta considera ca scopul preventiv si educativ al acesteia poate fi atins chiar fara executare, motiv pentru care urmeaza sa analizeze îndeplinirea în cauza a conditiilor necesare aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, prevazute de art. 81 C.p..
În consecinta, pedeapsa închisorii ce urmeaza sa fie executata este de 2 ani închisoare, încadrându-se deci în dispozitiile art. 81 alin. 1 lit. a C.p.. Din fisa de cazier judiciar existenta la dosar rezulta ca inculpatul nu a mai fost anterior condamnat pentru o infractiune intentionata la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni si în consecinta nu este recidivist, îndeplinind astfel cerinta prevazuta de art. 81 alin. 1 lit. b) C. p..
În privinta scopului preventiv si educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. p. instanta considera ca acest scop poate fi atins fara a fi necesara executarea în regim de detentie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atentia asupra gravitatii si a consecintelor nefaste ale faptei sale, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnarii, instanta apreciaza ca executarea efectiva a pedepsei nu se justifica, întrucât aceasta ar altera relatiile de familie ale inculpatului si ar avea o înrâurire hotarâtoare asupra aspectelor personale si profesionale ale acestuia, ori rolul condamnarii este tocmai acela de a atrage atentia asupra importantei respectarii relatiilor în societate în relatia cu semenii, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executarii pedepsei în regim de detentie.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza a suspenda executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani calculat în baza art. 82 alin. 1 C.p..
Instanta va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a si b C.p. pe durata executarii pedepsei principale si în conditiile prevazute de art. 71 C.p., având în vedere criteriile de la art. 71 alin. 3 C.p., respectiv natura si gravitatea infractiunilor savârsite, împrejurarile cauzei, persoana infractorului (fara antecedente penale). Instanta nu va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 al. 1 lit. a teza I, c, d si e întrucât savârsirea unei infractiuni de vatamare corporala nu releva un comportament nedemn care sa vatame interesul superior al copilului si care sa determine interzicerea drepturilor parintesti, a celui de a fi tutore sau curator, dreptul de a alege, precum nici dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savârsirea infractiunilor.
Asadar, criteriile de individualizare au în vedere stabilirea si aplicarea pedepsei indiferent daca e vorba de pedeapsa principala, complementara sau accesorie, iar prevederea unor pedepse care din cauza aplicarii „ope legis” ramân în afara controlului judiciar încalca principiul fundamental conform caruia „restrângerea exercitarii unor drepturi sau libertati trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o” (art. 53 al. 2 din Constitutia României).
Mai mult, ca urmare a hotarârii din cauza Sabou si Pârcalab c. României pronuntata de Curtea EDO, legitimitatea modului de aplicare automata a pedepselor accesorii a fost pusa sub semnul întrebarii, Curtea constatând ca interzicerea automata a dreptului prevazut de art. 64 lit. d C.p. constituie o ingerinta nejustificata în exercitarea dreptului prevazut de art. 8 din Conventie. Ulterior, prin Legea nr. 278/2006 au fost modificate dispozitiile art. 71 C.p., consfintindu-se caracterul facultativ al interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. d si e C.p.. Apoi, prin hotarârea din cauza Hirst c. Marii Britanii, Curtea EDO a constatat violarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a exercitarii dreptului de a alege, astfel caracterul facultativ al interzicerii dreptului de a fi tutore încetând a mai fi unul iluzoriu.
Pe fondul unei practici neunitare în ceea ce priveste aplicarea jurisprudentei CEDO, Înalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat un recurs în interesul legii care a consfintit faptul ca „interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I-c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, în functie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal”.
Astfel, în acest context, fata de criteriile enumerate mai sus si de toate aspectele legale si jurisprudentiale mentionate, instanta apreciaza ca în cauza se impune îndepartarea inculpatului de la activitatile care presupun responsabilitatea sa civica, încrederea publica sau exercitiul autoritatii.
Instanta constata ca prin Legea nr. 278/4.07.2006, a fost introdus un nou alineat la art. 71 C.p., respectiv alin. 5, potrivit caruia „pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii (…), se suspenda si executarea pedepselor accesorii”. Aceasta dispozitie legala a fost introdusa pentru clarificarea unor aspecte mentionate în doctrina penala, care aprecia ca pedepsele accesorii sunt alaturate, secundare, pedepselor principale cu închisoarea sau detentiunea pe viata si ca acestea presupun interzicerea drepturilor prevazute de lege pe toata durata executarii pedepsei principale. În consecinta, se aprecia ca în cazul pedepselor suspendate conditionat nu se impune aplicarea pedepselor accesorii, în conditiile în care pedeapsa principala nu ar fi executabila, ci suspendata conditionat.
Prin introducerea dispozitiei legale mentionate, legiuitorul a clarificat aceste aspecte, în sensul ca pedepsele accesorii pot însoti si o pedeapsa suspendata conditionat, însa, în acest caz, si executarea acestora este suspendata, pe toata durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
În consecinta, instanta va dispune aplicarea pedepselor accesorii, urmând ca ulterior sa în temeiul art. 71 alin 5 C.p., sa dispuna suspendarea executarii acestora, având în vedere ca si executarea pedepsei principale va fi suspendata conditionat.
Instanta va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.p. a caror nerespectare are drept urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 189 alin. 1 C.p.p. instanta va obliga inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 lei reprezentând cheltuieli efectuate in cursul urmaririi penale.
Postat 31.10.2012
