Tip document – Sentinţă penală
Nr. document – 169
Data elaborării: 30.11.2011
Titlul speţei: infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice ( OUG 195/2002)
Domeniu asociat: circulaţie rutieră
Conţinut:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei nr. 899/P/2009, înregistrat la această instanţă la data de 01.07.2010 sub nr. 1341/334/2010, a fost trimis în judecată inculpatul R.G. pentru infracţiunile de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g % alcool pur în sânge” prevăzută de art. 89 al. 1, teza a II a din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi „Vătămare corporală din culpă” prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.(…)
În drept, faptele inculpatului săvârşite în ziua de 11. 07. 2009 în jurul orelor 2125 în timp ce conducea autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare … pe str. Calea Transilvaniei din mun. Vatra Dornei, având în sânge o îmbibaţie de 1,60 mg/l – 1,40 mg/l alcool pur în sânge întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alineatul 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Fapta aceluiaşi inculpat care, în data de 11.07.2009 a produs un accident rutier ce a avut drept consecinţă vătămarea corporală gravă a părţii vătămate N. P., care a necesitat pentru îngrijire un număr de 90 – 95 de zile îngrijiri medicale şi care nu i-au pus viaţa în pericol, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de infracţiunii de „Vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal.
Urmarea imediată a activităţii cu relevanţă infracţională desfăşurată de către inculpat a constat în generarea unei stări de pericol pentru siguranţa celorlalţi participanţi la traficul rutier şi vătămarea gravă a unei persoane, între acţiunea inculpatului şi rezultatul socialmente periculos fiind stabilită o legătură de cauzalitate directă.
Sub aspectul laturii subiective reţinem că inculpatul a săvârşit fapta prevăzută de art. 87 alineatul 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice cu intenţie indirectă, ca formă a vinovăţiei, în conformitate cu prevederile art. 19 alineatul 1 punctul 1 litera b Cod penal. Astfel, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, cunoscând că nu avea voie să conducă autoturismul cunoscând că nu avea voie să conducă autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice, dar a adoptat o atitudine indiferentă faţă de urmarea socialmente periculoasă, acceptând posibilitatea producerii acesteia. Inculpatul a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal din culpă, ca formă a vinovăţiei, conform prevederilor art. 19 alin. 2 lit b Cod Penal acesta neprevăzând rezultatul faptei lui deşi putea şi trebuia să-l prevadă
Instanţa, analizând fişa de cazier a inculpatului constată că acesta este infractor primar, neavând antecedente penale.
Faţă de cele arătate mai sus, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 87 alin 1 şi 89 alin 1 teza aIIa din OUG 195/2002, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa cu închisoarea, la a cărei individualizare va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările în care a fost comisă, precum şi natura relaţiilor juridice vătămate, fapta aducând atingere relaţiilor sociale privitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
Totodată, instanţa va avea în vedere circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fişa de cazier, că inculpatul este caracterizat ca o persoană onestă, fără probleme în colectivitate.
Faţă de cele relevate mai sus, instanţa va reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alineatul 1 litera a şi c Cod penal, cărora le va da eficienţă conform dispoziţiilor art. 76 alineatul 1 litera d Cod penal.
În consecinţă, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă de 7 (şapte) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g % alcool pur în sânge” prevăzută de art. 87 alineatul 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod penal şi art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, şi o pedeapsă de 2 (două) luni pentru săvârşirea infracţiunii de „Vătămare corporală din culpă” prevăzută de art. 184 alin 2 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod penal şi art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
În baza art. 33 alin. 1 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b cod penal, inculpatul, va executa pedeapsa cea mai grea şi anume pedeapsa de 7 (şapte) luni închisoare.
Având în vedere faptul că inculpatul se află la prima faptă cu caracter penal, faţă de conduita bună avută înainte de săvârşirea infracţiunii şi apreciind că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului, menţionate în art.52 Cod penal, pot fi atinse şi prin executarea pedepsei în stare de libertate, instanţa urmează a dispune, în temeiul prevederilor art. 81 Cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 7 (şapte) luni închisoare şi va stabili un termen de încercare de 2 (doi) ani şi 7 (şapte) luni, cu respectarea dispoziţiilor art. 82 Cod penal.
Totodată, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 359 Cod de procedură penală, va pune în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, cu consecinţa executării în regim de detenţie a ambelor pedepse, care nu se vor contopi.
În ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii, potrivit dispoziţiilor art. 71 alineatul 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
Cu toate acestea, în temeiul prevederilor art. 20 din Constituţia României, instanţa este ţinută a interpreta legea internă în lumina tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
Prin urmare, normele cuprinse în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi cele din Protocoalele adiţionale, împreună cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, sunt direct aplicabile, având forţă constituţională şi supralegislativă.
În consecinţă, la examinarea conţinutului pedepsei accesorii trebuie avută în vedere hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii (Cererea nr 74025-2001, Hotărârea din 06.10.2005), prin care Curtea a constat încălcarea art.3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că o restrângere generală, automată şi nediferenţiată, a unui drept fundamental consacrat de Convenţie şi care are o importanţă crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea şi este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei.
De aceea, cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a şi b Cod penal, instanţa urmează a interzice, în baza art. 71 al. 2 Cod penal, exercitarea acestora pe durata executării pedepsei, reţinând că natura faptei săvârşite şi circumstanţele personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul legal menţionat respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice .
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal, instanţa constată că împrejurările în care a fost săvârşită fapta nu relevă o nedemnitate de natură a conduce la concluzia interzicerii exerciţiului dreptului prevăzut de textul legal menţionat, motiv pentru care nu va face aplicarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 71 alineatul 2 instanţa va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alineatul 1 literele a teza II şi b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alineatul 5 Cod penal instanţa va suspenda condiţionat executarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Instanţa a fost legal învestita cu soluţionarea acţiunii civile alăturat celei penale, partea civilă N. P. şi apoi N. S., succesoarea acestuia, solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în cuantum de 6548,40 lei cu titlu de daune materiale şi de 632.070,00 lei cu titlu de daune morale, (filele 18 – 20).
În vederea stabilirii cadrului procesual legal, prin încheierea de şedinţă din data de 29.10.2010, (fila 56), în conformitate cu disp. art. 16 coroborat cu art. 24 alin.3 Cod proc. pen. şi art. 49 – 51 din Legea 136/1995 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de asigurător a SC A.Ţ. ASIGURĂRI SA Bucureşti la care era asigurat, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, vehiculul implicat în evenimentul rutier generator de prejudiciu în dauna părţii civile. (…)
Coroborând probele administrate, având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa apreciază că între acţiunea ilicită a inculpatului şi vătămarea corporală a victimei există legătură directă de cauzalitate astfel încât prin fapta acestuia s-au produs efecte complexe generându-se atât prejudicii patrimoniale cât si nepatrimoniale părţii civile.
La soluţionarea acţiunii civile instanţa va avea în vedere principiul reparaţiei integrale a prejudiciului ce guvernează materia răspunderii civile delictuale pentru a se înlătura toate consecinţele dăunătoare ale faptelor ilicite şi culpabile, în scopul restabilirii pe cât posibil a situaţiei anterioare producerii acestora.
Astfel, sub un prim aspect, instanţa reţine că evenimentul rutier a avut drept consecinţă producerea unor leziuni corporale victimei N. P., ce au necesitat 90 – 95 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare cu pierderea consecutivă a capacităţii de muncă pe această perioadă, producând acestuia pagube materiale cât şi morale.
Din analiza actelor depuse la dosar, instanţa a apreciat că în cauză partea civilă a făcut dovada unui prejudiciu material actual, cert si determinat în valoare de 6548,40 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, conform chitanţelor anexate, contravaloarea a două plăci din titan montate în organism, achiziţionate prin mijloace proprii de la SC Ronda Medical SRL, Cluj Napoca precum şi diferenţa dintre salariul net pe care partea civilă l-ar fi încasat dacă nu suferea accidentul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, în cuantum de 75% din salariul net, aferentă perioadei 31.07.2009 – 22.12.2009.
În ceea ce priveşte prejudiciul nepatrimonial produs părţii civile, N. P., prin succesoarea acestuia, N. S., instanţa reţine că acesta a solicitat obligarea inculpatei la plata daunelor morale în cuantum de632.070,00 lei (150000 euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data producerii accidentului).
Astfel, sub aspectul daunelor morale, instanţa constată că prejudiciul moral suferit de către partea civilă N. P. este evident, el fiind reprezentat în primul rând de suferinţa fizică produsă părţii civile de leziunile grave cauzate de accidentul în care a fost implicata. Partea civilă a trebuit să se supuna unor interventii chirurgicale repetate, urmate de perioade de spitalizare şi de tratament recuperator. Eforturile deosebite necesare recuperării stării de sănătate au împiedicat-o pe partea civilă să-şi desfăşoare activităţile curente, casnice, să participe la activităţile sociale şi să se implice în viaţa familiei sale aşa cum făcea înainte de accident. Pe durata spitalizării, partea civila a fost nevoită să se supuna unei limitari a libertăţii de miscare şi a fost îndepartată de la activităţile şi modul său obişnuit de viaţă. Toate aceste coordonate conturează prejudiciul moral suferit de către partea civilă.
Culpa exclusivă în producerea acestui prejudiciu revine inculpatului pentru aceleaşi considerente ca şi acelea care au stat la baza soluţiei din latura penală a cauzei.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale instanţa va ţine cont şi de faptul că vătămarea corporală a fost produsă din culpă şi nu cu intenţie şi că, în general practica instanţelor e constantă în a aprecia că acordarea daunelor morale nu poate duce la îmbogăţirea fără justă cauză a părţilor civile
La aprecierea cuantumului daunelor morale, instanţa va avea în vedere toate aceste criterii în raport de care apreciază ca justificate pretenţiile formulate de partea civilă cu acest titlu, apreciind că suferinţa de natură morală cauzată părţii civile N. P. se ridică la suma de 10.000 lei.
Fiind întrunite astfel condiţii ale răspunderii civile delictuale aşa cum sunt prevăzute de art. 998-999 Cod civil, instanţa va admite în parte acţiunea părţii civile N. P., continuată de N. S., succesoarea acestuia, obligându-l pe inculpat să suporte consecinţele păgubitoare ale faptelor sale, potrivit dispozitiilor art. 14 si art. 346 C.p.p.
Cum la data producerii accidentului inculpatul R. G. nu era angajat al părţii responsabile civilmente SC I.C. SRL după cum rezultă din adresa emisă de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava (fila 207), între părţi neexistând relaţii contractuale de muncî în virtutea cărora să se nască raportul de prepuşenie reglementat de art. 1000 al. 3 Cod civil, instanţa nu va obliga SC I.C. SRL, în solidar cu inculpatul la acoperirea prejudiciilor produse părţii civile.
În baza art.998 – 999 Cod civil, art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, art.14 şi 346 Cod procedură penală. instanţa va obliga inculpata la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 1024,27 lei către partea civilă Spitalul Municipal Vatra Dornei şi de 3436,26 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu Mureş.
Cât priveşte persoana ce va fi obligata la plata despăgubirilor mai sus stabilite, instanţa reţine că, la data producerii evenimentului rutier cauzator de prejudiciu, autoturismul marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare … condus de inculpatul R. G. era asigurat la A.Ţ. ASIGURĂRI S.A., pentru răspundere civilă auto, respectiv cu poliţa RCA seria RO/07/R7/YD, nr. 111975711 din 07.05.2009, cu valabilitate pentru perioada 08.05.2009-07.11.2009 (fila 36 din dup).
Conform dispoziţiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, „despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”.
Jurisprudenţa naţională a statuat deja că răspunderea asiguratorului nu este una solidară cu a inculpatului, ci este o răspundere izvorâta din efectul legii speciale în domeniul asigurărilor.
Astfel, din dispoziţiile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, asigurarea obligatorie de răspundere civilă vizează autovehiculul înregistrat în România şi nu persoana deţinătoare a acestuia, proprietar sau nu. În accepţiunea acestui act normativ, în materia asigurărilor răspunzător pentru producerea accidentului şi, pe cale de consecinţă, a despăgubirilor, nu este persoana – indiferent de persoana acesteia, ci autoturismul asigurat.
Asigurătorul este ţinut să acorde despăgubiri ca efect al contractului de asigurare şi în virtutea legii, urmare a producerii riscului asigurat.
În consecinţă, pentru prejudiciile suferite de persoanele vătămate prin producerea unui accident de autovehicule, se angajează răspunderea asiguratorului şi nu a persoanei vinovate de accident.
Faţă de toate acestea, în baza textelor de lege menţionate, instanţa va obliga asigurătorul de răspundere civilă A.T. ASIGURĂRI S.A. să plătească părţilor civile sumele de bani mai sus stabilite cu titlu de despăgubiri materiale şi morale, în limita plafonului maximal prevăzut de Ordinul nr. 20 din 2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emis de COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR.
În baza art. 193 alin. 2 Cod de procedură penală şi a art. 49, 50 şi 55 din Legea nr. 136/1995 obligă asigurătorul la plata către partea civilă N. S. a cheltuielilor judiciare efectuate de către acesta în cuantum de 4000 lei, reprezentând onorariu apărător.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, Cod procedura penală, la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă, reprezentând contravaloare onorariu avocat şi dovedite cu chitantele depuse la dosar.
