Din perspectiva regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, Curtea constată că legea
penală mai favorabilă potrivit art.5 cod penal este codul penal 1969, având în vedere că sporul de
pedeapsă prev. de art.34 alin.1 lit.b) cod penal 1968 nu este obligatoriu, şi raportat la faptul că art. 39
42
alin.1 lit.b) cod penal în vigoare din data de 01.02.2014 prevede aplicarea în mod obligatoriu pe lângă
pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Potrivit art.15 alin.1,2 din Legea nr. 187/2012:
„(1) Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din
1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.
(2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin.(1), inclusiv sub
aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante, se constată că se
impune executarea în regim de detenţie, raportat la cuantumul pedepsei rezultante, la perseverenţa
infracţională a inculpatului şi la Decizia ICCJ nr. 1 din 17 ianuarie 2011 pronunţată în interesul legii.
Art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată
Art.15 alin.1,2 din Legea nr. 187/2012
Decizia ICCJ nr. 1 din 17 ianuarie 2011
Constată că prin sentinţa penală nr. 1063 din data de 15.10.2014 pronunţată de
Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. 35107/212/2013, s-a hotărât:
„În baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal
vechi si art.375 NCPP cu aplicarea art.5 NCP condamnă pe inculpatul […] la pedeapsa
de 8 luni închisoare.
In baza art.39 alin.1 Cod penal contopeste pedeapsa de 8 luni cu pedeapsa
In baza art.39 alin.1 Cod penal contopeste pedeapsa de 8 luni cu pedeapsa
anterioara de 1 an si 6 luni, aplicand inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni
anterioara de 1 an si 6 luni, aplicand inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni
inchisoare.
inchisoare.
inchisoare.
inchisoare.
In baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal si
art.375 NCPP cu aplicarea art.5 NCP condamna inculpatul […] la pedeapsa de 8 luni
In baza art.33 lit.a ?i art.34 alin.1 lit.b Cod penal vechi contopeste cele doua
pedepse cu inchisoarea si aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni
In baza art.83 Cod penal vechi revocă suspendarea conditionată pronun?ată prin
sentin?a penală nr.218/25.02.2011 ?i dispune executarea in intregime a pedepsei de 1 an
si 6 luni inchisoare care nu se contopeste cu pedeapsa de 1 an ?i 6 luni inchisoare
aplicata pentru infractiunile savarsite ulterior, inculpatul urmand sa execute in total 3 ani
si 2 luni inchisoare.
Pedeapsa se va executa in regim de detentie potrivit art.57 Cod penal vechi.
În baza art.71 C.penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64
lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
43
La data de 13 august 2013, în jurul orelor 1.20, organele de poliţie aflate în
patrulare s-au sesizat din oficiu despre împrejurarea că de pe strada Decebal spre strada
Tomis, apoi pe strada Stadionului rula autoturismul marca pe Volkswagen Passat cu
numărul de înmatriculare […], iar pentru că în cartierul respectiv era de notorietate că
există mai mulţi deţinători de autovehicule care nu au permis de conducere, au efectuat
semnal regulamentar de oprire prin folosirea semnalelor acustice şi luminoase de pe
autospeciala de serviciu. Iniţial conducătorul auto a oprit autoturismul în zona
stadionului vechi, însă când lucrătorii de poliţie s-au apropiat, autoturismul s-a pus din
nou în mişcare circa 100 de metri spre intersecţia străzilor Pădurii şi Munteniei. A oprit
din nou, iar când agenţii de poliţie i-au solicitat documentele, conducătorul auto a
refuzat să se legitimeze, aşa că a fost nevoie să fie condus la sediul postului de poliţie,
mai ales că era şi incoerent în vorbire. La sediu conducătorul auto a fost identificat ca
fiind învinuitul […], iar la verificarea bazei electronice de date s-a constatat că acesta nu
figura ca deţinător de permis de conducere, aspect confirmat ulterior şi prin adresa
nr.51578/06 septembrie 2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de
Conducere şi înmatricularea Vehiculelor Constanţa. Pe de altă parte, întrucât emana
halenă alcoolică, în prezenţa martorului asistent […], învinuitului i s-a cerut să se supună
testării cu etilotestul Drager, însă a refuzat, astfel că a fost condus la Spitalul Clinic
Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde i s-au recoltat o probă sânge la orele 0223 şi una
de urină, învinuitul refuzând recoltarea celei de-a doua probe de sânge, aspect
consemnat în buletinul de examinare clinică. Din buletinul de analiză toxicologică-
alcoolemie nr.l 110/A12/14 august 2013 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală
Constanţa rezultă că în proba biologică recoltată de la învinuit a fost decelată o
alcoolemie de 2,40 g%o, testul de urină fiind negativ în privinţa consumului de
substanţe psihotrope.
Inculpatul […] a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie
de autovehicule, iar în seara zilei de 12 august 2013 a consumat băuturi alcoolice, circa
trei fiole de vin în trei inşi, la locuinţa unui prieten din comuna Mihail Kogălniceanu şi
când a fost depistat intenţiona să se deplaseze cu autoturismul concubinei sale la
locuinţa altui prieten din aceeaşi localitate, fiind oprit în trafic după ce a condus circa
300 de metri şi după ce a încercat să scape de urmărirea maşinii de poliţie pe mai multe
străzi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria
Constanţa.
În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa
s-a criticat individualizarea judiciară a pedepselor aplicate şi tehnica de contopire şi
cumulare a pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se aplicarea unor pedepse just
dozate pentru săvârşirea celor două infracţiuni prevăzute de art. 86 şi art. 87 din OUG
195/2002, respectiv conducere fără permis şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste
limita legală, respectiv 2,40 gr ‰, să opereze concursul de infracţiuni o singură dată, iar
în urma revocării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă aplicată prin sentinţa
44
penală nr. 218 din 25.02.2011 a Judecătoriei Constanţa tot pentru comiterea
infracţiunilor de conducere fără permis şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică, să se
adauge la pedeapsa rezultantă pe care instanţa urmează a o stabili pedeapsa de 1 an şi 6
luni închisoare astfel cum prevede art. 83 Cod penal care nu se contopeşte, ci trebuie
adăugată aritmetic.
La termenul din data 26.02.2015, inculpatul […] nu s-a prezentat în faţa instanţei
de apel, deşi a fost legal citat, inculpatul primind personal citaţia.
În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi
lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către Parchetul de
pe lângă Judecătoria Constanţa este fondat, pentru următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a
probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei
directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în
cauză:
– proces verbal de oprire în trafic a învinuitului şi de constatare a infracţiunilor
reţinute în sarcina sa;
– proces verbal de verificare în baza de date a situaţiei juridice a învinuitului în
evidenţele posesorilor de permise de conducere;
– adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi
înmatricularea Vehiculelor Constanţa privind inexistenţa permisului de conducere al
învinuitului;
– proces verbal de constatare al refuzului învinuitului de a fi testat cu aparatul
alcootest tip Drager;
– proces verbal de recoltare a unei probe de sânge, a unei probe de urină şi de
consemnare a refuzului de a se supune recoltării celei de-a doua probe de sânge, cu
aducerea la cunoştinţă a consecinţelor unui astfel de refuz;
– buletin de examinare clinică, proces verbal de prelevare, cerere de analiză, buletin
de analiză toxicologică-alcoolemie;
– rezultatul testului de urină pentru substanţe psihotrope;
– declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptei.
Curtea mai reţine, în acelaşi sens, că la termenul de judecată din data de
22.09.2014 din faţa instanţei de fond inculpatul a arătat că înţelege să beneficieze de
dispoziţiile prev. de art.375 şi art.396 alin.10 cod procedură penală, în sensul că a
recunoscut în totalitate fapta care i s-a reţinut în sarcină prin actul de sesizare şi a
solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Curtea constată de altfel că motivele de apel invocate de către Parchetul de pe
lângă Judecătoria Constanţa nu vizează modalitatea de reţinere a stării de fapt de către
prima instanţă, ci doar individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului şi
procedeul de contopire şi cumulare a pedepselor aplicate inculpatului.
45
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, instanţa de fond
efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatului care în noaptea de 13 august 2013, în jurul orei 1.20 a
fost depistat de organele de poliţie conducând pe drumurile publice din comuna Mihail
Kogălniceanu, judeţul Constanţa autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de
înmatriculare […], deşi nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de
autovehicule şi avea o alcoolemie de 2,40 g %o de alcool pur în sânge întruneşte
elementele constituitive ale infracţiunilor prev. de art.86 alin.l şi de art.87 alin.l din
O.U.G. nr. 195/2002 rep., ambele cu aplic, art.33 lit.b cod penal 1969 şi art.37 lit.a cod
penal.
Curtea reţine însă că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal,
impunându-se astfel o verificare din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile
potrivit art.5 cod penal, aplicare care însă se impune a se face global, cu privire la toate
instituţiile prevăzute anterior, respectiv ulterior datei de 01.02.2014 pentru a nu se crea
„lex tertia”.
În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr.
265/06.05.2014 (publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014), prin care, cu
unanimitate de voturi, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că
dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit
combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai
favorabile, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.
În acest sens, Curtea reţine următoarele:
– infracţiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată este sancţionată
cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi este incriminată sub acelaşi conţinut constitutiv prin
cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi este incriminată sub acelaşi conţinut constitutiv prin
art.336 alin.1 cod penal în vigoare din 01.02.2014 însă sub aspect sancţionator
incriminarea actuală este mai favorabilă deoarece prevede şi sancţiunea alternativă a
amenzii pe lângă sancţiunea închisorii în aceleaşi limite, respectiv de la 1 an la 5 ani;
– infracţiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată este sancţionată
art.335 alin.1 cod penal în vigoare din 01.02.2014 şi este sancţionată în mod identic,
respectiv cu închisoare de la 1 an la 5 ani;
– dispoziţiile art.3201
alin.7 cod procedură penală 1969 se regăsesc în dispoziţiile
art.396 alin.10 cod de procedură penală în vigoare din 01.02.2014.
Raportat la circumstanţele reale de comitere a faptelor, la gradul ridicat al
alcoolemiei (2,40 %o g/l), la circumstanţele personale ale inculpatului (are antecedente
penale, fiind condamnat anterior pentru infracţiuni de furt calificat şi de tâlhărie comise
în minorat dar şi în majorat – tot la regimul rutier), Curtea apreciază că nu se impune
aplicarea unei pedepse constând în amendă pentru infracţiunea prev. de art.87 alin.1 din
OUG nr.195/2002 republicată.
46
În consecinţă, Curtea constată că limitele speciale de pedeapsă ale închisorii
pentru cele două infracţiuni sunt identice în incriminarea acestora prin OUG
nr.195/2002 republicată şi în incriminarea prin codul penal în vigoare din 01.02.2014.
Din perspectiva regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, Curtea
constată că legea penală mai favorabilă potrivit art.5 cod penal este codul penal 1969,
având în vedere că sporul de pedeapsă prev. de art.34 alin.1 lit.b) cod penal 1968 nu este
obligatoriu, şi raportat la faptul că art. 39 alin.1 lit.b) cod penal în vigoare din data de
01.02.2014 prevede aplicarea în mod obligatoriu pe lângă pedeapsa cea mai grea a unui
spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Curtea mai reţine că starea de recidivă prev. de art.37 lit.a) cod penal 1969
stabilită raportat la o hotărâre penală definitivă anterior datei de 01.02.2014 prin care s-a
dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei este sancţionată în mod identic,
respectiv prin revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei potrivit art.83
cod penal 1969, având în vedere dispoziţiile art.15 alin.1,2 din Legea nr. 187/2012.
În consecinţă, Curtea constată că legea penală mai favorabilă, în aplicarea globală
a legii, constă în dispoziţiile penale anterioare datei de 01.02.2014.
Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 396 alin. 2 cod procedură
penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru
care a fost trimis în judecată.
În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează a fi
aplicată, Curtea va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal şi
constată că instanţa de fond nu a stabilit pentru inculpat pedepse corespunzătoare
gradului de pericol social concret a infracţiunilor şi persoanei inculpatului.
Prin urmare, Curtea constată că se impunea aplicarea unor pedepse constând peste
minimele speciale de câte 8 luni închisoare (după reducerea cu 1/3 potrivit art.396
alin.10 cod procedură penală) pentru cele 2 infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului în
prezenta cauză.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.2 lit.a) cod
procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de către Parchetul de pe lângă
Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 1063 din data de 15.10.2014
pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. 35107/212/2013, va desfiinţa
sentinţa apelată şi, rejudecând, va majora pedepsele aplicate inculpatului […]:
– de la 8 luni închisoare la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.86
alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a) cod penal 1969, art.375 cod
procedură penală şi art.5 cod penal,
– de la 8 luni închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.
de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a) cod penal 1969,
art.375 cod procedură penală şi art.5 cod penal.
47
Curtea constată că apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria
Constanţa este întemeiat şi sub aspectul procedeul de contopire şi cumulare a pedepselor
aplicate inculpatului.
Astfel, Curtea reţine că art.15 alin.1,2 din Legea nr. 187/2012 prevede că:
„(1) Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului
penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.
(2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin.(1),
inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal
din 1969”.
În consecinţă, Curtea constată că în mod greşit instanţa de fond a făcut aplicarea
art.39 alin.1 Cod penal 1969 şi a contopit fiecare dintre pedepsele aplicate inculpatului
pentru prezentele fapte cu pedeapsa de 1 an si 6 luni aplicată prin sentinţa penală
nr.218/25.02.2011 a Judecătoriei Constanţa, în loc să facă aplicarea prev. art.83 cod
penal 1969 privind revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an si 6 luni
aplicată prin sentinţa penală nr.218/25.02.2011 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin
nerecurare, şi adăugarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare la fiecare dintre cele 2
pedepse aplicate pentru infracţiunile care fac obiectul prezentului dosar.
Faţă de aspectele expuse mai sus, în baza art.15 alin.1, 2 din Legea nr. 187/2012
cu referire la art.83 cod penal 1969, Curtea va dispune revocarea suspendării
condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat
prin sentinţa penală nr.218/25.02.2011 a Judecătoriei Constanţa, definitivă la data de
18.03.2011 prin nerecurare, şi va adăuga această pedeapsă la fiecare dintre cele două
pedepse aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, rezultând pedepsele de 2 ani şi 6
luni închisoare şi 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a) rap. la art.34 lit.b) cod penal 1969 şi cu aplicarea art.5 cod
penal, Curtea va contopi pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani închisoare
stabilite prin prezenta, inculpatul […] executând în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani
închisoare.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante,
Curtea constată că se impune executarea în regim de detenţie, raportat la cuantumul
pedepsei rezultante, la perseverenţa infracţională a inculpatului şi la Decizia ICCJ nr. 1
din 17 ianuarie 2011 pronunţată în interesul legii prin care s-a stabilit că:
“1. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa pentru pedeapsa
stabilita in cazul săvâr?irii in cursul termenului de incercare a unei infractiuni
intentionate sau praeterinten?ionate, pedeapsa la care a fost cumulata o alta pedeapsa, ca
urmare a revocarii suspendarii conditionate a executarii acestei din urma pedepse, chiar
si in cazul indeplinirii conditiilor prevazute de art. 81 din Codul penal.
2. Suspendarea conditionată a executării nu poate fi dispusă nici in ceea ce priveste
pedeapsa rezultantă, obtinută prin aplicarea mecanismului prevazut de art. 83 alin. 1 din
Codul penal.”
48
Curtea va menţine restul dispoziţiilor sentinţe apelate în măsura în care nu
contravin prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de
către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
