I. 1.Curtea judecând cauza în fond dupa casare cu retinere are în vedere urmatoarele:
2.În fapt, prin cererea de chemare în judecata înregistrata sub nr. 267/CA/2006 pe rolul Tribunalului Constanta, Sectia Contencios Administrativ, reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâtii M.A.I., I.G.P.R. si I.J.P. Constanta, a solicitat ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate ca activitatea operativa pe care a desfasurat-o în perioada 02 ianuarie 1969 – 14 mai 1993 se încadreaza în grupa I de munca si sa se dispuna obligarea pârâtelor la eliberarea documentelor care atesta aceasta împrejurare.
În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca în perioada 2 ianuarie 1969 – 1 aprilie 1986 si-a desfasurat activitatea ca ofiter instructor II circulatie, ofiter specialist III circulatie si sef Serviciu Circulatie la I.J.P. Tulcea, iar în perioada 01 aprilie 1986 – 14 mai 1993 a ocupat functia de sef Serviciu Circulatie la I.J.P. Constanta.
Cu toate ca beneficia de prevederile unor acte normative ce au reglementat si continua sa reglementeze acordarea sporului legal de vechime în alcatuirea pensiei militare pentru grupa I de munca a personalului M.A.I. cu prilejul încheierii activitatii la 1 mai 1996, pensia acordata i s-a calculat fara a se avea în vedere vechimea corespunzatoare acestei grupe de munca.
3. În drept, s-au invocat dispozitiile art. 1673 Cod civil, coroborat cu dispozitiile Legii nr. 554/2004, art. 21 din Constitutia României, Decretul-Lege nr. 68 din 08 februarie 1990, H.C.M. nr. 299 din 28 iunie 1961, Decretul Consiliului de Stat nr. 247 din 28 iulie 1977, O.G. nr. 82 din 30 august 1990 a Curtii Constitutionale.
4. Pârâtul I.G.P.R. a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de exceptie, prescrierea dreptului la actiune si lipsa calitatii procesual pasive a I.G.P.R.
5. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, motivat de faptul ca, potrivit Ordinului Ministerului de Interne nr. S/75/1990, modificat si completat prin O.M.I. nr. 504/1995, activitatea desfasurata de reclamant se încadra în grupa a III-a de munca, iar potrivit O.M.I. nr. 1286/2000, privind modificarea si completarea O.M.I. nr. S/75/1990 personalul politiei rutiere beneficiaza de grupa I de munca de la 01 septembrie 2000, când a intrat în vigoare acest ordin, data la care reclamantul fusese trecut în rezerva.
6. Pârâtul I.P.J. Constanta a solicitat, prin întâmpinare, constatarea naturii civile a cauzei, respectiv litigiu de munca, întrucât obiectul cererii priveste constatarea unor drepturi ce rezida dintr-un raport de munca.
7. De asemenea, a invocat exceptia prescrierii dreptului la actiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata pentru aceleasi considerente evocate de pârâtul I.G.P.R.
8. Prin încheierea de sedinta din 12 iulie 2006, instanta a constatat natura cauzei ca fiind un litigiu de munca si a dispus trimiterea cauzei completelor specializate în solutionarea litigiilor de munca.
9. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Sectiei Civile a Tribunalului Constanta sub nr. 2987/2006.
10. În sedinta publica din 13 septembrie 2006, instanta a pus în discutia contradictorie a partilor exceptia lipsei calitatii procesual pasive a I.G.P.R. si exceptia prescrierii dreptului la actiune.
11. Prin sentinta civila nr. 1806, pronuntata de Tribunalul Constanta la data de 19 septembrie 2006, în dosarul nr. 2987/2006, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesual pasiva invocata de I.G.P.R., a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R., ca fiind îndreptata împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala.
De asemenea, a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de pârâtul I.P.J. Constanta si a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul Surca Ion, în contradictoriu cu pârâtii M.A.I. Bucuresti si I.J.P. Constanta, ca fiind prescrisa.
II. 1. Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul.
Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat, în esenta, gresita solutionare a cauzei, în temeiul exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, în raport de obiectul cererii de chemare în judecata.
2. Curtea, prin decizia civila nr.49/CM din 07 februarie 2007 a admis recursul civil formulat de reclamantul S.I., a casat sentinta atacata si a fixat termen de judecata în vederea evocarii fondului.
3. Pentru a solutiona astfel Curtea a avut în vedere urmatoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecata l-a constituit „constatarea existentei unui drept”, respectiv ca perioada 2 ianuarie 1969 – 14 mai 1993, în care contestatorul recurent si-a desfasurat activitatea în calitate de ofiter instructor II, ofiter specialist III si Sef Serviciu Circulatie, functie de comanda se încadreaza în grupa I de munca.
Calificarea juridica corecta a acesteia determina încadrarea în categoria actiunilor cu scop nepatrimonial.
Întrucât suntem în fata unei actiuni în constatare, neevaluabila în bani si care nu se încadreaza printre cele vizate de legiuitor în art. 283 Codul Muncii, rezulta ca aceasta este imprescriptibila.
III. 1.Rejudecând cauza în fond dupa casare.
Din Adeverinta 15742/02.03.2006 eliberata de Inspectoratul de Politie al Judetului Constanta Serviciul Management Resurse Umane rezulta ca în perioada 02.01.1969-14.05.1993 reclamantul si-a desfasurat activitatea ca ofiter instructor II circulatie, ofiter specialist III circulatie, ofiter specialist I circulatie si sef serviciu circulatie la Inspectoratul Judetean de Politie Tulcea apoi mutat prin ordin la Inpsectoratul Judetean de Politie Constanta precum si functia de sef serviciu circulatie (01.04.1986 – 14.05.1993), functie de conducere si control.
2. Pentru o clarificare juridica corecta a încadrarii activitatii desfasurate de contestator în grupa I de munca vom avea în vedere evolutia actelor normative incidente în cauza ceea ce determina analiza distincta pentru perioada anterioara anului 1977 si respectiv perioada 1977-1993.
2.1. Pentru perioada anterioara anului 1977 reglementarea legala pentru acordarea grupei I de munca:
-art.2 din Decretul – Lege nr.68/1990 al C.F.S.N. raportat la H.C.M.399/1961Anexa precum si Decizia 87/1994 a Curtii Constitutionale.
2.2. Pentru perioada 1977 – 1993 reglementarea legala pentru acordarea grupei I de munca:
– art.1 lit.c din Ordinul MI nr.S 504/1995 de modificare a Ordinului MI nr.S/75/1990 dat în aplicarea Decretului Consiliului de Stat nr.247/1977, O.G. 82/1999.
3. Astfel, Decretul – Lege nr.68/1990 pentru înlaturarea unor inechitati în salarizarea personalului; neacordarea sporurilor si încadrarea în grupe de munca a stabilit prin art.2 ca ” personalul de la locurile de munca si activitatile care potrivit reglementarilor existau pâna în anul 1969 si dupa aceea, erau prevazute sa fie încadrate în grupele I sau II de munca beneficiaza de acest drept pe toata perioada cât au lucrat la locurile de munca si activitatile respective.
4. Asa cum a reglementat HCM nr.399/20.06.1961, ofiterii de circulatie, inclusiv cei care au ocupat functii de conducere, îndeplinesc conditiile impuse de lege, în sensul ca activitatile pe care le-au desfasurat se încadrau înainte de 1969, în grupa I de munca, ceea ce face ca acestia sa beneficieze de drepturile conferite de Decretul – Lege amintit cel putin pâna în anul 1990, când a fost adoptat actul normativ.
5. Cu toate ca aceste prevederi erau clare, totusi Ordinul M.I. nr.9/75/1990, elaborat pe baza Decretului Lege 68/1990, interpretând eronat dispozitiile acestui Decret – Lege si adaugând în mod nepermis la lege a îngustat aplicabilitatea actului normativ în sensul ca a înlaturat de la beneficiile acestuia ofiterii de politie de circulatie, cu toate ca acestia faceau parte din categoriile de persoane vizate de inechitatile pe care legea respectiva era menita sa le înlature.
6. Cu toate ca Ordinul M.I. S/75/1990 a fost modificat prin Ordinul M.I. 504/1995 în sensul ca au fost incluse în grupa I de munca si activitatile desfasurate de personalul muncitor din compartimentele de pregatire de lupta, analiza, sinteza, dispecerat, paza, control acces si cel ce desfasoara activitati de inspectii controale, sprijin si îndrumare din unitatile centrale teritoriale ale M.I., ofiterii de circulatie nu au beneficiat de aceasta noua abordare.
7. La 8.12.2000 Ordinul M.I. 75/1990 a suferit o noua modificare prin Ordinul 1286 în sensul ca s-a înlaturat inechitatea strecurata prin încadrarea ca beneficiar al grupei I de munca si „personalul militar din politia rutiera care desfasoara permanent activitati operative”.
8. Cu toate acestea, desi modificarile anterioare ale Ordinului M.I. nr.75/1990, prin includerea si a altor categorii de personal ca beneficiare a grupei I de munca, nu prevedeau o data de la care începeau aceste drepturi, considerându-se practic, ca încadrarea în grupa de munca respectiva se facea pentru întreaga perioada desfasurata (deci si cea dinaintea încadrarii în grupa de munca Ordinul nr. 1286/2000, referitor la cadrele de circulatie stabileste ca data de aplicare 01.09.2000.
9. Aceasta din urma mentiune contravine prevederilor Decretului de Stat 247/1977, cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I,II sau III de munca, asa cum a fost modificat prin art. 11 a OG nr.82/1999 care impune ca „încadrarea în grupele I sau II de munca se face pentru întreaga perioada desfasurata în locurile de munca si activitatile stabilite pentru fiecare categorie profesionala”.
10. Este real ca modificarea OG 82/1999 avizat, în principal largirea sferei beneficiarilor unor grupe superioare de munca în referire la unele cadre din Ministerul Justitiei, însa interpretându-se textul de lege, dupa modul de redactare si de amplasare a articolului respectiv rezulta ca prevederile art.II se refera la toate categoriile de personal, care de-a lungul perioadelor de modificare a Decretului 277/1977, au fost incluse în grupe de munca.
11. Pe cale de consecinta art.3 din Ordinul M.I. nr.1286/2000, prin care se recunoaste încadrarea personalului din politia rutiera în grupa I de munca doar de la 01.09.2000 contravine prevederilor Decretului Consiliului de Stat nr.247/1977 asa cum a fost modificat prin O.G. nr.82/1999.
12. Art.76 din Legea 24/2000 republicata privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative dispune urmatoarele: „ordinele, instructiunile si alte asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele de baza si în executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora”.
13. Nerespectarea normelor de tehnica legislativa este cauza determinanta a emiterii Ordinului M.I. nr.S/75/1990 care desi este elaborat pe baza Decretului-Lege nr.68/1990 interpretându-l eronat a înlaturat de la beneficiile actului normativ ofiterii de politie circulatie, cu toate ca acestia faceau parte din categoria de personal vizata de inechitatile pe care legea respectiva era menita sa le înlature.
La fel stau lucrurile si cu Ordinele Ministerului: 504/1995 si 1286/8.12.2000 cu precizarea ca acesta din urma contravine Decretului Consiliului de Stat 247/1977 asa cum a fost modificat prin art. 11 a O.G. 82/1999.
14. Curtea, constata ca, în speta sunt obligatoriu a fi aplicate ca relevante situatiei de fapt a recurentului – reclamant dispozitiile deciziilor Curtii Constitutionale nr.87/1999 si 39/2001.
Aceste decizii referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Decretului Lege nr.68/1990 pentru înlaturarea unor inechitati în salarizarea personalului în acordarea sporurilor si grupelor de munca (decizia 87/1999)si referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.11 din OG 89/1999 pentru modificarea Decretului 247/1977 (decizia 39/2001 ce mentine precedentul din decizia 87/1999) statueaza ca dispozitiile art.2 alin.1 sin Decretul – Lege 68/1990 sunt neconstitutionale în masura în care se aplica numai persoanelor de la locurile de munca si activitatile care, potrivit reglementarilor existente pâna în anul 1969 si dupa aceea, erau prevazute sa fie încadrate în grupele I si II de munca, nu si celor care au fost încadrate în asemenea locuri de munca sau activitati anterior datei intrarii în vigoare a actului normativ respectiv.
15. Pe cale de consecinta se va admite actiunea constatându-se ca activitatea desfasurata de reclamant în perioada 02.01.1969 – 14.05.1993 se încadreaza în grupa I de munca.
IV. În referire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a I.G.P.R., Curtea o va respinge pentru urmatoarele argumente.
1. Este real ca reclamantul nu a fost angajatul pârâtei I.G.P.R. iar acest fapt ar fi fost determinant în solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a I.G.P.R. daca obiectul litigiului ar fi fost „recalcularea vechimii în munca si implicit a drepturilor la pensie” or în cauza dedusa judecatii Tribunalul Constanta a fost investit cu o actiune în constatare în sensul ca activitatea operativa desfasurata în perioada 02.01.1969 – 14.05.1993 se încadreaza în grupa I de munca.
2. Art.12(2) din Legea 218/2002 prevede explicit ca inspectoratele judetene de politie sunt unitati cu personalitate juridica aflate în subordinea Inspectoratului General al Politiei Române.
3. Rezulta astfel ca I.G.P.R., ca unitate centrala a politiei conduce, îndruma si controleaza activitatea tuturor celorlalte unitati ale politiei implicit a inspectoratelor judetene.
4. Mai mult I.G.P.R. este emitentul actului administrativ „Dispozitia 544/02.02.2006 prin care politistii în activitate se încadreaza în conditii de munca conform prevederilor Ordinului M.A.I. 1140/2006 pentru întreaga perioada de activitate de-a lungul carierei profesionale ceea ce este necontestat ca determina premisele unei discriminari între politisti numai în functie de momentul iesirii la pensie.
5. Prin urmare în virtutea atributiilor generale mai sus redate I.G.P.R. are calitatea procesuala pasiva.
