Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei petenta SC “A” a solicitat în contradictoriu cu intimata B anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi exonerarea de plata sancţiunilor contravenţionale aplicate.
În motivarea plângerii petenta a arătat că prin procesul verbal contestat s-a reţinut în sarcina sa că la data de 16.12.2010, autovehiculul care îi aparţine, a circulat fără a deţine rovinietă valabilă. În continuare a arătat că deşi în conţinutul procesului verbal contestat se face menţiunea că este semnat electronic conform Legii nr.455/2001 şi Hotărârii Guvernului nr.1259/2001 acesta este nul pentru că lipseşte semnătura organului constator.
În continuare, petenta a arătat că OG nr. 2/2001 consacră forma scrisă a procesului verbal întărită de condiţia de valabilitate a existenţei semnăturii organului constatator în cuprinsul actului încheiat şi nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu o semnătură electronică şi nici posibilitatea ca procesul verbal să fie încheiat în formă electronică.
De asemenea, petenta a învederat că persoana juridică răspunde contravenţional în cazurile şi condiţiile prevăzute în actele normative prin care se stabilesc şi sancţionează contravenţii. Or, OG nr. 15/2002, act normativ în temeiul căruia a fost sancţionată, nu contine nicio dipoziţie expresă privind sancţionarea persoanei juridice proprietară a autovehiculului şi nu a conducătorului auto. Or, conducător auto nu poate fi decât o persoană fizică, persoana juridică neavând voinţă proprie şi nici nu săvârşeşte fapte proprii pentru a i se putea aprecia conduita ca fiind bună sau rea, licită sau ilicită.
Prin procesul verbal petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională şi obligată la plata unui tarif de despăgubire reţinându-se în sarcina sa că la data de 16.12.2010 autoturismul cu număr de înmatriculare a circulat fără a deţine rovinietă valabilă.
Instanţa apreciază ca neîntemeiate susţinerile petentei potrivit cărora lipseşte semnătura organului constator.
Potrivit art.9 alin. 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. Analizând procesul verbal contestat, instanţa reţine că acesta a fost generat electronic potrivit prevederilor legale mai sus menţionate şi are ataşată semnătura electronică realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică.
De asemenea instanţa reţine ca neîntemeiate susţinerile petentei potrivit cărora procesului verbal nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică în raport de prevederile art.5 din Legea nr. 455/2001. Astfel, instanţa reţine că dispoziţiile legale invocate de petentă asimilează înscrisul care poartă semnătură electronică unui înscris sub semnătură privată numai în privinta efectelor şi condiţiilor nu şi sub aspectul naturii juridice a actului astfel semnat. Pe cale de consecinţă aceste dispoziţii nu restrâg domeniul de aplicare al Legii nr. 455/2001 la însrisurile sub semnătură privată aceasta găsindu-şi incidenţă în cazul turor înscrisurilor în formă electronică astfel cum prevăd de altfel şi dispoziţiile art.1 din actul normativ mai sus menţionat.
De asemenea neîntemeiate sunt şi susţinerile petentei privind faptul că Legea nr. 455/2001 şi OG nr. 2/2001 nu prevede posibilitatea ataşării semnăturii electronice procesului verbal de constatare a contravenţiei sau unui alt act autentic atâta timp cât OG nr.15/2002, normă specială aplicabilă în materia contravenţiilor privind rovinieta, conferă o astfel de posibilitate prin dispoziţiile art. 9 alin.2 mai sus menţionate.
Conform art.8 din OG nr.15/2002 fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă. De asemenea, potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, care sunt definiţi de dispoziţiile art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002 precum şi de dispoziţiile art.1 alin.6 lit.a din Ordinul nr. 769/2010 ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Interpretând dispoziţiile mai sus menţionate, instanţa reţine că pentru a deţine calitatea de utilizator român, orice persoană fizică sau juridică trebuie să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare şi să deţină în proprietate sau să folosescă în baza unui drept legal un autoturism înmatriculat în România.
Pe cale de consecinţă, prin prisma dispoziţiilor legale mai sus menţionate, susţinerile petentei potrivit cărora OG nr. 15/2002 nu contine nicio dipoziţie expresă privind sancţionarea persoanei juridice proprietară a autovehiculului şi nu a conducătorului auto apar ca neîntemeiate.
Analizând dispoziţiile legale mai sus menţionate prin prisma situaţiei de fapt dedusă judecăţii, instanţa constată că petenta are calitatea de utilizator al autoturismului menţionată în cartea de identitate a acestuia ca deţinătoare şi prezumată până la proba contrară proprietar al autoturismului mai sus menţionat, acestă din urmă calitate nefiind de altfel contestată de petentă.
Astfel, în calitate de utilizator petenta avea obligaţia conform art. 7 din OG nr. 15/2002 de a achiziţiona rovinietă pentru autoturism.
