Plângere contravenţională. Prezumţia de veridicitate a procesului verbal
– O.G. 2/2001, O.U.G. 195/2002
SENTINŢA CIVILĂ NR.1873 DIN 07.09.2012
Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. /269/2012 petentul MV a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ Călăraşi – Poliţia Budeşti, anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr.7094979 încheiat la data de 18.04.2012 , exonerarea de plata amenzii şi a punctelor de penalizare.
In motivarea plângerii petentul arată că la 18.04.2012, ora 10,25 în timp ce se deplasa către Judecătoria Olteniţa, după 7 km. de localitatea Frumuşani, un echipaj de la poliţia rutieră care se afla în mers pe celălalt sens , l-a semnalizat cu farurile să oprească, moment în care s-a conformat şi întrebând pentru ce a fost oprit i s-a comunicat că a depăşit viteza regulamentară, respectiv că a circulat cu viteza de 123 km./h, fiind sanctionat cu amendă de 420 lei şi 4 puncte penalizare.
Petentul a motivat că nu a putut circula cu această viteză întrucât circula în coloană , dar cu toate acestea petentul a fost singurul sanctionat, motiv pentru care a formulat obiectiuni la procesul verbal de contravenţie.
Consideră că procesul verbal nu îndeplineşte condiţiile prev. de art. 16 – 19 din OG 2/2001 şi anume : la descrierea faptei în procesul verbal nu este mentionată seria cinemometrului. Pentru a se putea reţine ca fiind reală viteza mentionată în procesul verbal solicită intimatei să depună buletinul de verificare metrologică a cinemometrului montat pe autoturismul B – 19 – ZLZ; atestatul de operator radar a agentului NG .
Cu privire la această susţinere solicită să se constate faptul că potrivit legilor în vigoare nu poate fi constatată decât de către un operator radar. Operatorul radar este acea persoană care a absolvit cursurile de operare pe un cinemometru de tip Python precum şi a obţinut un atestat în urma unui examen.
In acelaşi sens sunt şi dispoz. CEDO din cauza „Anghel vs. România „ potrivit cărora procedura contravenţională este asimilată unei proceduri penale iar prezumţia de nevinovăţie trebuie respectată. Instanţa europeană a reţinut că este incompatibilă cu garanţiile oferite de art. 6 CEDO obligaţia stabilită în sarcina petentului de a-o dovedi propria nevinovăţie. In acest sens s-a stabilit că „sarcina probei trebuie să aparţină celui care acuză, iar îndoiala să profite acuzatului”. Acelaşi lucru a fost reţinut şi de către Judecătoria Piteşti – sectia civilă în dosarul nr. /280/2007 prin sentinţa civilă nr. 6908/6.12.2007.
Agentul constatator are obligaţia să întocmească un raport de activitate către organul superior, raport din care să reiasă exact fapta aşa cum s-a petrecut.
In urma întocmirii raportului de activitate, organul superior care are şi calitatea de reprezentant legal în instanţă are posibilitatea să întocmească întâmpinare, în care să descris exact fapta. In cazul de faţă, solicită să se observe faptul că acesta nu a fost întocmit şi nici nu se află depus la dosar. Motivul pentru care acesta nu l-a întocmit este acela că nu a putut face dovada săvârşirii contravenţiei.
Graficul de activitate trebuie să cuprindă locul în care se putea amplasa cinemometrul ; numărul autovehiculului pe care era amplasat acesta, orele în care putea să-şi desfăşoare serviciul .
In cazul în care este necesar pentru a verifica dacă poliţistul era în misiune, avea autorizarea de a efectua serviciul de supraveghere video, avea calitatea de operator radar şi dacă se află în echipaj cu un operator radar.
Pe cale de consecinţă, arată că lipsa din cuprinsul procesului verbal a unor elemente esenţiale impuse de legiuitor, este de natură să ducă la încălcarea drepturilor, producându-se o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
O persoană care are calitatea de contravenient, nu beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie aşa cum s-ar fi întâmplat dacă fapta ar fi fost calificată ca fiind penală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângerile formulate de persoane care fiind sanctionate contravenţional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanţele naţionale a art. 6 din Convenţie, prin nerespectarea garanţiilor prevăzute în acest text cu privire la acuzaţiile în materie penală, a statuat următoarele :
„ – distincţia între convenţii şi infractiuni existenţa în legislaţia internă a unora dintre statele semnatare ale Convenţiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie (Hotărârea pronunţată în cauza Oztuk contra Germaniei, 21.02.1984).
– pentru a determina dacă o contravenţie poate fi calificată ca având un caracter „penal în sensul prevederilor Convenţiei, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care defineşte fapta apartine, în sistemul legal al statului reclamat, legi penale, apoi trebuie determinată natura faptei şi, în sfârşit, natura şi gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenţiei (Hotărârea pronunţată în cauza Ziliberg împotriva Moldovei din 1.02.2005.”
Analizând fapta şi sanctiunea aplicată prin procesul verbal de constatare şi sanctionare a contravenţiei, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului , solicită să se constate că în speţă norma juridică pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor participanţilor la trafic, sanctiunea aplicată, scopul acesteia fiind de prevenire şi pedepsire. In această situaţie, solicită să se observe că în prezenta cauză sunt aplicabile prev. art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanţiile conferite de acesta, petentul beneficiind de prezumţia de nevinovăţie (cauza Anghel contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalităţii, garanţie instituită tot prin articolul susmentionat.
Prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază, în baza art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi răsturnată decât prin probe pertinente.
Faţă de aceste motive, solicită admiterea plângerii, aşa cum a fost formulată.
In drept, a invocat art. 112 C.pr.civilă, art. 16 – 19, 34 , OG nr. 2/2001, art. 6 CEDO.
La dosar a depus xerocopia procesului verbal contestat.
In termen legal intimata IPJ Călăraşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii şi mentinerea procesului verbal ca legal şi temeinic întocmit întrucât petentul a circulat cu viteza de 123 km./h. în afara localităţii.
In dovedirea plângerii petentul prin cererea introductivă a solicitat probele cu înscrisuri, respectiv buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul de operator radar al agentului constatator, planşa foto şi raportul de activitate al agentului constatator.
Pentru o justă soluţionare a cauzei instanţa a admis probele şi a solicitat intimatului să depună la dosar înregistrarea video sau planşa foto în baza căreia a fost întocmit procesul verbal contestat, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, graficul de patrulare din luna aprilie 2012 şi atestatul de operator radar al agentului constatator.
Relaţiile solicitate au fost depuse la dosar cu adresa nr. 613/6.07.2012.
Analizând plângerea petentului prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele : prin procesul verbal contestat acesta a fost sanctionat cu amendă de 420 lei şi 4 puncte penalizare pentru contravenţia prev. de art. 101 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG 195/2002 rep. săvârşită prin aceea că în data de 18.04.2012, orele 10,05 a condus auto marca Ford cu nr. de înmatriculare … cu viteza de 123 km./h în afara localităţii, pe DN 4 km. 30, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto B – 19 – ZLZ Hard 20.
Sub aspectul legalităţii procesului verbal de contravenţie instanţa constată că aceasta cuprinde toate mentiunile obligatorii prev. de art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001 neexistând nici un motiv de nulitate absolută care să poată fi constatat şi din oficiu. Lipsa mentiunii seriei cinemometrului în cuprinsul procesului verbal nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
In ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal, instanţa constată că s-a făcut dovada realităţii celor reţinute în sarcina contravenientului din înregistrarea video depusă la dosar, rezultând fără dubiu că, la data şi ora mentionate, a circulat cu viteza de 123 km./h în afara localităţii, pe DN 4 km. 30
Procesul verbal de contraventie este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative, investit cu autoritatea stabilită pentru constatarea şi sanctionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prev. de lege, astfel că se bucură de prezumţia de autenticitate şi veridicitate, care însă este relativă şi poate fi răsturnată de probe de către contravenient, conform dispoz. art. 1169 C. civil care reglementează sarcina probei.
In speţă, fapta fiind constatată prin mijloace tehnice certificate, contravenientul se află în imposibilitatea absolută şi obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenţie, în această situaţie sarcina probei revenind organului constatator care trebuie să dovedească prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârşirea contravenţiei.
Această dovadă a fost făcută, astfel că instanţa va respinge plângerea ca neîntemeiată.
