Plângere contravențională; temeinicie proces verbal de contravenție; condiția ex proprii sensibus


Prin procesul – verbal de contravenţie seria PLM nr. ………. din data de …….., petentul ………. a fost amendat cu suma de 500 de lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 5 alin. (1) din HCL nr. 17/2002, constând în aceea că, la data de ……., ora 1030, a depozitat gunoiul de grajd colectat de la animalele pe care le deţine pe terenul aparţinând domeniului public al municipiului Mangalia, în zona limitrofă Bălţii Blebea, agentul constatator aplicând şi măsura complementară de igienizare a zonei până la data de 01.07.2015.

Martorul ………, care a semnat procesul – verbal în calitate de martor asistent, a declarat că nu îl cunoaşte pe petent, nu ştie dacă acesta deţine animale şi nu l-a văzut aruncând gunoi de grajd în zona bălţii Blebea din Mangalia, ci a semnat actul de sancţionare doar pentru a atesta că petentul nu a fost de faţă la momentul constatării faptei şi al încheierii procesului verbal.

Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului – verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acelaşi proces verbal.

Referitor la legalitatea actului de sancţionare, instanţa reţine că persoana care a întocmit procesul – verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. (2) din OG nr. 2/2001, aceasta fiind poliţist local în cadrul Poliţiei locale Mangalia, împuternicit prin dispoziţia nr. ………. din 11.07.2014 a Primarului municipiului Mangalia să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni pentru fapte din domeniul protecţiei mediului prevăzute în legi, hotărâri şi ordonanţe ale Guvernului, dar şi în hotărâri ale consiliului local, iar procesul verbal conţine toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, precum şi menţiunile prevăzute de art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Din punctul de vedere al condiţiilor de fond instanţa constată că principiul legalităţii incriminării şi al sancţiunii a fost respectat. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Hotărârea Consiliului local Mangalia nr. 17/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100 de lei la 500 de lei, pentru persoane fizice, şi de la 1.000 de lei la 2.500 de lei, pentru persoane juridice, aruncarea gunoiului de grajd în alte locuri decât cele amenajate pentru aceasta.

Întrucât petentul ………. ar fi depozitat gunoiul de grajd colectat de la animalele pe care le deţine pe terenul aparţinând domeniului public al municipiului Mangalia, în zona limitrofă Bălţii Blebea, instanţa apreciază că, în mod formal, încadrarea faptei în dispoziţiile legale menţionate anterior este corectă, fiind respectat şi principiul legalităţii sancţiunii prin aplicarea unei amenzi între limitele prevăzute de lege.

Cu toate acestea, în privinţa temeiniciei procesului verbal de contravenţie, instanţa constată că sancţionarea petentului este neîntemeiată. Astfel, în cazul contravenţiilor care nu trebuie probate prin mijloace tehnice de înregistrare, prevederile OG nr. 2/2001 conferă procesului verbal de contravenţie o prezumţie de temeinicie în virtutea căreia acesta face dovada situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă. Raţiunea instituirii acestei prezumţii este, în principiu, aceea că faptele ce constituie contravenţii sunt constatate personal de către agenţii constatatori, asigurându-se obiectivitatea perceperii situaţiei de fapt. Per a contrario, în ipoteza în care contravenţia nu a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator, întocmirea procesului verbal, în lipsa altor mijloace de probă, nu mai are un temei legal.

Această interpretare este conformă cu exigenţele Curţii Europene a Drepturilor Omului, care instituie necesitatea respectării tuturor garanţiilor prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în procedura contravenţională. În aplicarea prezumţiei de nevinovăţie în această materie, în cauza Anghel contra României (paragraful 60), Curtea Europeană a statuat că prezumţiile de fapt şi de drept nu sunt în totalitate interzise de convenţie, dacă nu depăşesc anumite limite rezonabile. În ipoteza în care agentul constatator a perceput ex propriis sensibus fapta contravenţională săvârşită, aceasta poate constitui o probă suficientă care să dovedească situaţia de fapt reţinută în sarcina contravenientului şi să răstoarne astfel prezumţia de nevinovăţie, revenind acestuia din urmă sarcina probei contrare.

În cauză, contrar susţinerilor intimatei, instanţa reţine că fapta imputată petentului nu a fost percepută în mod direct şi nemijlocit de către agentul constatator, iar martorul ………., care a semnat procesul – verbal în calitate de martor asistent, a declarat că nu îl cunoaşte pe petent, nu ştie dacă acesta deţine animale şi nu l-a văzut aruncând gunoi de grajd în zona bălţii Blebea din Mangalia, afirmând că a semnat actul de sancţionare doar pentru a atesta împrejurarea că petentul nu a fost de faţă la momentul constatării faptei şi al încheierii procesului verbal.

Mai mult decât atât, planşele foto depuse la dosar de intimată relevă depozitarea în zona Bălţii Blebea a unor resturi de materiale de construcţii (fila 31) şi a gunoiului de grajd (filele 32 – 34), însă nu fac dovada, prin ele însele, a faptului că petentul ar fi cel care a încălcat normele referitoare la protecţia mediului, prin efectuarea unor depozitări necontrolate ale gunoiului de grajd.

Or, în aceste condiţii, sancţionarea petentului este vădit netemeinică din moment ce nicio probă administrată în cauză nu demonstrează că acesta ar fi realizat acţiunea ce constituie elementul material al laturii obiective a contravenţiei reţinute în sarcina sa, astfel că se impune atât înlăturarea sancţiunii principale a amenzii cât şi înlăturarea sancţiunii contravenţionale complementare constând în igienizarea zonei, care are un caracter subsidiar faţă de sancţiunea principală.