Instanţa constată că organul de urmărire penală nu a efectuat o analiză judicioasă a probelor administrate, în condiţiile în care, faţă de susţinerile diferite ale petentului şi intimatului cu privire la împrejurările producerii accidentului rutier, se impunea chiar identificarea unor noi mijloace probatorii, cele administrate nefiind suficiente în vederea stabilirii unei situaţii de fapt certe.
Mai mult, organul de urmărire penală nu a avut rol activ în administrarea probatoriului, deşi actele premergătoare efectuate în cauză nu erau de natură a lămuri cauza sub toate aspectele (condiţiile producerii accidentului rutier, stabilirea persoanei responsabile de producerea accidentului rutier şi a vinovăţiei acesteia).
Mai mult, organul de urmărire penală nu a avut rol activ în administrarea probatoriului, deşi actele premergătoare efectuate în cauză nu erau de natură a lămuri cauza sub toate aspectele (condiţiile producerii accidentului rutier, stabilirea persoanei responsabile de producerea accidentului rutier şi a vinovăţiei acesteia).
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. … din …, petentul SS a formulat plângere împotriva Rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria … nr. … din …, confirmată prin Rezoluţia prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria … nr. … din …, privind pe intimatul SG.
În motivarea plângerii, petentul a precizat că soluţia procurorului nu este temeinică, întrucât organele de urmărire penală nu au administrat un probatoriu complet, respectiv nu au dispus efectuarea unei expertize tehnice auto şi nu au audiat martorul propus de petent.
În cauză a fost ataşat dosarul nr. … şi lucrarea nr. … ale Parchetului de pe lângă Judecătoria ….
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de … lucrători de poliţie din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie … au fost sesizaţi despre faptul că în aceeaşi zi, în jurul orei …, pe DN …, pe raza localităţii … a avut loc un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, organele de poliţie au considerat că se conturează următoarea situaţie de fapt: la data de …, intimatul SG a condus autobuzul cu numărul de înmatriculare … pe DN …, din direcţia … către …, iar, la un moment dat, pe raza localităţii …, s-a angajat în depăşirea autoturismului marca … cu numărul de înmatriculare … condus de petentul SS. Pe timpul depăşirii, intimatul SG, a fost surprins de virajul stânga efectuat de autoturismul condus de petentul SS (fără ca acesta să se fi asigurat sau să fi semnalizat, în prealabil), ceea ce a generat impactul dintre cele două autovehicule. În urma accidentului rutier, petentul a suferit leziuni traumatice, fiind necesară transportarea sa la unitatea spitalicească, fără internare, la acel moment. S-a mai apreciat de către organul de urmărire penală că petentul SS a încălcat prevederile art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep. Coroborat cu prev. art. 116 alin. 1 şi 2 din acelaşi act normativ.
Prin referatul nr. … din data … întocmit de ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul IPJ … cauza a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria …, cu propunere de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul SG, considerându-se că îşi au aplicabilitate prev. art. 10 lit. d din C. pr. pen.
Prin rezoluţia nr. … din data de … a Parchetului de pe lângă Judecătoria … s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul SG reţinându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 şi 3 din Cod penal, apreciindu-se că, în speţă sunt incidente prevederile art. 10 lit. d din C. pr. pen.
Instanţa, în urma propriului examen al actelor din dosarul de urmărire penală nr. …, apreciază că plângerea petentului este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
La stabilirea situaţiei de fapt expusă în referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, organele de urmărire penală au avut în vedere ca probatorii declaraţiile petentului şi ale intimatului, declaraţia martorului asistent de la cercetarea la faţa locului şi procesul verbal de cercetare la faţa locului.
Instanţa constată că declaraţiile intimatului şi ale petentului sunt contradictorii. Astfel, intimatul susţine că s-a angajat în depăşirea autoturismului condus de petent, iar, acesta din urmă, fără a semnaliza şi fără a se asigura, a efectuat brusc un viraj la stânga, condiţii în care s-a produs accidentul rutier, pe când petentul SS precizează că a semnalizat şi s-a asigurat la efectuarea virajului la stânga, însă a fost lovit de autobuzul condus de intimat, în lateral.
Declaraţia martorului GA, martor asistent la cercetarea la faţa locului nu conţine date privitoare la condiţiile în care s-a produs accidentul rutier, acesta doar „auzind” de la persoanele prezente la faţa locului că şoferul autoturismului a încercat să întoarcă maşina şi a fost acroşat de autobuzul condus de intimat.
Potrivit art. 63 alin. 2 C. pr. pen. „probele nu au valoare mai înainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului”.
Faţă de actele dosarului de urmărire penală şi dispoziţiile legale invocate, instanţa constată că organul de urmărire penală nu a efectuat o analiză judicioasă a probelor administrate, în condiţiile în care, faţă de susţinerile diferite ale petentului şi intimatului cu privire la împrejurările producerii accidentului rutier, se impunea chiar identificarea unor noi mijloace probatorii, cele administrate nefiind suficiente în vederea stabilirii unei situaţii de fapt certe.
Deşi soluţia de neîncepere a urmăririi penale priveşte infracţiunea prev. de art. 184 alin. 1 şi 3 din C. pen., instanţa constată că organul de urmărire penală nu a avut în vedere un certificat medico – legal care să stabilească numărul de îngrijiri medicale (acest certificat medico-legal fiind depus la instanţă odată cu formularea prezentei plângeri), aspect care era esenţial cel puţin pentru a se stabili dacă fapta cercetată este prevăzută de legea penală.
Potrivit art. 62 C. pr. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, ori, în prezenta cauză, probele administrate nu au fost de natură a lămuri cauza sub toate aspectele, organul de urmărire penală neexercitând rol activ în soluţionarea cauzei (conform art. 202 din C. pr. pen.)
Pentru toate aceste motive instanţa apreciază că urmărirea penală nu a fost completă, urmând ca organul de urmărire penală să procedeze la reaudierea petentului SS şi a intimatului SG, ocazie cu care vor da lămuri cu privire la împrejurările concrete de producere a accidentului rutier; dacă producerea accidentului rutier a fost observată şi de alte persoane, iar în caz afirmativ să le indice spre a fi audiate ca martori; să indice date despre viteza autovehiculelor, condiţii de vizibilitate, indicatoare sau marcaje existente în zonă a căror respectare era necesară.
De asemenea, se va audia martorul NR, martor indicat de petentul SS, în faza de urmărire penală (a cărei audiere a fost respinsă prin rezoluţia procurorului), ocazie cu care se va solicita acesteia să indice date despre împrejurările concrete de producere a accidentului rutier; date despre viteza autovehiculelor, condiţii de vizibilitate, indicatoare sau marcaje existente în zonă a căror respectare era necesară.
Totodată, se va dispune efectuarea unei expertize tehnice auto prin care să se stabilească dinamica, condiţiile şi împrejurările producerii accidentului rutier, viteza de rulare a autovehiculelor implicate în accidentul rutier, dacă existau indicatoare sau marcaje în zonă a căror respectare era necesară; dacă accidentul rutier putea fi evitat de vreuna dintre părţi.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanţa va desfiinţa Rezoluţia nr. … din … şi va restitui cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria … în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul SG cu privire la infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 şi 3 din Cod penal.
În baza art. 192 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
